11,781 matches
-
care nu e capabil de nici una dintre cele trei are totuși o cale, spuse altul. Poate să-l abordeze pe Uehara pentru un împrumut și... apoi să-și bea mințile. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. Bănuiesc că nu ai unde să-ți petreci noaptea, nu-i așa? mă întrebă domnul Uehara în șoaptă. — Eu? Eram conștientă de șarpele care și-a înălțat capul. Ostilități. O emoție soră cu ura puse stăpânire pe mine. Nedând atenție mâniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aș povesti o aventură stranie. Chiar dacă îmi vine s-o numesc ficțiune, sunt sigur că vei recunoaște imediat despre cine e vorba. Nu e chiar ficțiune, ci doar un fel de mascare, prin folosirea unor nume false. Știi cine e? Bănuiesc că știi câte ceva despre ea, deși, probabil, nu v-ați cunoscut. E puțin mai în vârstă decât tine. Are ochi migdalați și pieptănătură simplă. Își poartă părul strâns bine în coc. Nu și l-a făcut niciodată permanent. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de care mai ciudate, iar Botezatu nu face excepție de la această regulă. Cătălin Botezatu se pare că nu face excepție de la anumite ciudățenii specifice vedetelor. Mai nou, acesta a lăsat la vedere un amănunt pe care nu l-ai fi bănuit vreodată, scrie cancan. Creatorul de modă își face pedichiura constant. Până aici, nimic ciudat! Doar că, de fiecare dată când merge la salon, Bote vrea ca unghiile mari de la picioare să-i fie colorate cu o ojă neagră, exclusivistă. Potrivit
Ce ciudățenii a mai născocit Cătălin Botezatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71953_a_73278]
-
an. Nu este prima ceartă între cei doi. Contratenorul și-a luat lucrurile din casa celebrei soprane, pe care le-a dus înapoi la el, la Ploiești. Aceeași sursă scrie că apropiații celor doi susțin că soprana l-ar fi bănuit că stătea cu ea din interes. Problemele dintre ei au survenit în urmă cu câteva săptămâni, înainte de plecarea lor în Rusia, pentru un concert la Moscova, care ulterior a fost anulat. "Cariera lui Cezar a depins în permanență de soprană
Angela Gheorghiu și Cezar Ouatu s-au despărțit. Află motivul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72056_a_73381]
-
care-l părăsește pe cel care se pregătește să n-o mai facă: "curios sentiment de egoism, de securitate și nu știu cum de mică perfidie morală de a privi un bolnav, știind că peste cîtva timp are să moară în timp ce el nu bănuiește nimic." (pp. 16-17). Morala n-are nici un amestec. E o solidaritate a țesuturilor vii împotriva părților inerte, care au fost odată ale lor, dar nu mai sînt. Pură biologie, impusă cu cinism în fața sentimentelor sociale. Teama lui Montaigne, de neputința
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
zarea niciunei nădejdi. Mă preumblam printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca, precum printre ruinele unei cetăți. N-aveam de unde ști, nici nu bănuiam măcar, că în acel răstimp dezolant fără seamăn viețuiau undeva personalități cu zece-cincisprezece ani mai în vîrstă decît mine, hărăzite a se afirma cu strălucire, a umple "golul istoric". Exponenții Cercului literar de la Sibiu, cei ai școlii de la Târgoviște, dar
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
din generația mea - colegă de clasă cu Solomonică Marcus la Liceul Evreiesc din Bacău, el fiind cu un an-doi mai mare decît noi, deoarece fusese lăsat corigent la română pe când era elev al Liceului de băieți din localitate. Nimeni nu bănuia pe atunci că se va afirma cîndva în lumea științifică, literară și academică internațională drept întemeietor al unei discipline noi, denumită lingvistica matematică sau Poetica matematică. Mult după vîrsta școlii, îl întîlneam din cînd în cînd în București, în zona
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a realității, un act mimetic desăvîrșit, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate care, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest mecanism al imitației și această consecință ultimă care este
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
întotdeauna în tonalitate peremptorie, violentă și agresivă, dovadă indirectă a trecerii de la libertatea îngrădită din vremea dictaturii la o libertate de permanent război civil mediatic. Expresia "dezbatere publică" este de aceea măcar eufemistică, dacă nu de-a dreptul improprie. Nu bănuiam în seara aceea că, foarte repede, solidaritatea intelectuală, prin care căutasem să facem față presiunilor regimului comunist, se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
