5,989 matches
-
dorința - și mai ales de problematizarea - întâlnirii urmașilor. E Antonia o bătrână intolerantă, gata să pună la stâlpul infamiei orice aplecare a coloanei vertebrale? Înseamnă că în tinerețe a fost o fire instinctivă, dedată celor mai vinovate plăceri. Ba chiar bătrânețea corectă în vorbe e cât se poate de vinovată în fapte, de vreme ce femeia e adeseori tovarășa lui Thomas în hedonisme de tot soiul: „Crudă, vie, zvârcolitoare, ca orice carne cuprinsă de dorință, de instinct, de plăcere. Antonia nu mai avea
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
Ungureanu În Mircea Eliade și literatura exilului, scriam despre triunghiul Emil Cioran - Mircea Eliade - Constantin Noica, unul dintre cele mai expresive „triunghiuri” ale culturii române. Erou al plenitudinii, Noica îl va cita mereu pe Cioran. Îi va cere sfaturile. La bătrânețe, Noica își construiește Olimpul păltinișan la doi pași de comuna natală a exilatului. Despre două tipuri de societate. Scrisoare către un prieten de departe, text scris pentru Noica, a devenit celebru și pentru că, datorită lui, un număr de intelectuali au
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic și istoric literar, învie o întreagă epocă postbelică, în portrete vii și replici savuroase
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
pe dinafară poți păstra o vreme aparențele, vopsindu-ți părul sau recurgînd la puzderia de tehnici menite a-ți acoperi degradarea, dar pe dinăuntru nu te mai poți păcăli: ai îmbătrînit și situația nu mai poate fi întoarsă. Și cum bătrînețea este o mizerie fiziologică care se prelungește într-o umilință morală, nu-ți mai rămîne decît s-o privești de-a dreptul în încercarea de a-i accepta supliciul. Jean Améry și-a publicat eseul despre bătrînețe la 55 de
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
întoarsă. Și cum bătrînețea este o mizerie fiziologică care se prelungește într-o umilință morală, nu-ți mai rămîne decît s-o privești de-a dreptul în încercarea de a-i accepta supliciul. Jean Améry și-a publicat eseul despre bătrînețe la 55 de ani (în 1968), la o vîrstă cînd semnele decrepitudinii nu-i mai îngăduiau să se amăgească. Intrase în vria descompunerii și nu putea reacționa la ea decît descriind-o. De fapt, austriacul și-a scris eseul din
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
putea reacționa la ea decît descriind-o. De fapt, austriacul și-a scris eseul din repulsia pe care o resimțea față de ruina propriului trup, dar și din revolta pe care i-o dădea gîndul că veștejirea era ineluctabilă. Potrivit autorului, bătrînețea e o fatalitate de a cărei cruzime nu se face nimeni vinovat. O ofilire treptată care ține de firea lucrurilor, adică de acel nemțesc Lauf der Dinge (mersul lucrurilor) căruia francezii îi spun la force des choses. Singurul amănunt îmbucurător
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
efemeră. De aceea, cine îmbătrînește se smerește, cel puțin aceasta e reacția previzibilă în cazul majorității oamenilor. Dar Jean Améry iese din tiparul resemnării și se revoltă, întregul eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune. Bătrînețea este un rău definitiv căruia nu i se pot găsi virtuți consolatoare și orice încercare de a-i atenua durerea reprezintă o eschivă retorică, o formă lașă de atenuare a suferințelor pe care le provoacă
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
se smerește, cel puțin aceasta e reacția previzibilă în cazul majorității oamenilor. Dar Jean Améry iese din tiparul resemnării și se revoltă, întregul eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune. Bătrînețea este un rău definitiv căruia nu i se pot găsi virtuți consolatoare și orice încercare de a-i atenua durerea reprezintă o eschivă retorică, o formă lașă de atenuare a suferințelor pe care le provoacă. Așadar, problema nu este că
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
la cel mai mic efort, xantelasmele care îți acoperă pielea feței și - Doamne, mai ales, Doamne - ești ecoul lăuntric al tuturor acestor stricăciuni. Și aici se ivește cea de-a doua constatare cu putere de verdict: ce e distrugător la bătrînețe nu e atît spectacolul hoitului care te trădează, cît repulsia pe care ajungi s-o trăiești față de acest hoit. Oricît de mult te-ai iubi, vine o zi cînd privitul în oglindă îți dă fiori de greață. „N-avem decît
