1,343 matches
-
se înțeleg doi oameni care vorbesc unul în franceză și altul în română. Cineva chiar ascultă la ușă. Și cum nu-și poate explica tonul ridicat al celui care vorbește română, intră pe ușă. Și nu singur, ci cu o bâtă de baseball în mână. Lionel vede, pe deasupra flăcării chibritului, intrând în încăpere mai întâi o pereche de cizme de cauciuc verzi, pe urmă o bâtă ținută în mâna dreaptă, care lovește, periodic, palma mâinii stângi și, la urmă, pe Roman
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ridicat al celui care vorbește română, intră pe ușă. Și nu singur, ci cu o bâtă de baseball în mână. Lionel vede, pe deasupra flăcării chibritului, intrând în încăpere mai întâi o pereche de cizme de cauciuc verzi, pe urmă o bâtă ținută în mâna dreaptă, care lovește, periodic, palma mâinii stângi și, la urmă, pe Roman. De data asta, lui Lionel i se face frică de-a binelea. Aranjează jaluzelele verticale în așa fel încât să nu se poată vedea de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care se întoarce spre Grișa. Acesta privise stupefiat acțiunea lui Roman, care, adevărul e, se desfășurase în mare viteză. Grișa își revine din uluială și duce mâna dreaptă spre pistol. Înainte de-a ajunge la pistol, Roman îi proptește vârful bâtei în piept și-l avertizează: Nici să nu te gândești. Ia zi, durule, știi să scrii cu mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o să fiu mai competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel iese. E ora 13.10. Lionel a terminat de strâns lucrurile proprii din baraca de pe șantier. Când să tragă jaluzelele, se deschide ușa. Lionel își potrivește la îndemână bâta de baseball, amintire de la Roman. Alarmă falsă: în cameră intră Gérard Clément, pe care-l cunoaște de la televizor, împreună cu un tip rușinos. — Putem intra? întreabă Gérard. — Ați intrat deja. — Sunt... — ...tipul de la televizor care vrea să mă salveze cu orice
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al Baladelor și Idilelor care
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
material, Daisy! Chestia aia cu obiceiurile care trebuie respectate, ca să se simtă mai bine copiii, a pus punctul pe i. Sper ca tu, Finn și Rebecca să aveți un weekend grozav. Să-i faceți praf! Dar să nu dați cu bâta-n baltă! Știți că s-ar putea ca vinul să vă facă să ciripiți. Nu cred că vreți neapărat să vi se dezlege limbile și să vă apucați să dați pe goarnă toată tărășenia cu complotul vostru. Ne vedem miercurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine, sau pe Jennifer, sau pe Charlotte să facem pe prietena? De ce toată lumea o vrea pe Daise? Nu te mai obosi să răspunzi, știu eu de ce... Of!... Îmi asum sarcina de a o supraveghea pe Daisy, ca să nu dea cu bâta-n baltă; Charlotte, te rog, spune niște rugăciuni pentru mine, am cel mai dificil job în weekendul ăsta... R Pupici, pupici, pupici... De la: Finn Pentru: Rebecca; Jenny@penny.demon.co.uk; Ben Davidson 44@hotmail.com; charlotte gavan duffy@ virgin.net; jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și lamentându-se ce copilărie grea au avut ei - a! și care sunt și varză la fotbal mecanic. —Gata! zice Finn, te-am prins. Două din trei și, dacă te bat, ca premiu vreau să-ți dau în cap cu bâta mea de primitiv și să te târăsc de păr la mine în peșteră. Visează cai verzi pe pereți. Știe că întotdeauna îl fac praf. Și acum, că ard de nerăbdare s-o sun pe Daisy, nu pierd timpul ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate erau transmise la televizor; manifestațiile românilor, 1989, cădea Ceaușescu (anul 1989 a fost anul televiziunii, mai ales la noi, că românii au făcut mereu o lectură a realității prin televiziune); minerii români, în 13-15 iunie 1990, bătându-i cu bâtele pe studenți și pe intelectualii români; Iliescu, președintele României în anul acela, mulțumind minerilor pentru că au plantat flori în fața Teatrului Național; Traian Băsescu, după operația de hernie de disc, spunându-le spontan ziariștilor care-l întrebaseră ce are voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pietrișul de sub pașii lui În toate direcțiile, mă ia de umeri și mă privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dormitor cu paturi suprapuse.Oameni care se îmbrăcau,oameni care se dezbrăcau.Ajunse în fața unei oglinzi. Imaginea îi aparținea.Lângă el,pe o bancă se așezase și vesela Lore. Amândoi purtau manuși polare.Un grup de localnici îi amenințau cu bâte de baseball.Făcu eforturi disperate să părăsească banca.Imaginea se estompa.Un tip spilcuit îi arăta fotografiile unor starlete.Una din imagini îi atrase atenția.Gina sau Lore? Nu. Era el în travesti.Costum de cabaret. Lore chicotea din nou
