1,332 matches
-
cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor. Inutil de adăugat că, în momentul în care cei din rândurile de jos susțineau alți zece deținuți, presiunea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui 'sacerdot'. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un 'Pilat' care l-a osândit pe 'Iisus' la răstignirea pe hârdăul cu excremente. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi, după care majoritatea celor rămași în închisoare au fost adunați la camera
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
găsit la percheziție cocoșei de aur, a fost schingiuit cu un sadism ieșit din comun. La începutul lui 1951 a fost bătut în camera 104 din Gherla, iar Cornel Popovici enumeră torturile la care l-a supus el: lovituri cu bâta la fund și la palmă, lovituri cu palma peste față și cu pumnul în piept. L-a ținut nedormit trei-patru zile și apoi în poziție chinuitoare pe marginea patului timp de două săptămâni. Popovici adaugă că, în urma acestor torturi, Keropeian
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. ̨ n celulă cu el au mai fost torturați Mihai Timaru și Constantin Teja. Tot în camera 99 au fost aduși într-o seară alte câteva zeci de studenți din lotul Pitești (sosiți cu transferul din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
împreună cu Vasile Dâmbu, unde i-au așteptat cam douăzeci de studenți, toți foarte prietenoși, șeful camerei fiind Aristotel Popescu. Imediat după cină, Popescu a ținut un discurs violent la care Pangrate a reacționat, provocând începutul bătăii. A fost lovit cu bâtele până la leșin, iar când și-a revenit, întins pe rogojină, a avut timp să îl audă pe Dâmbu tânguindu-se, lovindu-l cu cotul și murind. Într-o zi, Popescu i-a turnat o batistă plină cu sare în gamela
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: ' Cum
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
regimul dur de la Pitești datorită numărului mare de informatori, a regimului de înfometare, frigului și întunericului, a obligației de a lăuda un conducător care supunea populația la torturi morale și a prezenței pe străzile Bucureștiului, în 1990-1991, a minerilor cu bâte și topoare, văzuți ca ieșiți din subteranele Piteștiului. Încercând să ofere o definiție acțiunii de la Pitești, Ilie Bădescu și Dan Dungaciu consideră că 'reprezintă tratamentul represiv exercitat de instituția închisorii contra acelor simțuri profunde care permit individului încarcerat să prețuiască
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trebui să-l dezamorseze pentru a realiza, cât de cât, o stabilitate economică. Se vor lua măsuri destul de dras‑ tice, dar în niciun caz - Doamne ferește - nu se va pro‑ nunța expresia dictatură a proletariatului, oricât ar face minerii ordine cu bâta prin București și nu și-ar face planul în Valea Jiului. Puterea a fost și va rămâne veșnic ipocrită“. A fost un coșmar. Plecând, am văzut din tren cum feme‑ ile stăteau ciorchine pe podul de la gara Basarabi și acla‑ mau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ridicată în mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu știu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” - spun Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu în al lor „Pe noul front.” Despre I. Flondor, N. Iorga nota în „Neamul Românesc”: „Iancu Flondor, șeful vechiului partid național, era recunoscut de toți ca singurul conducător al întregii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un zeu, V³yu, propriu-zis Vântul, căruia eu îi acordasem puțină atenție; iar el pusese în valoare aspectul combativ, dar brutal, al acestui zeu: de fapt, în Iran, ca și în India, eroii care se revendică de la el sunt «eroii cu bâtă»”, spunea Dumézil2. Premisele generale ale acestei lucrări, ca și ale tezei despre comunitățile războinice, sunt înrădăcinate în intuiția, precizată deja de Nyberg, a existenței unui fond religios pre-zoroastrian, un fond comun indo-iranian. Cele două lucrări complementare ale lui Wikander sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu vor duce lipsă de asistență oameni beți, îmbrăcați în cojoace noi, care scandau aproape convinși: "Moarte lor! Moarte lor!" Condamnat la 12 ani, va face 14. Trimis la Jilava, la intrare, condamnații treceau printr-un culoar de gardieni cu bîte, care îi băteau, la fel, la ieșire. În celule, unde intrau douăzeci și cinci-treizeci de oameni, erau înghesuiți circa trei sute: "Era o singură fereastră. Dormeam pe jos, pe ciment. Hîrdăul și tineta (la Jilava tinetele erau numite "tunuri") stăteau plasate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va fi ucis. În martie 1950, va fi trimis la Pitești, aici va fi selectat de Țurcanu, șeful reeducatorilor, mare, voinic, cu o șapcă pe ochi. El, împreună cu acoliții, era tratat diferit, erau mai bine alimentați și totodată înarmați cu bîte, pentru a-i bate pe ceilalți. Cantemir își amintește din camera zisă "spital": "Unii stăteau sub pat. Erau cei pedepsiți. N-aveau voie să iasă de acolo și mîncau cu gura direct din gamelă. Alți doi stăteau mereu cu mîinile-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile, cu bastoane de cauciuc și bîte, pînă cînd strigătele de durere încetau: cel bătut leșina. Îți băgau ciorapii în gură, te udau cu apă și o luau de la capăt. În acest fel și în alte multe feluri, ne-au torturat zile, săptămîni, luni, pînă la proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celor trecuți pe la Pitești. Cităm din Gherla: "Nu mai trăgeam aer în piept ca să pot urla. Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am stat cîteva zile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
