3,263 matches
-
Iași. Întors acasă, serdarul Constantin Robescu, care îl adoptă, se îngrijește de educația sa muzicală. Chemat de domnitorul Ioan Sandu Sturza la Iași, în 1823, pentru a primi rangul de clucer, este surghiunit în anul următor la mânăstirea Neamț, sub bănuiala de a se fi amestecat într-un complot împotriva domnitorului. Evadează și fuge în Țara Românească, unde funcționează ca profesor de muzică la Craiova și Cerneți. Din 1826, întreprinde o călătorie prin Viena, Trieste, Veneția. Întors în țară, se stabilește
BURADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
Michnik, era ca și cum ar fi Învățat o altă limbă, pe care acum știe să o vorbească. Totuși, cu privire la chestiunile ce țin de corupție, nu pot crede nici o secundă că Adam Michnik e corupt, și nu sunt printre cei care au bănuieli privind moralitatea grupului din jurul Gazetei Wyborcza. O dată intrat În lumea business-ului Însă, ești pe un teritoriu dominat de alte reguli decât cele ale disidenței etice din perioada de dinainte de ’89-’90. Mulți dintre foștii disidenți nu au vrut să
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf. Există parcă în aer un ferment al dezordinii”; Dând imediat crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul nostru fără iluzii de a privi lumea, lăsând să se insinueze bănuiala interesului propriu asupra oricărei fapte bune, mai este de mirare că în permanență suntem sceptici și blazați?”; „Pun excelența pamfletului nostru în relație cu semnele civilizației insuficiente [...] excepțiile fiind în țara noastră mai multe ca regula” ș.a.m.d. Ivona
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
spusesem, doar un pic excesivă în elogiile ei. Filatelistul, ca și până acum, își petrecea mai bine de jumătate din viață în magazinul lui plin ochi cu teancuri de plicuri timbrate și clasoare, fără să aibă nici cea mai mică bănuială că pătrunsese, pentru câteva ceasuri, în existența noastră de spioni și că ieșise din ea, neavând habar de ceea ce i se întâmplase. Cât despre omul care, cu un mic gest al piciorului, schimbase traiectoria titirezului, își pierduse postul de prim-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
voal, când am auzit zarva aceea folclorică: — Știu că am devenit suspect în ochii tăi și în ochii lui Șah. Cum, oare? Am cutezat să pun la îndoială utilitatea eroicei noastre activități. Dar, chiar și dacă m-aș prăbuși sub bănuielile voastre, cred că am dreptul să știu ce facem acum, în colțul ăsta pierdut și muced... Tonul nu era decât o nouă încercare de a provoca o adevărată explicație, de a te face să dai glas îndoielilor pe care le
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o chestiune urgentă și d. Wallance era rugat să vină neapărat. A doua zi s-a găsit cadavrul mutilat al soției lui Wallance, în salonul casei. Nici o urmă nu putea să ajute la descoperirea criminalului. Soțul victimei a fost arestat, bănuielile împotriva lui se întețeau, dar nu exista nici un motiv al acestei odioase fapte, menajul soților fiind armonios. Privitor la alibiul stabilit prin telefon, poliția vedea în el doar un truc al asasinului. Cercetările poliției dovediseră de altfel că un domn
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în priviri vanități mărunte, își culca urechea pe sonoritatea moale a cuvintelor, stabilea cu ascultătorul mici corespondențe delicate, prin zâmbete galeșe și clipiri confidențiale. Căutându-și febril prin buzunare, găsea tot felul de însemnări suspecte pe care le răsucea cu bănuială, le citea mirat ca pentru sine și, găsindu-le interesante, le adăpostea din nou în receptacolul profund al redingotei. Câteodată, privea cu îngrijorare spre uși și ferestre, ca spre a se sustrage unor spioni ascunși. Vocea sa se cobora, se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ta avem de vorbit cu tine! -Despre ce, unchiule ? - sună o voce nevinovată. -Ai umblat cu ceasul meu și l-ai stricat!răsuna vocea bărbatului zguduitor. -Cum? Nu am umblat cu ceasul de loc, unchiule! - tremura glasul copilei supărate, pentru bănuiala nefondată. În casă, pe Areea o aștepta un interogatoriu sever și simțea că ea este acuzată fără drept de apel. Degeaba spunea că ea dormea, că se trezise când a intrat cineva și s-a dus la masă să se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o caută. A deschis și am auzit o voce ce îmi părea cunoscută. În câteva secunde, Cornelia a intrat în cameră cu Ioana, o altă colega din clasa noastră, care venise în vizită. Am citit în privirea ei surprinderea unei bănuieli indecente, cunoscând relațiile noastre din liceu. Cornelia și-a luat în serios rolul de gazdă și a mers în bucătărie pentru a ne face o cafea. Am rămas singur cu Ioana, care și ea era studentă la o facultate din
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
oarecare invidie și a promis că se va strădui, dar că speră să aibă și un pic de noroc. După un timp, Ioana a zis că este timpul să plece, deoarece mai avea și altă treabă. Ca să nu-i întăresc bănuiala pe care o citisem în ochii ei, am zis că este momentul să plec și eu și că o pot însoți până la stația de autobuz, ce era în drumul meu. Corneliei iam propus o întâlnire spre seară, când vremea va
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