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
aduci aminte cum, în anii tinereții, tu însuți contemplai cu scîrbă simptomele senectuții. Răzbunarea e perfectă și ciclul s-a încheiat. Sub unghi social, ești un rebut căruia contemporanii nu mai sunt dispuși să-i acorde încredere, și asta fiindcă bătrînețea nu înseamnă doar vîrstă biologică înaintată (care este altceva decît vîrsta psihologică, căci interior rămînem adesea tineri), ci înseamnă și „vîrstă socială”. Iar vîrsta socială e potențialul pe care societatea ți-l atribuie după înzestrarea pe care o ai. Altfel
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
apropiaților, acele gingășii tandre cuvenite moșnegilor care nu au tactul de a părăsi mai repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără cel mai mult pe Améry e încercarea de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi pozitive. Potrivit eseistului austriac, există două căi de falsificare a senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele seninătății înțelepte, sau înnobilîndu-i calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare speculativă într-o obsesie de tip orizontal: senectutea e o dramă psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un caz teologic. Căci după bătrînețe vine moartea și după moarte nu mai vine nimic. Sub acest unghi, considerațiile lui Améry culminează în deprimare lucie. Cui îi lipsește bolta transcendentă, adică posibilitatea de a-și cufunda declinul în matca unui ideal de spirit, acela nu poate
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
în consecință: s-a sinucis la 66 ani într-un hotel din Salzburg, nu mai înainte de a scrie o carte despre sinucidere (Despre sinucidere. Discurs despre moartea liber aleasă). Să-i recunoaștem deci continuitatea gîndului cu fapta: intuind că atrocitatea bătrîneții nu poate fi micșorată prin nici un tertip filozofic, autorul a ales singura soluție plauzibilă din punctul lui de vedere: și-a pus capăt zilelor printr-un act voluntar de suicid, pe care mai întîi și l-a argumentat rațional. Eseul
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
a fost Daniel, spun că nu l-au văzut niciodată pe caifornian purtând un cuțit, așa cum a fost acuzat. ”Daniel e viața mea . . . a fost declarat nevinovat de mai bine de doi ani. E timpul să trăim fericiți până la adânci bătrâneți, așa cum merităm,” a spus logodnica lui Daniel Larsen, în petiția de pe change.org, pe care o coordonează.
Închisoare pentru . . . nevinovăție by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/57700_a_59025]
-
de existența lui Csatary din septembrie 2011, procurorii fiind anunțați de Centrul Simon Wiesenthal. Procurorul general din Budapesta, Jeno Varga, nu a putut confirma informațiile, afirmând că există cercetări în desfășurare. “Trecerea timpului nu diminuează vinovăția criminalilor de război și bătrânețea nu ar trebui să protejeze oamenii care au comis acte de ucidere în masă. Dacă Csizsik-Csatary este sănătos, nu văd motive să-i ignorăm trecutul întunecat doar pentru că s-a născut în 1915” a declarat Dr. Efraim Zuroff, directorul Centrului
Criminal nazist, de 97 de ani, găsit în Budapesta by Diaconescu Roxana () [Corola-journal/Journalistic/57870_a_59195]
-
deces, printr-o adresa Inspectoratului sanitar de stat, decesul pensionarului de silicoza și datele de identificare a decedatului. Aceasta comunicare se va face pentru toți pensionării de silicoza, chiar dacă în ultima perioada, înainte de deces, aceștia au trecut la pensie de bătrînețe. Inspectoratul sanitar de stat județean, prin delegatul sau în Comisia de verificare a buletinelor de deces, va extrage diagnosticul la deces și data acestuia pentru decedații anunțați de către oficiile de asigurări sociale și pensii conform alineatului anterior. Inspectoratul sanitar de
INSTRUCŢIUNI nr. 50 din 4 ianuarie 1967 pentru aplicarea Hotărîrii Consiliului de Miniştri nr. 2896/1966 privind declararea, cercetarea şi evidenta accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106237_a_107566]
-
