2,854 matches
-
care se strecurau cu ușurință printre bolovanii încinși și tulpinele răsucite și spinoase ale tufelor. Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister și teamă. Așezat pe o piatră, băiețelul de treisprezece anișori, cu fața arsă de soare, cu pieptul dezgolit și plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
de soare, cu pieptul dezgolit și plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru el, băiețelul. După câteva minute, pasărea își luă zborul în văzduh. Băiețelul obosit de zăpușeală, sorbi puțină apă din plosca de lemn și cu puteri noi încerca să se
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru el, băiețelul. După câteva minute, pasărea își luă zborul în văzduh. Băiețelul obosit de zăpușeală, sorbi puțină apă din plosca de lemn și cu puteri noi încerca să se apropie tiptil, cu respirația la gură și inima cât un purice de teamă
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru el, băiețelul. După câteva minute, pasărea își luă zborul în văzduh. Băiețelul obosit de zăpușeală, sorbi puțină apă din plosca de lemn și cu puteri noi încerca să se apropie tiptil, cu respirația la gură și inima cât un purice de teamă și emoție. - Oooo, ce minunăție, ce ou mare și frumos
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
sorbi puțină apă din plosca de lemn și cu puteri noi încerca să se apropie tiptil, cu respirația la gură și inima cât un purice de teamă și emoție. - Oooo, ce minunăție, ce ou mare și frumos!, își zise el. Băiețelul luă în palme oul cu mare grijă și emoție. Simți o senzație ciudată ; un amestec de bucurie, teamă și mister. În cuibul cu pricina, pe lângă acest ou se mai găseau încă douăsprezece ouă, dar mai mici și de culoare verzuie
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
fapt pentru care se pitulă după niște tufișuri să vadă ce se întâmplă, dar, nici gând de așa ceva; era o pasăre cu un amestec de culori închise, o rață sălbatică ce se așeză liniștită pe cuib. Din acea zi minunată, băiețelul venea aproape zilnic și aducea ceva de mâncare, până într-o zi, când se pomeni cu treisprezece puișori veseli și drăgălași. Cu timpul, băiețelul a constatat că unul din puișori creștea mult mai repede, având penele de un alb strălucitor
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
de culori închise, o rață sălbatică ce se așeză liniștită pe cuib. Din acea zi minunată, băiețelul venea aproape zilnic și aducea ceva de mâncare, până într-o zi, când se pomeni cu treisprezece puișori veseli și drăgălași. Cu timpul, băiețelul a constatat că unul din puișori creștea mult mai repede, având penele de un alb strălucitor. Era altfel, diferit chiar și de mama lor, și parcă cu fiecare zi devenea tot mai frumos și misterios. Într-una din zile,băiețelul
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
băiețelul a constatat că unul din puișori creștea mult mai repede, având penele de un alb strălucitor. Era altfel, diferit chiar și de mama lor, și parcă cu fiecare zi devenea tot mai frumos și misterios. Într-una din zile,băiețelul s-a apropiat de ea și parcă nu se mai sătura privind-o cu duioșie și tandrețe, dorind neapărat să comunice cu ea într-un fel anume : - Cine ești tu și de unde vii ?, o întrebă el. - Eu sunt o rață
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
ea într-un fel anume : - Cine ești tu și de unde vii ?, o întrebă el. - Eu sunt o rață din partea locului, răspunse ea ferindu-și privirea. - Ba nu !, nu ești o rață. - Ba da! Ba da!, sunt orață urâtă și proastă. Băiețelul rămase câteva clipe dus pe gânduri, cu privirea țintă asupra ei, nsistând : - Pe mine mă cheamă Bebi. Tu...tu...ai un nume! - Nu, eu nu am nume. Știu că voi oamenii vă dați tot felul de nume și chiar sunteți
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