În piață. Și când Începuse să-și piardă vremea pe jos, prin oraș, se plânsese ea oare? Spusese ea ceva despre bucățelele de hârtie, despre ochii lui roșii sau despre mirosul dulceag de mosc de pe hainele lui? Desdemona avea o bănuială că fratele ei visător devenise fumător de hașiș. Unde cânta muzica rebetika era Întotdeauna și hașiș. Lefty depășea moartea părinților așa cum se pricepea, dispărând Într-un nor de fum de hașiș În timp ce asculta muzica cea mai tristă de pe lume. Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Părul negru Îi era ca o claie. Purta un hanorac scurt, verde-oliv, pantaloni de schi negri, evazați, și o pereche de pantofi maro care semănau cu ghetele de bowling. În coșul bicicletei era o geantă de aparat foto. Aveam o bănuială că e americancă. Din cauza bicicletei retro. Crom și turcoaz, cu niște aripi late ca ale unui Chevrolet, roți ca de roabă, și părea să aibă cel puțin patruzeci și cinci de kile. Un moft de expatriat, asta era bicicleta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Uite. Are părul negru. Nu roșu. Următorul care s-a apropiat de incubator a fost Jimmy Zizmo. Își scoase pălăria și se apropie foarte tare, uitându-se chiorâș. Și se crispă oare el? Tenul deschis al bebelușului Îi confirmă oare bănuielile? Sau Îi furniză vreun răspuns? De ce să se plângă o nevastă de crampe și dureri? Sau de ce să se vindece brusc, ca să-i dovedească paternitatea? (Indiferent ce dubii avea, copilul era al lui. Pur și simplu tenul Sourmelinei se impusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tânăr. (La doisprezece ani am urât-o când a spus asta. Nu-mi puteam imagina un lucru mai cumplit pe care să i-l spui unui copil. Dar poate și pentru că, din cauza anumitor schimbări care Începuseră În acel an, aveam bănuiala că perioada fericită a copilăriei mele se apropia de sfârșit.) Ce mi-am mai amintit când mingea de hochei se apropia? Cam tot ce putea simboliza o minge de hochei pe iarbă. Hocheiul pe iarbă, acel joc din Noua Anglie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele sutienului, avea oare Calliope vreo bănuială despre adevărata ei natură biologică? Se gândea vreodată, când Obiectul Obscur trecea pe hol, că nu era În regulă ce simțea? Da și nu. Dați-mi voie să vă amintesc unde se petreceau toate. La Baker & Inglis era perfect acceptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cercetat fără tragere de inimă și au ocolit o cameră, se pare. De ce i-ai convocat aici pe ei? l-am întrebat îndreptându-mi mâna dreaptă spre cei de pe scaune. Dar eu nu am convocat pe nimeni. Aveam o vagă bănuială că mă minte. Nu numai datorită faptului că ceea ce am aflat de la cei din încăpere se bătea cap în cap cu ceea ce îmi spunea el, sau că minciuna i se citea pe față, dar ceva din persoana sa, din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îndrepte vertiginos spre Sud. Nu pare să dea semne de încetinire." În cât timp va ajunge la noi? "Cam zece minute, Corvium. Pari calm. N-ar trebui să te preocupe chestia asta?" Am dat deja dispozițiile necesare. Am avut o bănuială. "Ești ciudat, tipule!" Îmi reproșează unul care se crede Dumnezeu... Continuă să cauți ce ți-am cerut! Avea o privire senină. Începu să se plimbe ocupat de gândurile sale prin bibliotecă, atingând lung din când în când câte o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
N-ați avut niciodată un fiu cu Hélène Lange. Se aștepta la un protest vehement, ba chiar la o scenă violentă. Dar În fața lor se afla o ființă demoralizată, fără reacții, care nu rosti nici un cuvânt. — N-ați avut nici o bănuială? Pélardeau scutură din cap și arătă gâtul ca să dea de Înțeles că nu putea vorbi imediat. Abia avu timp să-și scoată batista din buzunar. Urmă o criză de astm mai violentă decât cea de dinainte. Maigret Își dădu deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de ură, mituiți de dușmanii celor pe care-i acuză sau, dimpotrivă, pentru că nu li s-a cumpărat tăcerea cu aur. — Un cetățean de rând poate săvârși greșeli, însă un con ducător de stat se cuvine a fi deasupra oricărei bănuieli, continuă Livia. Principele cască brusc ochii la ea, suspicios. — Tu, Imperator Octavianus Caesar Augustus, rostește femeia cu patos, nu numai că nu trebuie să comiți nedreptăți, dar nici măcar să lași impresia că le comiți. Bătrânul îi aruncă din nou o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fruntea în pumnii încleștați. Glasul venit din lumea celor care nu mai cuvântă continuă necruțător: — Toate câte și le conferă el însuși, cu de la sine putere, nu numai că nu vor fi spre lauda sa, ci, dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele din urmă, revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă. Genul de individ ușor de corupt sau de șantajat. Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el. Își îngroașă glasul: Bănuiala mea este că Flaccus Vascularius a încercat să ajungă la mine prin tine pentru a-l ponegri pe Libo. Așa, bravo! A reușit să-l întărâte. Îi va fi mai lesne să-l manipuleze, pentru că în nici un caz asemenea vorbe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintr-un vis urât. Habar n-are cine e și nici nu-și dorește să știe. La Roma, cu cât știi mai pu ține despre cei mari, cu atât ai mai multe șanse să supra viețuiești. Dar are și el bănuielile lui. Partea bună e că s-ar putea ca împă ratul să nu-l pedepsească nici pe el prea rău, din aceleași mo tive... — Vă puteți duce la consuli, la pretori, la chestori, unde vreți, rostește Augustus. Fulcinius suspină pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndelete. Fără nici un alt cuvânt, iese din încăpere. Seianus îl urmează cu pași grăbiți. Nu este deloc edificat asupra intențiilor lui Nero. — Am să te rog... — Ce? mârâie Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Am să te rog... — Ce? mârâie Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]