1,419 matches
-
-i așa, foarte ușor!?" Vă rog să mă credeți, domnule Mihail, vă rog să mă credeți, nu-mi venea deloc ușor să o fac, dar am făcut-o cu cea mai mare ușurință. Am apropiat țeava de tîmpla lui Leonard Bîlbîie, nu m-am uitat la el, ci la o scîndură plină cu urme de cari, vedeam limpede desenul, deși nu prea era lumină și am apăsat pe trăgaci." Mihai Mihail s-a lăsat greu în scaun, era palid, transpirase rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Berettei și ușurătatea cu care a apăsat Șerban Pangratty pe trăgaci. "Așaaa, deci..." La asta nu se așteptase. Prințul trase aer în piept, ca pentru a-și face curaj: "De aceea, domnule Mihail, am venit să vă spun că Leonard Bîlbîie a murit din cauza imaginației, știți, a imaginației care este la fel de reală și de puternică cum este realitatea, pentru că el n-a murit din pricina glontelui, ci a imaginației sale care a inventat glontele. Eu am apăsat pe , trăgaci, dar glontele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
glontelui, ci a imaginației sale care a inventat glontele. Eu am apăsat pe , trăgaci, dar glontele n-a pornit. A fost un rateu ori chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie. Nu mai era nimic de făcut, avea obrazul înțepenit, ochii sticloși, i-a tras pleoapele și n-a mai zis decît "s-a dus". Asta a fost, domnule Mihail, și nimeni altul decît mine nu vă putea spune cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea obrazul înțepenit, ochii sticloși, i-a tras pleoapele și n-a mai zis decît "s-a dus". Asta a fost, domnule Mihail, și nimeni altul decît mine nu vă putea spune cum a murit inspectorul principal al Serviciului, Leonard Bîlbîie. * Mihai Mihail, la nici trei ore de la vizita prințului Șerban Pangratty, era un om nou-născut. Reușise să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om nou-născut. Reușise să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie. Această fotografie a anexat-o la cele trei exemplare ale Informării pe care a trimis-o pe cale oficială către cei trei oameni importanți cu care stătuse de vorbă, abia după ce se convinsese că fiecare dintre ei este hotărît să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înfruntare sau o cacealma, ca atîtea altele, nici n-ar fi știut ce să-i răspundă. De fapt nu se întîmplase în realitate decît moartea unui inspector principal, care s-a dovedit slab de inimă. Nimeni nu știa ca Leonard Bîlbîie să fi fost cardiac Așa cum nimeni nu ar fi putut spune despre el că ar fi avut prea multă imaginație. Doar atît putea spune acum el, șeful lui Leonard Bîlbîie: acest inspector principal s-a dovedit a fi un excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dovedit slab de inimă. Nimeni nu știa ca Leonard Bîlbîie să fi fost cardiac Așa cum nimeni nu ar fi putut spune despre el că ar fi avut prea multă imaginație. Doar atît putea spune acum el, șeful lui Leonard Bîlbîie: acest inspector principal s-a dovedit a fi un excelent agent, cel mai bun, în afacerea cu banditul Cocoș, o afacere în care a reușit să despartă realitatea de imaginație, dar cu siguranță n-a mai putut face față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun, în afacerea cu banditul Cocoș, o afacere în care a reușit să despartă realitatea de imaginație, dar cu siguranță n-a mai putut face față în chestiunea complotului, unde imaginația a făcut parte integrantă din realitate. Hotărît lucru, Leonard Bîlbîie își depășise binișor pragul competenței sale, acționînd cu aceleași mijloace, folosind aceleași principii în două cazuri complet opuse. În primul caz, cel al banditului Cocoș, realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
realitatea nu era decît pură imaginație, iar în cel de-al doilea, al Vulturului Alb, imaginația devenea cu fiecare clipă o realitate aspră, înspăimîntătoare, care putea ucide. Primul căzut a fost chiar el. Putea avea altcineva o vină în afară de Leonard Bîlbîie? Sigur că nu, doar de la început Serviciul stabilise regula "întotdeauna, mortul e vinovat". Parcă scăpase de o mare povară și avea chiar îmbucurătoarea senzație că se simte mai bine, că alunecarea sa către sfîrșit a fost pentru un timp suspendată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de conștiință să mă tragi pe sfoara în felul ăsta. Te rog să-mi dai imediat banii înapoi. Eu eram încă stupefiat de faptul că mă găsise. Nu-mi aminteam să-i fi dat adresa. Am început sa mă bâlbâi, copleșit. Că n-am bani... Că... - Cum n-ai bani? Nu ți-ai încasat leafa de la C.F.R.? a continuat el uitîndu-se bănuitor în jur, în mizerabila mea odăiță. - N-am încasat, nu mai aveam nimic de primit. - Atunci nu trebuia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ești un om care a pus mai mult preț pe fuga de since- ritate decât pe o prietenie. Nu e nimic, n-ai, am înțeles... Dar să eviți să mă vezi... Credeai că n-o să te înțeleg? Avea dreptate, mă bâlbâisem lamentabil la prima mea ciocnire liberă cu viața, vrusesem într-adevăr să-l trag pe sfoară, recunoșteam în sinea mea acest lucru, fără să știu de ce nu alesesem calea simplă a mărturisirii. Preferasem să las în urmă un om care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
așa hal de minciună și mistificare? Ce suntem noi după tine? Legionari "adevărați" dintre cei care au mai rămas și pe care Mareșalul îi ocrotește, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarmă piatră? - Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib. Nu știa ce să mai spună și tăcu, dar nu prea opresat de cuvintele poetului, care, înnegurat, răsfoi ziarul (nu era Timpul) și începu să ne citească din el, adică din reportajul lui Tib, pasagii întregi, într-adevăr,antibolșevice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce anume a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc că surpriza. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei, în public, reacția ei era imediată. Obrajii începeau să-i ardă, în vreme ce ochii îi străluceau de furie. Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
concură pentru a-i crea impresia bărbatului că nu se află în nici un pericol. În fața femeii europene, care scapă de sub carcanele acestui arhetip, japonezul este complet neajutorat. Este șocant să vezi că și astăzi bărbați în toată firea roșesc, se bâlbâie în fața albei puternice și sigure pe ea, nereușind nici măcar s-o privească în față. Femeia japoneză a intuit aici sursa deopotrivă a slăbiciunii și a puterii ei. A unei imense puteri. Făcând jocul bărbatului (neavând de ales, chiar dacă ar fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și-a adus aminte. Ia să vadă la Inspectoratul Școlar ce e cu... “Cu tovarășa Uuuuudrea” Legătura vine, iarăși, foarte rapid. “Să trăiți, tovarășe prim-secretar!” “Tovarășa Udrea (bățoasă și cu tupeau, ca-ntotdeauna; asta nu se ncurcă, nu se bâlbâie, știe ce vrea, nu m-ar mira s ajungă, mâine-poimâine chiar sus, foarte sus) te-am sunat să te-ntreb ce s-a mai făcut cu cazul acela...” “Iertați-mă, tovarășe prim-secretar, care caz? Îmi permiteți să vă informez
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi că era doar în trecere, mormăi ceva și despre o chestiune fără importanță, apoi ceru un pahar cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coama îmbelșugată a părului negru cu ape albastre, și fruntea înaltă și croită ideal, îl face plăcut de la prima vedere. Când e băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]