proletare, au ales să poarte caschetă și uniformă cu însemne și stele sovietice pe epoleți. Săracă, zestrea lor culturală nu-i ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate se dovedeau infinit mai rudimentare decît ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția lor a fost oarbă pentru că și-au acoperit ochii nu cu eșarfa adevărului, ci cu steagul partidului. Din pînza roșie cu seceră și ciocan și-au croit mantie și glugă de călău. Analfabeți și stîngaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
greu de spus În ce măsură acțiuni efective ale manifestanților sau provocări ale Puterii). Iliescu a apelat din nou la „popor“, și așa au apărut În București pe 14 iunie mii de mineri din Valea Jiului În salopetele lor negre și Înarmați cu bâte. Printre ei, dirijându-i și stimulându-i, și falși „mineri“. Timp de două zile, În București a domnit teroarea. Au fost devastate sediile partidelor de opoziție, Universitatea și Institutul de Arhitectură. Erau vânați mai cu seamă intelectualii sau cei care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fost devastate sediile partidelor de opoziție, Universitatea și Institutul de Arhitectură. Erau vânați mai cu seamă intelectualii sau cei care păreau minerilor a fi intelectuali ori persoane cu moravuri dubioase: bărbați cu ochelari, femei cu rochii scurte... Loviți sălbatic cu bâtele, În uralele unei populații fanatizate care Îi Încuraja pe agresori, erau Înghesuiți În dube de polițiștii deveniți În această ocazie auxiliari ai minerilor. Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
IRA sau, din partea protestanților, UVF (Ulster Volunteer Force - „Forța Voluntară din Ulster”) și UFF (Ulster Freedom Fighters - „Luptătorii pentru libertate din Ulster”) mai există. Acestea „supraveghează” comunitățile pe care declară că le reprezintă, trăgând în picioare sau bătându-i cu bâte de baseball sau de metal pe cei considerați indezirabili. În unele cazuri, persoanele rănite au decedat. În plus, s-au mai trasat recent „feude” între UVF și UFF pentru controlul asupra unor zone tradițional protestante. În ultimii 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un baldachin de brocart, cu un telefon de bachelită neagră pus la îndemână pe o măsuță. La asirienii din Kurdistan, până nu demult, funcția patriarhală era ereditară, de la unchi la nepot, iar cârja episcopală încă nu era prea departe de bâta unui șef din neolitic. Că fantezia demnitarului local rămâne, orice-ar fi, un element de care trebuie ținut cont în raporturile cu forțele locale o dovedesc îndeajuns gărzile de securitate de la intrarea palatului-citadelă, curțile, ușile secrete, scările, liniștea care devine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
morii, și fiecare secol așișderea. Când citesc în paginile lui Flaubert litaniile călugărilor catolici copleșiți de birurile impuse de nu știu care pașă, parcă le aud pe cele ale gazdelor mele de ieri, când dominicanul din epocă se plângea că "bacșișul și bâta sunt temeliile lumii arabe", parcă-l aud pe deputatul de azi din partea locului. Iar "disprețuitoarea animozitate" pe care o resimțea același Flaubert ca vizitator creștin pe străduțele arabe din Ierusalim, care-i arabul rătăcit pe străzile evreiești ale orașului care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să se facă călugăr. Starețul (un fel de haiduc în rantie) îl strânge de mână de țipă, apoi îi arată o bâtă zdravănă după ușă. "Mă, și eu am fost așa, mă... Dar eu sunt în stare să călugăresc o sută de haiduci ..." " Apoi și eu am fost hoț, zice Răcoare, da aista a fost vătav de hoți..." Starețul mai povestește despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apoi oile cu ciobanii. Știu că n-am să le păzesc eu. Așa? Marș înnapoi. Apoi nu, că am treabă. Atunci îi trage ciocoiul două palme. Ciobanul îl apucă, îl pune cu capu-ntre picioare și l-a bătut dinnapoi cu bâta până l-a făcut ca postavul cel roșu. L-a dat în judecată, ș-apoi acuma tot scutar la dânsul a rămas. Nu te da, măi Grigoraș! Nu mă dau, fa, l-ași! Ia mai cată la opinci Și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De eșit la joc ai eșit? Eai, încă nu. Încă n-am 16 ani. Da ai învățat tu a juca și a chiui prin prundurile astea? Cum nu? Parcă n-am auzit eu cântând așa câte o horă hoțească?" Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma în urma noastră și ne răspunde vesel, cu un glas vioiu în care pătrunde un accent ștrengăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Piața Universității ca fiind ”elemente lipsite de moralitate, golani”, ”elemente aflate sub influența drogurilor”, etc. Ziua de 1 iunie 1990 a însemnat venirea minerilor, în frunte cu Miron Cozma și instaurarea ”ordinii de drept”, cum spunea Ion Iliescu, cu ajutorul bâtei. Mulți bucureșteni, în special tineri, au fost bătuți, alungați pe străzile Capitalei, de către mineri, au fost devastate sediile unor partide de opoziție. Președintele i-a felicitat pe ortacii lui Miron Cozma, rostind o cuvântare memorabilă pentru cei din jurul său. Venirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plecat, toiagul este pus în groapă „«că zice că te latră cățeii pământului nouă zile și el (mortul) se apără dă ei cu hadaragu»” (CașinBacău). Un obicei asemănător există și în Munții Apuseni, unde în sicriul defunctului se pune «o bâtă cât el de lungă, ca să se sprijine în lunga lui călătorie». În alte regiuni ale Ardealului, răposatul este înzestrat cu «o măciucă nouă, cu care să se apere de dușmani și în care să se razime»”. Pericolele pe care trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]