cu viața lor obișnuită, cu grijile, preocupările și neputințele lor. - Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac? - Tu...trebuie să ai foarte multă răbdare, și să aștepți clipa cea mare... - Tăcută, nedumerită și îngândurată, pasărea se uită îndelung la băiețel și cu ochii plini de lacrimi se întoarse la ale sale. Timpul trecea pe neașteptate și viața lui Profi devenise tot mai plictisitoare și umilitoare.Trăia un chin un complex față de frățiorii ei, pentru că nu semăna cu aceștia. Ea trebuia
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
feri de-a Herei gelozie, divinul Dionysos a trebuit să fie ascuns apoi mereu pe alt meleag. Au pătimit Athamas și Leo pentru el și nimfele ajunse-n constelații pentru că Hera-n suflet avea crunte vibrații știind ce zeu se-ascunde-n băiețel. Îndrăgostit de vița de vie-a devenit zeul licorii boabelor divine făcând un cult din vinul în care-a pus din sine râsul și plânsul ce l-au însoțit. Cortegii de bacchante, sileni, satiri, râzând cântau și dănțuiau în sărbătoarea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
val. Și, cum făptuia nelegiuirea, știa că ispășirea avea să fie aspră și îndelungată. Dar nimic n-o putuse opri, bunăoară, în copilărie, să guste din felia de mămăligă prăjită și unsă cu magiun, primită de la Macai, de fapt Mihai, băiețelul plin de bube dulci, nepotul unor vecini. Se ascunsese după un pom din stradă, mâncase tacticos, dar a doua zi, purta ca dovadă a neascultării o grămadă de bube ornamentându-i fața. Chinul săptămânilor de vindecare - tamponarea fiecărei bubițe cu
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
Duiosie > EMILIA GHEORGHIU - POEZELE PENTRU RĂDUCU Autor: Emilia Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PRIMUL CRĂCIUN Anul ăsta, să vă spun Mă pregătesc de Crăciun. Tati mi-a luat brăduț Chiar de-s băiețel micuț! Și podoabe minunate Globulețe colorate Să le agățăm pe toate Și în brad și pe afară Ori în casă și pe scară... De ce nu și în cămară? Fiindcă eu sunt băiețel, Mami vrea doar... albăstrel! Căci frumoasele podoabe, Le-
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
Tati mi-a luat brăduț Chiar de-s băiețel micuț! Și podoabe minunate Globulețe colorate Să le agățăm pe toate Și în brad și pe afară Ori în casă și pe scară... De ce nu și în cămară? Fiindcă eu sunt băiețel, Mami vrea doar... albăstrel! Căci frumoasele podoabe, Le-a luat albastre toate, De-o s-arate casa noastră Ca o sorcovă albastră! N-am habar cum o s-arate Cu podoabele-astea toate Casa noastră de Crăciun. Însă aș vrea să vă
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
la carte Doar o sticluță cu lapte? Hai... în două jumătate! Și mai vreau să zic ceva Laptele Măria-sa, Veșnic fie-n biberon, Fără el nu pot s-adorm! LUI RĂDUCU FLĂMÂNDUCU Sunt Răducu flămînducu Care papă tot lăptucul. Băiețelul nu așteaptă, Biberonul vine-ndată Să cresc mare și voinic, Eu pap zilnic mult lăptic. Mami schimbă scutecelul Să nu stea ud... baiețelul! Nu ne place murdărei, Vrem să fim doar curăței. *** Sunt și Alex... alintat Cel mai dulce, drag
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
și năzdrăvan Parcă aș avea un an! Însă am abia 3 luni Și-s un scump, măi oameni buni! Dragii mei, acum vă las Că am foarte multă treabă Să organizez botezul, S-o ascult pe nașa “Crezul” Pentr-un băiețel ca mine Vreau să-l știe foarte bine! NAȘA MEA Nașa mea-i frumoasă foc, Ea poartă pantofi cu toc Și poșete asortate Are multe, colorate. Părul blond curge pe spate Numai bucle aranjate Care stau numai inele Să tragă
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
regizorul Teatrului Muzical- Dramatic "Vasile Alecsandri" Boris Harcenco și este acceptată. Plecarea unei actrițe din teatru a creat pentru Lidia Noroc- Pînzaru șansa de a fi, într-un rol nu prea însemnat, dar incontestabil și greu de jucat, Ionică, un băiețel de 7 anișori, devenind vedetă și actriță pe scena Teatrului Vasile Alecsandri până în anii 1991, dar și pentru totdeauna, de fapt. Ce a făcut-o pe tânăra și firava Lidia Noroc-Pânzaru să meargă anume la teatru? Eu cred, că acesta
