KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...72 >

1,778 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa. — Ce s-a-ntâmplat, băiete? întrebă din hol doamna Reilly. Ignatius privi plicul din hârtie de Manilla cu ștampila „EXPRES“ și cuvintele scrise cu mâna „Urgent“ și „Rapid“. — Maică Doamne! spuse el fericit. Fufa de Minkoff pare să-și fi pierdut capul. Rupse plicul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ăla! — Aș dori să mă lași în pace. Sunt așteptat să iau cuvântul în seara aceasta la un miting politic și mă concentrez să-mi organizez ideile. — Un miting politic. Ignatius! Ce lucru minunat! Poate ai să reușești în politică, băiete. Ai o voce frumoasă. La ce club, dragă? Democrații Orașului Semilună? Al Veteranilor? — Mi-e teamă că numele partidului este deocamdată secret. — Ce fel de partid politic cu nume secret? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Doar n-ai de gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
teamă că numele partidului este deocamdată secret. — Ce fel de partid politic cu nume secret? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Doar n-ai de gând să vorbești în fața unei adunături de comuniști! — Hm! — Mi-a dat cineva o broșură despre comuniști, băiete. Am citit totu’ despre nenorociții ăia! Nu-ncerca să mă prostești, Ignatius. A, da! Am văzut o broșură dintre acelea în hol chiar azi. Ai lăsat-o acolo dinadins, ca să profit și eu de mesajul ei, sau ți-a căzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că nu glumesc de data asta! Nu mă poți face chiar așa de rușine. — Of Doamne! Mamă, încetează. Am să fiu într-un hal făr’ de hal la discurs. — Ce fel de discurs ții? Unde te duci, Ignatius? Răspunde-mi, băiete. Doamna Reilly îi trase fiului ei o palmă peste obraz. Nu te las să pleci de acasă, nebunule. — O, Doamne, ți-ai ieșit din minți? Pleacă imediat din calea mea. Sper că ai observat hangerul care îmi atârnă de uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sa. Îl durea capul și îi zvâcnea o ureche. Apoi ochii lui, și albaștri și galbeni, începură încet să se focalizeze și, cu toată durerea de cap, își dădu seama că privește spre un tavan. — În sfârșit, te-ai trezit, băiete, spuse de lângă el vocea mamei sale. Ia privește asta. Acum chiar că suntem ruinați. Unde mă aflu? — Nu începe s-o faci pe șmecheru’. Cu mine nu-ți merge, Ignatius. Te previn. Mi-a fost destul. Vorbesc serios. Cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică oamenii de pe Constantinopole Street? Dă-i drumu’, citește tare s-aud și eu, băiete. O încăierare crâncenă afară, pe stradă, fotografii porno, femei de noapte. E scris totu’ aici. Citește, băiete! — Mai bine nu citesc. E înțesat probabil cu calomnii și murdării. Mincinoșii aceia de jurnaliști au făcut, fără îndoială, tot felul de aluzii picante. Totuși, Ignatius onoră articolul cu o lectură fragmentară. — Cum adică? Ei pretind că autobuzul acela nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla degenerat. Se vede că n-am avut dreptate. Tot timpul ai avut de a face cu el, pe la spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ești și zgârcit. Chiar crezi că acest Claude roué* umblă după însurătoare? bolborosi Ignatius, schimbând subiectul. O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și sabia de plastic a fiului ei și întrebă: Ce doriți, domnule Levy? Ignatius! Vino aici și vorbește cu omul ăsta. — Mamă, trebuie să-mi golesc intestinele. S-au revoltat împotriva traumei din ultimele douăzeci și patru de ore. — Ieși din baie, băiete, și vino aici. Ce doriți de la nebunu’ ăsta, domnule Levy? — Domnule Reilly, știi ceva despre aceasta? Ignatius privi la cele două scrisori pe care le scosese domnul Levy din haină și spuse: — Bineînțeles că nu. Este semnătura dumneavoastră. Plecați imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în judecată și pretinde o sumedenie de bani despăgubire. — Ignatius a scris-o, îl întrerupse puțin cam brutal doamna Reilly. Orice merge prost e opera lui Ignatius. Pe unde trece produce necazuri. Hai, Ignatius. Spune-i adevăru’. Dă-i drumu’, băiete, până nu-ți dau una-n cap. — Mamă, fă-l pe omul ăsta să plece, strigă Ignatius, încercând să o împingă pe mama lui spre domnul Levy. — Domnule Reilly, omul acesta pretinde despăgubiri de cinci sute de mii de dolari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Doamna Reilly trânti jos telefonul și se întoarse spre fiul ei. A fost omu’ cu cârnații. Ești dat afară. — Cerul fie lăudat! suspină Ignatius. Mi-era teamă că nu mai puteam suferi căruciorul ăla. — Ce i-ai spus despre mine, băiete? I-ai spus că sunt bețivă? Nici vorbă. Ce idee ridicolă! Nu vorbesc cu alții despre tine. Fără îndoială că a vorbit cu tine mai demult, când erai cu chef. Ce știu eu, se poate să-i fi dat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vocea. În timp ce el se îndepărta, un fum albastru se așternu peste Plymouth-ul tamponat. — Acu’ chiar c-ai făcut-o, îi spuse doamna Reilly lui Ignatius, apucându-l cu mâinile de halatul alb. Acum chiar c-am dat de bucluc, băiete. Știi ce-ți pot face pentru plastografie? Te pot arunca într-o-nchisoare federală. Bietul om! Amenințat să fie dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de dolari despăgubire. Ai făcut-o de oaie, Ignatius. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Ce crezi că vrea Sandy Șuierătorul? Întrebă Logan după plecarea polițistului. Insch rânji. — Un protest, un geamăt... Cui Îi pasă? Avem ocazia să facem haz de rahatul ăsta mic câtă vreme suferă. Își frecă mâinile una de alta. CÎteodată, Logan, băiete, Dumnezeu ne surâde. Sandy Moir-Farquharson Îi aștepta Îmtr-o cameră de detenție de la parter. Nu părea foarte fericit. Un plasture alb subțire Îi traversa nasul, acum tumefiat, iar sub ochi avea cercuri negre. Dacă aveau noroc, pungile acealea aveau să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