literari. Cu alte cuvinte, deși nu conține deloc literatură de ficțiune, ci memorialistică curată, Vărul Alexandru și alte povești adevărate este o carte literară. Adrian Oprescu este un povestitor remarcabil. Mai mult, este un povestitor verosimil, pe care nu-l bănuiești o clipă că nu relatează adevărul. Spun asta fiindcă, citindu-i cartea, am comparat-o mereu în minte cu memorialistica lui Petre Pandrea și cu cartea lui Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării. Acești doi autori reprezintă extremele literaturii carcerale
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
și disperării din Serebreakov. În perimetrul lui "râsu-plânsu" actorul își configurează personajele pregnant. Le investește cu adevăr și semnificație. Indiferent că sunt tragice sau comice, bune sau rele, că ascund sau dezvăluie sunt totdeauna expresia unor acumulări interioare îndelungi. Îl bănui pe Victor Rebengiuc că e în permanență încărcat de energii implozive, strunite probabil cu greu, premeditat, pentru a le folosi cu o dezlănțuire miraculoasă când e provocat. Am auzit uneori spunându-se că e un ins dificil, complicat, morăcănos, înclinat
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
noaptea nu se pogoară dintr-odată sau treptat: este ziua schimbându-și culoarea în aceeași atmosferă imobilă a orașului nemuritor ca apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni de pe
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
trec în paginile noastre. Toată lumea știe că nu se procedează așa, nu se publică în revistă texte deja tipărite într-o carte, ci numai inedite. (Mihail Soare) * Aleg câteva texte dintre cele trimise de domnul Petre Mandea, pe care-l bănuim adolescent, dacă nu cumva amintirile din adolescență își păstrează prospețimea intactă și acesta e un semn bun pentru poet. Adolescența: "Rostesc și acum, amintindu-mi/ Cum te dezbrăcăm cu privirea/ De spuma ușoară/ A rochiei de vară,/ Și îți dezlegam
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
într-o lumină de soare artificial... Pe de alta, desenatorul romantic, moștenitor al tradiției lui Rembrandt și Goya, creatorul unui univers dominat de incertitudinea unor infinite nuanțe de gri, mânuind creionul cu o spontaneitate de care nu aveam cum să bănuim capabil autorul unor picturi în care fiecare mică pată de culoare reprezintă o altă lovitură "calculată" de penel. Tematica desenelor lui Seurat este tipică pentru generația sa: peisaje (Copac lângă drum, Marginea pădurii, Căpițe de fân); scene de stradă (Place
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
indescriptibil nou și, tocmai datorită acestei noutăți, ceva incomparabil de plăcut. Mă simțeam mai tînăr, mai ușor, mai fericit în trupul meu." Apoi, schimbarea are repercusiuni spirituale: " Devenisem conștient de ș...ț o neștiută ș...ț libertate a sufletului." Putem bănui că "libertatea" doctorului depersonalizat și repersonalizat, într-o succesiune a pierderii și recîștigării unității sinelui, denotă "mobilitatea" eului ce scapă conturului rigid al conștiinței etice. Principiul moral, clasificările axiologice, de "bine" și "rău", devin subit noțiuni goale, pierzîndu-și autoritatea de
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
la Paris, ar fi scris cărți, ar fi făcut o carieră universitară, pe scurt, ar fi avut o existență oarecare; acolo, în douăzeci de ani de tăcere, și ce tăcere!, a înțeles lucruri pe care nici măcar nu le-ar fi bănuit dacă rămînea aici. Cine spune că și-a ratat viața spune o prostie. Noi, ceilalți, care avem aerul că am reușit, noi am ratat-o pe a noastră, și este purul adevăr că, în raport cu el, sîntem niște decăzuți" (II, 161
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
fără să pledeze. E cel mai aproape de neutralitatea intangibilă a idealului istoric. și fiindcă nu poate fi prins în țesătura unei fabule, Lucian Boia rămîne inefabil. Se sustrage etichetărilor și pare suspect de liber. Reversul medaliei este că poate fi bănuit de o anume înclinație evazivă: se eschivează cu tact de fiecare dată cînd e vorba de a adopta o poziție tranșantă. Tehnica lui e cea a nuanțării unei probleme păstrîndu-se pe linia de mijloc a interpretării ei. Indiferent de tema
