1,886 matches
-
Yamagata nu e ca Tokyo. E doar un orășel neînsemnat și locuitorii sunt simpli și onești, dar foarte curioși. În serile lungi de iarnă nu au altceva mai bun de făcut decât să stea în jurul focului la taclale și la bârfă. Bătrânul polițist cunoștea un Kobayashi care fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific. — Dacă-i cel la care mă gândesc, atunci locuiește pe Koshō-machi. — Koshō-machi? — A fost cândva cartierul deocheat al orașului, spuse bătrânul, zâmbind cu toată gura, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston intrând într-un astfel de loc. — Oare unde a tras? — Am auzit că e la hotelul Hoshioka. Satul era atât de mic, încât un străin care bătea la ochi cum era Gaston nu putea să nu devină subiect de bârfă pentru întreg satul. Când Takamori și Tomoe au trecut pe la Hoshioka, au fost dezamăgiți. Se afla într-adevăr un străin acolo, dar era profesor la universitatea din Sendai. Se făcuse seară când s-au întors, epuizați și amărâți. Proprietarul hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Știu ce ai făcut la Brescia, și acum, că te văd în carne și oase, cred că ești în stare să-mi faci dorită compania, deoarece ai văzut în mine acel ceva dincolo de urâțenie. Sub pretextul de a pune capăt bârfelor ce mă vizau, l-am convins pe Rotari că era bine să dispar o vreme din Brescia, drept care m-am instalat într-o casă din vecinătatea mănăstirii. Trebuie să spun imediat că succesul nu mi se datorează decât în mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și afecțiunea ei; o singură privire din partea ei avea puterea să mă însenineze. Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit bârfe pe care Rotari le-a curmat printr-un acces de mânie în toiul unei întruniri a consiliului, făcându-i pe cei de față să le tremure nădragii. Am simțit că, cel puțin de data asta, mânia pe care o arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimei zăpezi de primăvară. Asta-i tot. În acea clipă a intrat Rotari, spunând foarte încântat: - Iată-i cum stau, mână-n mână, ca doi amanți. După care s-a adresat intendentului care-l însoțea: - Vezi, Ostillio, cum se nasc bârfele? M-am sculat în picioare. Ostillio aducea daruri din partea Gundepergăi. Rotari i le-a oferit Gailei, spunându-i de unde erau. Un nor a trecut dintr-odată pe chipul prietenei mele, și m-am simțit dator să intervin: - Nu fii geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiul, pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată; s-a trezit tremurând, leoarcă de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald. Ne-am străduit să păstrăm cât am putut secretul asupra stării lui, dar bârfele servitorilor au făcut înconjurul Paviei, după care s-au răspândit în tot regatul. Când a zăcut la pat, situație care a durat toată luna mai a anului 652, am guvernat regatul din spatele fiului său, care, datorită iscusinței militare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
corupe adolescenții, transmițându-le un viciu care trebuia vindecat ca o maladie. Părinții revoltați convocaseră o ședință la care participase și mama. Ea fusese liderul puținilor părinți ce săriseră În apărarea profului. După părerea ei, toate astea nu erau decât bârfe și răutăți. Cine inventase povestea aceea? A rănit domnul profesor Solari pe cineva? Cum se poate să răstignești un profesor pentru presupusa lui orientare sexuală. Solari era un profesor deosebit, iar mama considera că era un lucru bun că elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
forțat-o, căci noi nu ne puteam ocupa de ea, te trimitem la azil, i-am spus, și În cele din urmă ea a acceptat maimuța aceasta, care de altfel e destoinică, sărăcuța. Maja se strădui să zâmbească, dar toate bârfele acelea Îi provocaseră o durere de cap teribilă și Își dori cu disperare o aspirină. O, nu, nu avea voie să ia aspirină. Dumnezeule, Dumnezeule, nu trebuia să-i fi spus. Peste câteva săptămâni, peste vreo lună, Aris și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumpărat un teren în condiții dubioase, care au primit concesiuni de la stat dând mită unor politicieni, despre oameni pe care i-a înșelat nevasta ori care au o amantă în cutare loc. Pe scurt, articolele lui Achile erau îmbibate cu bârfele târgului, dar nu prea erau luate în seamă, tot ziarul era socotit antinațional, iar Achile nici nu avea prieteni care să umble cu foaia în mână, din casă în casă și din cafenea în cafenea, ca să afle lumea ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
depărtare de casa unde locuiam, așa că am pornit într-acolo. Clasa era pustie, ca în orice altă zi. Am intrat. M-am așezat în bancă și i-am așteptat pe ei, pe colegi. Orele de curs au trecut rapid, iar bârfe și despărțiri umpleau liceul. Ca o altă zi normală de clasa a XII-a. Ultimul an. Ultimele momente de chin, de falsitate și urma facultatea, portița mea de scăpare. Vezi pe unde mergi! Strigă la mine un băiat de vreo
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
