4,354 matches
-
pe care Îi iubim. Ce caraghioasă trebuie să fie, mă gîndesc, o femeie aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tocmai cînd alăptam aveam un capot grena de diftină semeni cu Maica Domnului mi-a spus după aceea am Început să-i traduc Also sprach Zarathustra parcă-i dictam scrisori de dragoste Nietzche devenise un fel de amoraș care ne bîntuia nopțile cînd ademenindu-ne dionisiac cînd resemnîndu-ne apollinic de pe urma lui ne-am ales amîndoi cu boala poeziei cît a mai tras și el cu „sărbătorile“ lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea fost-au vreodată călcate cu adevărat de tălpile umbrelor care mă bîntuie mereu În spate mereu mai În spate mai aproape de lup dar el Își păstrează distanța Încă nu cutează și ei acolo la servici Înscenarea aceea odioasă atunci la ședință că l-aș fi turnat pe Neagu cînd eu aflam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde nenorocirea și norocul uite că vecinul a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi folosind și parapsihologia un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest drum, cel al iubirii care nu duce nicăieri. Extraordinare sunt visele, șoptise Dudu pentru el. Nu se putea niciodată bănui unde se termină lumea și unde începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
doisprezece ani îl umplea pur și simplu de furie, o furie oarbă. De ce îi fusese dat tocmai lui așa ceva? De ce să-și încheie cariera într-un mod atât de nedemn, de nepotrivit cu un scriitor de talia lui? Mircea era bântuit de aceste întrebări cumplite pentru că își făcuse un calcul simplu: având în vedere că el însuși câștigase recunoașterea locală în jurul vârstei de optsprezece ani, iar cea mondială cam pe la douăzeci și doi, nu era greu de închipuit ce succes ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
apucat să calculeze Universul? Sau ăștia sunt de fapt banii pe care îi datorează primarul Franței? Mai bine-ar fi asta. Peste măsură de revoltat și gata să facă o faptă necugetată, Ionel este năpădit totalmente de obsesiile care-l bântuie de-o viață. Nici nu se mai poate controla. Sătul de hățișul uriaș de abstracțiuni în care s-au încurcat Fiii Omului, deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării acestui monstru și nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zisă gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu înțeleg și din acest motiv încontrări fioroase îndreptate împotriva acestei proiecții nesfârșite de lumină izvorâtă de nicăieri, datorită căreia a fost posibilă viața, îmi bântuie imaginația de dincolo de moarte. Cine e Dumnezeul ăsta potrivit căruia orice alt drum decât drumul Lui înseamnă pieirea? Și cum a putut fi atât de înțelept, încât să creeze totul astfel încât noi să nu-l putem vedea, asemeni unor roboți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Întîi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea dezmetici numaidecît, căci trupul i se vlăguise de atîta tihneală, iar sufletul Îi era bîntuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la fel ca multe altele (vezi: bucovină) a circulat pe tot arealul românesc și fără o conviețuire slavo-română nu s-ar fi putut impune ca oiconim și toponim. Nu se poate admite că vine de la „ciumă”, boală molipsitoare care a bântuit în șările Române, adusă din Orient, din Imperiul Otoman. Nu-i un deal rău ca ciuma! Dealul lui Matache nu ridică niciun fel de dificultate; pe acest deal Matache, la fel ca Puiu, își avea proprietatea, una dintre sforile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la primăvară, vor pleca în altă parteî” O anchetă a autorităților făcută în 1779 (satul Ieciu, Jud. Mureș) dezvăluie cauzele pentru care țăranii români (niciodată și țăranii unguri!) iau drumul spre Moldova.: „Cei mai mulți iobagi pleacă în bejenie din pricina sărăciei ce bântuie între țărănimea din țara noastră. Robotele, dăjdiile cărăușiile la depărtări mari sunt mai multe decât să poată a fi suportate, fiindcă domnii au cuprins în timpul din urmă tot pământul cel bun pe seama lor și iobagii n-au unde să producă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rămâne aproape intact. în Europa Occidentală, dimpotrivă, episcopii, principii și burgurile se organizează în mici puteri autonome. în 496, asemenea multor altor principi din Occident, Clovis, regele francilor, primește botezul