văzuse de ani de zile, de când fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În izmenele B.V.D. — O, Dick Humbird și Kerry Holiday și Jesse Ferrenby și... ei, sîntem vreo cinci-șase. Dă-i zor, băiete! După numai zece minute, Amory devora fulgi de porumb la Renwick’s, iar la nouă și jumătate au ieșit fericiți din oraș, cu destinația nisipurile de la Deal Beach. — Știți, a zis Kerry, aici automobilul e la el acasă. De fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
milion de motive din care să rămâi, așa că hotărârea ta, când e luată, nu e conformă adevărului. Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta. EA: Mai e și modest. EL: Mi-e frică de tine. Întotdeauna Îmi e frică de o fată până o sărut. EA (didactic): Dragă băiete, războiul s-a sfârșit. EL: Prin urmare Îmi va fi mereu frică de tine. EA (destul de Întristată): Presupun că așa e. (O ușoare ezitare de ambele părți.) EL (după ce s-a gândit bine): Ascultă. Am să-ți fac o rugăminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna trecută zăceam la soare În spatele unei tufe când dintr-o dată a apărut un bărbat ce zicea pe un ton plăcut, dar arogant: „And now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed to morn At

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare, semn că trebuia s-o lase moale. „Habar n-am. Cum te cheamă?” „Ralph Carter, adică—” „Ralph, ai mai pregătit până acum vreun cadavru pentru autopsie?” Carter hohoti. „Băiete, am făcut de toate, și pe toți. L-am făcut pe Rudolph Valentino, care era înțepat ca un gândac. Le-am făcut pe Lupe Lopez și pe Carole Landis, am poze cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny spuse: „Nix. Tipul pe care-l vreau e pe tava aia de-acolo”. „Poftim?” „M-ocup eu de el. Acum”. „Băiete, n-ai țâdulă de autopsier asistent”. Danny mai adăugă una de cinci la totalul mitei pentru Carter; bătrânul sărută poza spălăcită a unei vedete de film. „Se pare c-acum ai și țâdulă”. Danny își luă din mașină trusa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
erau nevinovați, nu l-au prins niciodată pe adevăratul ucigaș, iar cauza lor era prea populară. Republicanii au semnat petiția de protest. Poate ar trebui regândită această abordare”. Dudley Smith își stinse țigara în restul de cafea. „Au fost vinovați, băiete. Toți șaptesprezece. Cunosc bine cazul ăsta. L-au bătut pe Jose Diaz soră cu moartea, l-au târât până la Lagoon și l-au călcat cu o rablă. Chestie pasională, tipică pentru ei. Diaz i-o trăgea unei surori a cuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
mult. Pun pariu că nu l-ar deranja dacă i-ar vedea pe cei de la AUFT fără contracte, înlocuiți de oamenii lui”. Loew se înroși la față. Dudley Smith bătea darabana cu pumnul. „Nu e prost prietenul nostru Malcolm. Da, băiete. Lui Mickey i-ar plăcea să-și vadă gealații în studiourile de filmare și pe cei din AUFT fără muncă. Ceea ce nu anulează faptul că în AUFT colcăie roșcații. Știai, băiete, că aproape am devenit colegi la un moment dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
cu pumnul. „Nu e prost prietenul nostru Malcolm. Da, băiete. Lui Mickey i-ar plăcea să-și vadă gealații în studiourile de filmare și pe cei din AUFT fără muncă. Ceea ce nu anulează faptul că în AUFT colcăie roșcații. Știai, băiete, că aproape am devenit colegi la un moment dat?” Mal știa: Thad Green îi oferise un transfer la Brigada Durilor când primise gradul de sergent, în ’41. Refuzase oferta, n-avea sânge pentru supravegheri nocturne ale răufăcătorilor acuzați de jafuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-și murdărească mâinile. A fugit speriat în primul lui an când fusese repartizat la Divizia 77. Mal se întrebă dacă Dudley Smith știa ceva despre gazările de la Buchenwald. „Ai dreptate. N-am văzut nici o oportunitate acolo”. „Ne-am distrat nemaipomenit, băiete. Te-ai fi simțit ca acasă. Ceilalți nu împărtășeau această părere, dar sunt sigur că i-ai fi convins de contrariu”. Aceleași texte vechi. Mal se uită la Ellis Loew și spuse: „Hai să tragem linia, okay? Ce spuneai despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]