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
restul timpului am stat și stau țintuit în casă, din care cauză sunt amenințat să mă îmbolnăvesc grav. Medicul îmi prescria să mă mișc pentru a evita o paralizare completă. Așa fiind și întrucât nu sunt încă condamnat, ci numai bănuit de vinovăție, vă rog să binevoiți a-mi permite să ies pentru o scurtă plimbare în fiecare zi, însoțit de sergentul însărcinat cu paza mea." Potrivit practicii comuniste, cererea sa nu a primit nici un răspuns. Și mai rău, scriitorul a
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
țări unde un adolescent tehui intră într-o clădire și împușcă zece-douăsprezece persoane, la întâmplare, înainte de a se sinucide. Asasini în serie sunt prinși, după douăzeci de ani, după ce au violat și ucis o sută șapte victime mărturisite, poliția mai bănuiește încă șaptezeci. Teroriști cu buton umplu cu bucăți de om sfârtecați piețe suprapopulate - dar o faptă atât de reprobabilă ca acea ciocnire la încrucișarea de bulevard cu stradă, nu s-a petrecut nicăieri, niciodată. Făptașul avea douăzeci și patru de ore, spre
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
în faza de coacere și să pun la cale un text ceva mai elaborat, mai matur. Pui două povești una lângă alta și, până la urmă, ele vor duce la un înțeles comun. O filiație comună, pe care nici măcar n-o bănuiai inițial. De fapt, așa se scrie proza." (pp. 115-116); "nu trebuie să scrii pentru răsplata asta, baia asta de mulțime de care n-ai parte atunci când stai în bezna unei camere și te gândești cum va vorbi un personaj, încerci
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Constantin Țoiu Era chemarea scurtă a unei mici dughene din perimetrul Lipscani, la care mă tot uitam, în trecere, dar în care nu intrasem niciodată. După atâția ani, bănuiesc de ce... Cine știe de ce aveam să dau înăuntru, în mica, misterioasa vizuină. Romane polițiste faimoase mă învățaseră că-n astfel de ateliere modeste se ascund cele mai periculoase centre de spionaj. Exageram, firește. E bine însă să fii prudent. Apoi
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
să-l poarte); in apt să țină când de cald, când să proteguie de soare; un in tratabil, actualmente cu diferite chimicale (ca, de altminteri, - cu expresia ilustrului humuleștean - și Ťsora cânepăť și Ťfratele bumbacť); un in actual (căci, precum bănui, dintr-o cultură nu prea veche); un, ca să zic așa, in cert, - un in onest, un in valid, un vreau să spun, in autentic; și nu încape îndoială, un in decent, un in salubru; un, așadar, - stimați colegi, distinși confrați
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
cînd îl auzi, a mai decoperit ceva care nu-i place. Te exasperează cu picăturile lui chinezești și îl întrebi ce caută într-o țară care îl scoate din sărite de mai multe ori pe zi. Îți răspunde candid - te bănuiește, politicos, că ai un moment de prostie - că s-a întors în România pentru că speră, nu fiindcă se aștepta că va găsi aici societatea perfectă. Cînd a venit, spera că o va găsi mult mai bine decît atunci cînd s-
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
crasă, odioșenia asumată cu grimase de învingători sunt, toate, binecunoscute celor care mai țin minte în ce condiții am ieșit din nenorocirea comunistă. Deși multe dintre personajele de prim-plan sunt aceleași, rolurile interpretate sunt complet diferite. N-aș fi bănuit, la începutul anilor '90, că Traian Băsescu va fi capabil de-o delimitare atât de fermă de propria biografie politică. Mai nimic din gesturile populist-stângiste de pe vremea când era aliatul lui Petre Roman nu mai sunt de recunoscut în demersurile
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
chipul omului care între timp a trecut prin toate încercările vieții: "Oh, am avut în copilărie momente de fericire aproape epileptică. Miracole nimbate scurt, aure naive, pâlpâitoare, credința nebunească, puerilă, vă voi dăinui întruna. Nu cunoșteam moartea, boala n-o bănuiam. Acum, dragă Absurdica, nu-s în stare decât să-mi amintesc lucruri urâte, gafele enorme stor-cându-mi viața de bucurii..." (pp. 50-51) Dacă anii copilăriei și femeile fascinante de pe vremuri s-au pitit într-un colț al memoriei, de unde revin periodic
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]