momentul conversației. Nici servitorii nu prea știau ce să facă cu mine. Mi-au arătat cum să torc in, așa încât să pot ajuta la munca casei, dar mâinile mele învățau încet și cum nu puteam să stau cu ei la bârfe în bucătărie, m-au lăsat singură. Principala mea ocupație era să stau cu Re-nefer, dar ea prefera singurătatea, așa că mi-am găsit alte feluri de a-mi ocupa zilele. Eram atrasă mai ales de scările casei și mă agățam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă întrebam cine erau cei care își permiteau atâtea fleacuri. Am văzut meșteri de sandale care făceau încălțăminte ieftină la comandă. Mai mulți bărbați așteptau la rând la un anumit bărbier, despre care se zicea că știe cele mai bune bârfe. Mi-am luat repede ochii de la un grup de lânari din Canaan, pentru că lâna lor ar fi putut fi toarsă de mătușile mele. Am râs cu Meryt de giumbușlucurile unei maimuțe care ținea în lesă o pereche de câini mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
curiozitate. Cum se făcea că un obiect așa de elegant și de prețios era al meu? Și cine era bărbatul care întrebase de mine nerăbdător? Dar eu n-am spus nimic despre el sau despre cutie nimănui din casă și bârfa a murit de la sine. Nici lui Benia nu i-am trimis vreo vorbă, sperând că el va lua tăcerea mea drept un refuz al propunerii indirecte pe care mi-o făcuse în piață. Deși vorbele și atingerea lui mă tulburaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcut șase fete, care formează ele singure un mic trib. Îmi place când mă primesc în cercul lor. Sunt un grup vesel. Liora, Mahalat, Gia, Yara, Nadia și Yael, a zis ea, numărându-le pe degete. Au cele mai bune bârfe. Ele mi-au spus povestea fiului femeii din Salem care s-a sinucis. Înnebunise, a zis, cu vocea mai înceată, când a aflat condițiile groaznice în care se născuse. - Dar ce l-ar fi putut înnebuni în halul ăsta? - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe loc, să fie deschis, fiindcă după toate astea, ea vrea să-l mai vadă, pentru ultima oară, pe bunicu’, e dreptul ei, e dreptul ei să-și ia rămas-bun de la el, oricum auzise ea că circulă tot felul de bârfe, cum că el și-ar fi zburat creierii și că de-aia sicriul e închis, și ea ar vrea să se termine cu aceste zvonuri de rea credință, trebuie să se infirme bănuiala unui suicid, să nu mai existe nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o conducea deja pe Marie spre bibliotecă, declarîndu-se Încîntat să-i răspundă la Întrebări. - O să-mi ofer plăcerea de a-ți pune și eu cîteva, mi-ar plăcea să știu, ca informație de primă mînă, ce e adevărat din toate bîrfele care circulă acum, susură el. Este extrem de excitant! Măcar o dată se petrece ceva și În fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știu, ca informație de primă mînă, ce e adevărat din toate bîrfele care circulă acum, susură el. Este extrem de excitant! Măcar o dată se petrece ceva și În fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un aer plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu era genul să piardă vremea cu bîrfe, străbătea piața cu o aparentă indiferență, dar nu pierdea nici o fărîmă din ce se șoptea. - O crimă? Nu se poate, Doamne ferește! - Și vrei să zici că pe menhir a curs sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
medicul militar. De aceea, Lucas se arătă categoric. - În cazul ăsta, ai să mergi să dormi acasă la părinții tăi. Nu-i lăsase timp să protesteze. - Ori faci așa, ori stau cu tine. Numai că asta riscă dea naștere la bîrfe În cercul bigotelor dacă petrecem noaptea Împreună. Cedase. Chipul ca de pîine arsă În cuptor al lui Milic se făcuse cenușiu, și desigur că Încă un rid-două În plus se mai adăugaseră celor deja existente, Încrețindu-se toate de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
De ce-ar pleca acum ? Am pierdut orice contact cu realitatea. În ultimele câteva săptămâni, am trăit într-o bulă de aer. N-am văzut Avocatul și abia dac-am zărit vreun ziar normal. Nu sunt la curent cu nici o bârfă recentă și nici că mi-a păsat. Însă acum că mă uit la chipul binecunoscut al lui Arnold, simt că-mi dă ghes curiozitatea. Știu că nu mai fac parte din lumea aia, și totuși vreau să știu. De ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deranjează nimeni. Mă simt un pic ca și cum aș fi în carantină din cauza nu știu cărei boli fatale. Puteau măcar să-mi dea niște reviste. Tonele de reviste Heat și Hello cu care m-a asaltat nonstop Trish mi-au deschis treptat apetitul pentru bârfă. În cele din urmă, se aude o bătaie în ușă și intră Ketterman. — Samantha, avem nevoie de tine în sala de consiliu. Sala de consiliu ? Hopa. Îl urmez pe Ketterman pe culoar, conștientă de ghionții și de șoaptele tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
departamentul financiar și e Îndrăgostită de Nick, așa că Își găsește Încontinuu pretexte să treacă pe la noi. E iubitul lui Jack. Poftim ? spun, așezîndu-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sînt prea ocupați cu bîrfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay ? Jack e gay ? De asta nu m-a sărutat azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămînem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că nu sunt gânditori, ci doar niște snobi și că influența lor era pernicioasă. Și că spionii de mai târziu, recrutați În Anglia de către GPU și NKVD, fuseseră crescuți la sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]