1,442 matches
-
sa din urbea sa natală Huși erau condimentate cu: isprăvile haiducului Pantelimon ce opera pe calea ferată îngustă (la acea datăă Huși - Crasna, aventurile galante ale soțului verișoare sale Mălinescu - șef al lampagiilor din urbe și pățania participanților la un bâlci, în marginea orașului, când într-o seară, din timpul celui de al II-lea război mondial, un avion de recunoaștere sovietic a lansat o bombă luminoasă, etc. Am avut șansa ca în anul 1955 să fac, împreună cu tata, o călătorie
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
din Moldova, ocupând un prim loc în volumul de tranzacții comerciale. Aici s-au adus în 1855, mărfuri în valoare de peste 4.000.000 florini. Un călător scria în 1849, că iarmarocul din Fălticeni este unul din cele mai însemnate bâlciuri ale Europei. Ceva mai înainte de apariția primei emisiuni de mărci poștale, Oficiul Poștal Fălticeni a fost înzestrat cu un "ștemplu", o ștampilă de zi. Avea forma rotundă, cu un dublu cerc de 21 mm și 13 mm, cu numele oficiului
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
independența dezvoltării sale în cadrul artei și modul său particular de a gravita între artă și viață. Dar, ar fi în zadar să-i negăm dependența de literatură. Este tributar prin capodoperele sale fără de care ar vegeta la nivelul practicii de bâlci. Un număr de trapez zburător este un poem tot atât de pur ca și o tragedie; dar principiul frumuseții sale este închis în corpul trecător al executantului.” Semiologia teatrului studiază discursul dramatic ca un ansamblu compact, bine închegat, „ca loc în mod
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Făt-Frumos, zise Zmeul, care și-a aruncat spre Constanța mai întâi buzduganul, iar apoi și cele șapte capete ale saleă Chiar dacă nu se mai află acolo, eu le văd încă în fața sirenelor care continuă să urle, aducându-mi aminte de bâlciul de Sfântul Ilie din târgul meu și de vocea răgușită care striga: „Zeița mărilor, moartea marinarilor, are de la cap la coadă 7 metri, de la coadă la cap 7 metri, în total 15 metri”. Stam înmărmurită și-o ascultam, la fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
În ciuda faptului că atâția „actori politici” (ca să folosesc și eu acest termen la modă) s-au deplasat acolo încercând să rupă inima portului, cel mai mare succes în luptele desfășurate pe țărmul mării l-a obținut tot Titi Boldescu al bâlciului nostru. După ce și-a făcut praf și pulbere toți adversarii de pe scena politică, dumnealui a coborât și printre alegători, unde l-a luat de guler pe cel mai înalt și-a început să urle cât îl ținea gura: „De ce huidui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
dus, ne-am plimbat, am vizitat catedrale. Am pierdut vreo patru ore, poate mai bine. Hai să plecăm! Era târziu. Ca privitor de lucruri de artă și de frumuseți, Golescu e un primitiv. El are înțelegerea țăranului care merge la bâlci, sperietura de tot ce e mare și cu meșteșug. Măsura estetică a lui e stânjenul. La Pesta a măsurat cu pasul o latură a unei piețe și a făcut socoteala că ocolișul tot va fi fost de 800 de stânjeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aer distant, parcă grăbit, gândindu-se la altceva sau așa mi se părea mie. Impunea respect, era clar că în acea trupă el era maestrul, el conducea, el era un fel de factotum, cu costumul lui alb de Pierrot de bâlci. M-a fascinat efectiv, mă uitam la el fără să pot să-mi desprind privirea, aveam în față pe unul din cei mari în pantomimă și mă surprindea naturalețea mișcărilor, a gesturilor sale, a privirilor, mai ales a privirilor. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a gesturilor sale, a privirilor, mai ales a privirilor. Știa destul de multe lucruri, cânta la trompetă, se mișca fără cusur, iar spectacolul său, fără a fi vreo minune, era un fel de reprezentație de muzeu, cam asta este pantomima de bâlci, părea el că spune, cam așa se juca la Halle, cam așa trebuie că a fost și Deburreau. După spectacol, m-am plimbat mult prin hol, așteptându-l; a venit într-un sfârșit și a stat de vorbă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sunt eu plecat. — Prea bine, Herr Six. Cu asta, ne ură noapte bună și plecă. Și acum, Herr Gunther, zise Six după ce se Închise ușa. Vorbea cu trabucul Black Wisdom Înfipt În colțul gurii, Încât semăna cu un crainic de bâlci, iar vocea lui suna ca a unui copil care are o bomboană În gură: — Trebuie să-mi cer scuze pentru că v-am adus aici la această oră total nepotrivită; totuși, sunt un om ocupat. Cel mai important, trebuie să Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
curățătoriei. Nu era, desigur, fața mea de băiat bun, care cântă În corul bisericii, și nici felul meu optimist de a fi. Cu nasul meu spart și maxilarul proeminent, eram chipeș numai după standardele unui ring de box dintr-un bâlci. Nu-mi Închipuiam nici măcar pentru o clipă că părul meu blond și ochii mei albaștri m-ar face la modă. Voia ea și altceva decât o tăvăleală și, ajutat de inteligența mea practică, aveam oarecare idee cam ce anume. Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tine și apoi te scoate de urechi afară pe ușă. Mi-ar fi plăcut să am mai mult timp la dispoziție pentru a ajunge să-mi fie familiar trupul ei faimos. Eram un bărbat care câștigase premiul cel mare la bâlci, doar ca să i se spună apoi că se făcuse o greșeală. Cu toate astea, mi-am spus eu, ar fi trebuit să mă aștept la așa ceva. Nimic nu seamănă așa de mult cu un mitocan de pe stradă ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