creștin și se detașează de ultimele rămășițe ale Imperiului Roman. Bântuită de tâlhari și de bande înarmate, întreaga Europă se structurează în jurul unor regate în miniatură, al unor domenii rurale îca în fosta Galie romană) și al unor mănăstiri, puținele spații protejate. în tot acest timp, în Asia, în America și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Africa de mâine va fi aceea care va semăna cu Occidentul de astăzi, ci întregul Occident ar putea să ne facă mâine să ne gândim la Africa de astăzi. Hiperconflictul Când lumea policentrică se va destrăma, când vor începe să bântuie corsarii, pirații, armatele private, mercenarii și teroriștii, regimurile totalitare se vor distruge reciproc, fără să mai recunoască nici o lege a războiului și nici un arbitru. Țările din Nord se vor alia cu cele din Sud; teroriștii islamici se vor asocia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe care trebuie să le faci pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unea cele două părți era intactă. În timpul acestei operațiuni, privirea i se tot concentrase asupra feței mortului. Fizionomia sa Îi amintea ceva. Din prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Celălalt se opri, zâmbind. - Așa este, priorule. Există pământuri, printre cele pe care le-am vizitat, unde fie și o oră de Întârziere poate reprezenta diferența dintre viață și moarte. În deșert, Între o oază și alta, și În regiunile bântuite de păgâni, unde bazele oamenilor noștri se află exact la o zi de mers una de alta, și orice șovăire Înseamnă să te surprindă noaptea În câmp deschis, departe de orice scăpare. În acele locuri, se obișnuiește să Încalece câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe figură stropii de salivă din gura care Încerca cu disperare să respire. Apoi Îi dădu drumul brusc. - Arrigo! murmură el. În fond, la asta se și aștepta. Așa trebuia să fie. Potrivit rațiunii, care nu greșește. Cel care Îi bântuie permanent mintea. Arrigo, cu beteșugul său de la picior, semnul pe care i-l lăsase necuratul. Arrigo, „omul neîntreg”. Celălalt păru pe punctul să adauge ceva. Stătea acolo și Își tot masa gâtul, Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și e la N.Y. Nu-ți mai spun ce am discutat, dar să știi că, între patru ochi, i-am spus eu ce trebuia. Că fata are niște probleme, că vrea să mă acuze pe mine de nu știu ce casă bântuită de curenți, de frig, de umezeală, că vrea, probabil, niște bani, de-aia fantazează, aranjează-i, Codrescule, analizele alea, să n-o mai aud că-i bolnavă, cine știe ce este în stare să-mi facă. Va avea analize bune, nu?, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
formezi o altă impresie decât aceea de grotesc despre un om care a fost spânzurat. Limba, umflată și ieșită în afară ca o a treia buză, ochii la fel de proeminenți ca ai unui câine de curse - aceste lucruri tind să-ți bântuie nițel gândurile. Așa că, pe lângă sentimentul de convingere că în nici un caz nu avea să mai câștige premiul local pentru activism social, nu se puteau spune prea multe despre Klaus Hering - decât că avea cam treizeci de ani, construcție astenică, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îl împinse la loc. — Prea multă afurisită de vorbărie, după părerea mea, zise Martin, mormăind apoi ceva ce n-am înțeles. Martin rânji și-și puse bărbia pătrată în palmă: — Arthur Nebe mi-a zis că aveți un psihopat care bântuie pe străzile din Berlin, violând și tăind floarea fecioarelor germane; și mai zice că aveți de gând să aruncați o privire la cel mai infam psihopat al Germaniei, ca să vedeți dacă ei doi ar putea măcar să se țină de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și lumea-aceasta - nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
psihologice, un eseu asupra celor mai bune condiții de receptivitate a operei în versuri: un fel de metodologie lirică. În analiza lui, Edgar Poe ajunge la concluzia existenței exclusive a poemelor scurte. El opune short poem-ul lungilor tirade romantice bântuind pe vremea aceea. Totuși, ca un bun romantic, profesează, în privința formei, electismul, și recomandă amestecul indefinit al metrilor. Dar atunci când cere subordonarea tuturor detaliilor operei compuse unui anumit efect preconceput, se comportă ca un clasic. Insistăm, totuși: Poe nu explică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]