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dar... ăăăă... n-o să-i folosească la nimic! Când am pronunțat cuvântul „gras“, mi-am dat seama că mă uitasem în ochii Angelei, iar clipa aia mi s-a părut că durează o veșnicie. M-am detestat. întotdeauna dădeam cu bâta-n baltă. întotdeauna! —Dar Don e un mic Hitler, așa că era și timpul ca cineva să-i mai reducă... Mike a înghețat, după care s-a forțat să termine fraza: —... din dimensiunile de dictator, a bolborosit el. — Până la urmă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi ca și bâtă în caz de nevoie. Își continuă drumul mai departe cu mai multă încredere. Văzând că nu se întâmplă nimic și nu întâlnește pe nimeni în drumul său, începea să prindă curaj. Dacă n-ar fi fost senzația aceea copleșitoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rapid situația. Indiferent de dezavantaje, unica soluție era să meargă mai departe și să ajungă în Baia de Sus, iar asta trebuia să se petreacă cât mai repede cu putință. Când ieșise în drum, sărind peste șanț, scăpase din mână bâta pe care o avusese în pădure. Nici nu-și mai amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru o clipă se gândi să se întoarcă ca să-și recupereze bâta dar se răzgândi imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să rămână pe drum, sperând că își va găsi mașina cât mai repede sau că va ajunge în oraș. Pe deasupra, starea de anxietate revenise. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Dumnezeu să nu fie prinsă de ceva, ori să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe oricine i-ar fi stat în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe oricine i-ar fi stat în față. Mâna stângă o ținea întinsă în față ca să nu se izbească de vreun trunchi de copac ascuns în întuneric. Din păcate își dădea seama că aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era în stare. Mergea ca orbetele, întrucât nu vedea la mai mult de doi pași în față. Siluetele trunchiurilor copacilor îi apăreau din ceață dintr-o dată în fața ochilor, abia având timp să le evite. Strângea cu putere în mâna dreaptă bâta pe care o găsise mai devreme, hotărât să o folosească fără nici o ezitare în cazul în care dădea peste cineva în pădure. Era cumplit de speriat și în ciuda tuturor eforturilor sale de a se liniști, inima i se zbătea nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în gol. Dintr-o dată simți cum terenul coboară și se bucură nespus că ajunsese deja la ravena mult căutată. Coborând malul aproape vertical, se sprijinea în bâta pe care o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuțitul din buzunar nu avea nici o armă și cât de mult regretase acest lucru în excursia precedentă. Se opri și căută cu privirea o creangă potrivită pe care s-o poată folosi. Ar fi fost excelent dacă ar fi găsit bâta pe care o pierduse. Desigur că acest lucru era puțin probabil, dacă nu imposibil, așa încât trebuia să se descurce cum putea. În fața lor pădurea era despicată de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră pentru el iar cealaltă bucată i-o întinse Ilenei. Ca să te ajuți la mers, îi explică el fetei, ca răspuns la privirea ei întrebătoare. În timp ce vorbea, cântărea în mână bâta improvizată pe care o confecționase. Nu era prea mulțumit, și-ar fi dorit să fie ceva mai grea dar, în lipsă de altceva, era bună și aceea. Ileana luă bățul oferit fără să spună nimic și porni mai departe, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși de după copac și se proțăpi în mijlocul drumului. Acolo însă nu se găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit într-un toiag care aducea mai mult cu o bâtă. Surprins, Toma se opri în fața moșnea gului. Cine ești și ce faci dumneata aici? îl întrebă el, măsurându-l din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta cu el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]