telefon, unde locuiam) să mă invite la premiera de la Brăila a piesei sale Asta-i ciudat. Avea să fie, din nou, o Împrejurare „tipică” MRP. Participa boema pestriță a literaților, curtezanelor, militanților de toate culorile, informatorilor vizibili sau nu. Amical bâlci al deșertăciunilor. Acolo aveam să-l cunosc, Însă, pe Radu Petrescu și să mă bucur astfel În anii următori de benefica sa amiciție cărturărească. Încă mai surprins decât de evenimentul teatral de la Brăila am fost când Poetul mi-a telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu mi se păreau nici mai bune, nici mai rele. Nu erau Însă ale mele, atât. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare? Martiriu? Mutualitate? Miraj? Măreție?), nu doar „despre prietenii dispăruți sau pierduți”, ci și „poeme despre acizii sulfurici din minte”. Din Minte, de asemenea, bineînțeles. Mintea Menestrelului tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde se poate glumi?”, Întreba Antipa lumea din jur și pe sine Însuși, În vremea dictaturii, când apatia populară complicita cu mascarada oficială. S-au schimbat, Între timp, orânduiri și oracole, guverne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va mai veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vă rog să mă credeți că sunt o persoană cu principii morale și nu obișnuiesc să trag cu ochiul în locuințele oamenilor, chiar dacă, în blocurile noastre, începe cu timpul să ți se pară că te afli la un fel de bâlci, unde fiecare se holbează la celălalt. Se apropia seara, soțul meu încă nu venise de la facultate, soarele tocmai asfințea și blocul de peste drum s-a colorat în roșu. Nu pot să vă spun cât era de frumos. Iar când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot pe strada Teleajăn, În curtea Fabricii de Mentosan, frații Rățaru joacă lapte gros. Mănânci Mentosan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre dealurile blânde ale Câmpulungului. A dus-o și pe ea taica acolo odată, tot așa de Sfântul Pantelimon, demult când era mică. Taica încă nu era domn, să fie vreo zece ani de atunci. De fapt au fost la bâlciul de Sânt Ilie care ține o zi încheiată și se termină cu împerecherea rudarilor. Cu maica au stat la mânăstirea de la Câmpulung, în timp ce taica, mare logofăt pe atunci, se uita la sărbătorile țigănești. Coborâseră rudarii din toți munții, așezaseră corturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
munte, să cearnă apa cu blana. Peste vară copiii cresc departe de alte așezări omenești și, ca să nu se întâmple blestemății între frați și surori, rudarii înainte de a intra în munte își căsătoresc tinerii aci la Câmpulung. Așa se încheie bâlciul de Sânt Ilie, cu nunta țiganilor. Pe fetele mari le cumpără părinții mirelui cu bani grei, le țin un an și, dacă nu sunt bune, vin tot aci să le schimbe cu altele”. S-a rugat atunci Tudora de maica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemții? Dar, dacă vânzătorul este aci, îl termin eu de Duminica Moșilor, în Târgul de Afară, spre bucuria prostimii. Boierii amuțiseră cu toții. După atâta pace și liniște multora le mai stăruia amintirea executării în plină iarnă într-un spectacol de bâlci a lui Staicu Merișanu și Preda Proroceanu, după o judecată amănunțită în divanul cel mare. Li se părea totuși că vodă Constantin exagerează, nu trădarea boierilor îl adusese pe imbrohor la București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În sec. 17.[...]Organizatorii misterelor, de la el așteptau executarea sarcinilor dificile.[...] Fără cabotin nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci, 1910). Însă Mihnea Gheorghiu, supărat la un moment dat pe un actor cunoscut, fiindcă acesta a refuzat un rol Într-un film pe scenariul său, revine la origini și restabilește ordinea judecății de valoare :”Dicționarul zice că e actor fără
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
radio. Ca să-1 opresc trebuie să mă țin de nas și dacă mă țin de nas în toate revistele de umor apar ținîndu-mă de nas. Tot poporul ăsta de cretini o să rîdă de nasul meu. Dar ce e nasul meu? Bîlci? Și nu mai depun nici o coroană. Ieși afară! JENI: Dar, domnule! MINISTRUL: Afară! JENI: Dar, domnule, coroana va fi din garoafe. Așa este obiceiul. Coroanele vor fi din garoafe albe, simbolul purității, garoafe roșii simbolul sîngelui vărsat, garoafe roz, simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
avut Galibardi? EFIMIȚA: Sumedenie! LEONIDA: Taci tu! Cîți oameni crezi că a avut Galibardi? GRUPUL (milităros): Sumedenie! LEONIDA: Ei bravos! Aici mi-ai plăcut! Face un semn de capelmaistru și fanfara reia cîntecul. De fapt acum e un marș de bîlci, zgomotos. EFIMIȚA: Ah, mamițo! Menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc! LEONIDA (Explică publicului): Nu-nțelege dumneei... fomeie. Pe bandă începe "Onor la comandant" intră milităros Rică, în uniformă de mare ținută. trece în revistă fanfara apoi se oprește milităros în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]