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
I-a răspuns glumei cu o glumiță. - Ce să mai spun. Dar mămica mă va dăscăli toată noaptea cum să te trag de urechi dacă nu ești cuminte. Este prima dată că-i cer voie să mă culc cu-n băiețel. - Sper din toată inima să-ți dea voie. Poate urecheala să devină totuși necesară. Niciodată nu poți știi toanele vântului căruia ne vom încredința soarta. Cu un zâmbet îngăduitor Anica își ia rămas bun cu un mic pupic care l-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Cristinei: - Cum am învățat eu la școală să citesc, m-am dus imediat la vecinul meu, medicul ginecolog. Și l-am rugat să mă lase în bibliotecă, să citesc și eu câteva cărți. Doctorul, încântat a crezut că sunt un băiețel studios și m-a lăsat imediat, gândind că doresc cărți cu povești, ca pentru vârsta mea. Dar eu m-am urcat imediat pe un scăunel, să ajung la ultimele rafturi, unde medicul își aranjase cărțile de specialitate. Și am ales
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
ce nu suporta amânare, însă nu am să redau decât ceea ce face “subiectul” acestui capitol al însemnărilor de față. “Imaginează-te la vreo 32 de ani, cu nevastă cu patru copii, între 3 și 9 ani, două fetițe și doi băieței, nici unul născuți aici. Tânăr predicator și misionar, trimis aici ca-ntr-o “junglă” credeam eu, dar nu era deloc așa, ea venea abia după aceea, acomodarea nu mi-era chiar la îndemână, nici construcția fizică nu prea m-a ajutat
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
cârlionți blonzi “agățaț” cu mânuțele de colțul unei lespezi crăpate și tocite de timp care se profila în imediata apropiere a drumului pe care-l aveam de parcurs, am înlemnit, mi-am zis că nu poate fi adevărat că este băiețelul meu, îl știam lângă ceilalți acasă, stătea prins, aninat de un crâmpei de stâncă colțuroasă la câțiva metri de pământ, mi-a luat piuitul, n-am mai putut nici să strig, am dat din mâini ca să nu se miște, am
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. Are mama cinci băieți Toți frumoși,dar și isteți: Trei ,băieții mei cei mari, Astăzi ajunși cărturari, Sunt cuminți și educați, De nădejde și pedanți; Altu-i al meu nepoțel- Minune de băiețel: El mi-a întregit ființă Și-mi ține vie voința; Toți sunt ei la casa lor, Iar eu le duc mereu dor; Cel mai mic , e un cățel Lățos, cu dungi, frumușel; Citește mai mult Are mama cinci baietiToti frumoși
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
mic , e un cățel Lățos, cu dungi, frumușel; Citește mai mult Are mama cinci baietiToti frumoși,dar și isteți:Trei ,băieții mei cei mari,Astăzi ajunși cărturari,Sunt cuminți și educați,De nădejde și pedanți;Altu-i al meu nepotel-Minune de băiețel:El mi-a întregit fiintaSi-mi ține vie voința;Toți sunt ei la casa lor,Iar eu le duc mereu dor;Cel mai mic , e un catelLatos, cu dungi, frumușel;... V. CE MAI FACEȚI, DOMNIȘOARA ?, de Sofia Raduinea , publicat în
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
Hotel „Dunărea” câtre faleză, am descoperit mese de șah de o parte și de alta a aleii centrale. Sera, după ora 21.00, nu am găsit loc liber. Se joacă șah. Într-una din zile, în Parcul „Mihai Eminescu”, un băiețel drăgălaș, puțin îmbufnat, nemulțumit de un anume ceva, privea în jurul său și al măsuței de șah. Am lăsat prietena pe bancă și am intrat în vorbă cu el: - Ce faci, frumosule? De ce nu joci? - Nu am cu cine..., a răspuns
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]
-
I-a răspuns glumei cu o glumiță. - Ce să mai spun. Dar mămica mă va dăscăli toată noaptea cum să te trag de urechi dacă nu ești cuminte. Este prima dată că-i cer voie să mă culc cu-n băiețel. - Sper din toată inima să-ți dea voie. Poate urecheala să devină totuși necesară. Niciodată nu poți știi toanele vântului căruia ne vom încredința soarta. Cu un zâmbet îngăduitor Anica își ia rămas bun cu un mic pupic care l-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]