de cele mai multe ori, neașteptat. Conversația cu el era ținută în zigzag. Poetul era un erudit, dar era și un fin trișor... Dar o făcea admirabil. Mimica sa era impenetrabilă. Umorul englezesc... În tinerețe, afișa o ținută de gentleman. Iar spre bătrînețe, cînd puterile începeau să-l mai lase, dădea impresia unui lord ajuns într-un stadiu de decrepitudine, de cele mai multe ori trucată. Poetul juca la cacealma. Dacă, în perioada tinereții, fusese de o punctualitate exemplară, în ultimii săi ani de viață
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
însuși.” Așteaptă ei un semn care nu li se arată? Se poate, dacă Popa Duhu tulbură suficiența unui episcop în ziua de Bunavestire, iar Cănuță își strică familia tot la Blagoveștenie. Se nasc, pesemne, sub o zodie din Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte, amăgiți că vor găsi în lume libertatea de-a refuza soarta de obște. O caută fără rezultat, rămași cu putința, lecuire oarecum a frustării, de-a spune nu. Mai în barbă, Cănuță, trecând direct la fapte
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
Ana. Și, după ce în anii ’70 fusese de acord să treacă tot ce avea pe numele lui Tinu, și-apoi fusese de acord ca el să vîndă tot ceea ce era de fapt al ei, încît ea ajunsese să umble la bătrînețe ca Lear pe drumuri, acum, în clipa de dinaintea sfîrșitului, Marta și-a lăsat prin testament toate pămînturile ei din Cutca - nu puține, nici foarte multe - fratelui meu. Prin ce răsucitură psihologică și prin ce compulsiune de repetiție s-a îndreptat
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
lumină dreptatea dacă n-ar exista nedreptatea și cum s-ar putea recunoaște cele frumoase altminteri decât prin felul în care se deosebesc de cele schimonosite? // De mic copil, eu, Kostas, m-am cunoscut strâmb și strâmb am rămas până la bătrânețe.” Născut dintr-o mamă vicioasă care-l concepe, bănuiește el la bătrânețe, cu amantul său, Kir Apostolos, boierul din sat, crescut de un tată prea slab pentru a obține vreodată admirația fiului, Kostas simte fiorii amorului trupesc încă de mic
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
recunoaște cele frumoase altminteri decât prin felul în care se deosebesc de cele schimonosite? // De mic copil, eu, Kostas, m-am cunoscut strâmb și strâmb am rămas până la bătrânețe.” Născut dintr-o mamă vicioasă care-l concepe, bănuiește el la bătrânețe, cu amantul său, Kir Apostolos, boierul din sat, crescut de un tată prea slab pentru a obține vreodată admirația fiului, Kostas simte fiorii amorului trupesc încă de mic, dar acești fiori se manifestă mai curând pentru băieții care-i ies
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
i-a convins pe cetățeni că au dreptul la „o slujbă folositoare și remuneratoare..., o locuință decentă..., îngrijire medicală adecvată și posibilitatea de a fi sănătoși și de a se bucura de sănătate..., protecție adecvată împotriva temerilor economice legate de bătrânețe, boală, accidente și șomaj... și o bună educație”. Îngrozitor, nu? Tot restul decurge de aici. De la fascismul lui Kennedy la acela al lui Johnson (subtitlu: Marea Societate - Utopia fascistă a lui LJB), trecând prin mai slabul de înger Clinton („dacă
Bagatelizarea fascismului by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5805_a_7130]
-
Livius Ciocarlie De bătrânețe se teme cine se vede cu ochii celorlalți. Nu-i un motiv specific. Așa, putem să ne temem de viață în general. Nimeni nu ne vede cum ne-ar plăcea nouă să ne vadă. Decât când e naiv. La Rochefoucauld
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]
-
frumoasă, a lui Elfriede aia, Brunhilda aia, cum naiba o cheamă?, de o aduce din Anglia pentru regele ăla, dracu’ să-l ia!” Îmi arunc ochii peste un eseu nepublicat și dau de o frază a lui Thomas Mann despre bătrânețe. Deschid cartea din care e extrasă și imediat găsesc una și mai plină de miez: „Orice eroism stă în rezistență, în voința de-a trăi și de-a nu muri, asta e tot și a fi mare e o problemă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]
-
scurt, viața contemplativă ar putea să-i ajungă, dar, dacă este solicitat, consimte cu bucurie să consacre un moment celorlalți.” Pe asta am ratat-o. Nu sunt bătrânul ideal. Lăsăm gluma la o parte. Sunt, de fapt, un avocat al bătrâneții. Cu o condiție: să fie conștientă de ea. Ceea ce nu e ușor fiindcă, pe de o parte, data nașterii e numai un indiciu orientativ, iar pe de alta, ca și individul, cu eurile lui, începând cu oasele și ajungând la
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]