1,999 matches
-
de prund, care trecea pe lingă trăsură ca o dihanie informă și misterioasă. Când am ieșit la câmp, s-a deschis o noapte înaltă, o noapte a cerului și a stelelor. (Nopțile cu lună sunt ale pămîntului.) La podul Ozanei, badea Vasile a oprit pentru motive variate: să-și odihnească și să-și adape caii (și să-i suduie că vor să bea amândoi odată din găleată), să le dea puțin fân furat de peste șanț și să-și facă mai ușor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de zăpadă i-a sidefat o clipă voalul negru al ciorapului. Copilărește fudulă de locul înalt pe care și l-a ales în trăsură, se detașa roză pe albastrul mat al cerului de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. Simțeam că am aerul unui câine de lux luat la plimbare. Dar postura asta, puțin glorioasă, n-a ținut mult. Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cel care părea că nu mă mai cunoaște. Să mergem odată, să nu facem griji celorlalți de la stână, continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți după răspunsuri la întrebări grele! Badea Vasile făcu primul pas ștergându-mi lacrimile de pe obraz apoi mă ciupi ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dar eu eram încă necopt și nu mă deprindeam cu toate deodată. Am ieșit din pădure cărând după noi tăcerea care ne apăsa ca o pedeapsă. Acu’... ai să te duci cu el la mine acasă, a zis Baci către Badea Vasile. Nu mai poate să stea lângă oi, că dă strechea-n ele de spaimă. Să-i zici femeii să-i spele toate hainele cu care-i îmbrăcat și să le lase afară mai mult timp, să li se ducă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lângă ei, la stână, dar înțelegeam prostia de care dădusem dovadă și acceptam resemnat să mă întorc pentru o vreme în sat, ca o pedeapsă pe care o meritam și trebuia să o ispășesc ca un bărbat ce mă credeam. Badea Vasile mă tot studia cu coada ochiului de parcă atunci m-ar fi văzut pentru întâia oară, îmi întindea obrazul cu degetele lui aspre ștergându-mă apăsat, așteptând să găsească pe dedesubt, ceva anume care-i lipsea. A ascultat de Baci
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă, să-l mai calmeze cu o țuică de prună, dar Badea Vasile n-avea putere să mă mai vadă, așa că a plecat, salutând respectuos și luând-o la goană, după ce ușa se închise în urma lui. De ce spusese că iar am umblat cu lupii? Mi se păruse, sau mai făcusem prostii de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai gândi la prostii! Părinții ne sunt lăsați pe pământ ca să ne ierte. De bătaie nu te temi tu și prea multe nu pot să-ți facă fiindcă ești departe de casă. Îmi amintisem de iarăși, de Baci și de Badea Vasile, de Mătușa cu sufletul ei larg și de Liliana. Cumva chipurile lor îmi aminteau ce caut aici în Arad. Trebuia să învăț să repar un pendul, să le pot duce amintirea acelor bătrâni pe mai departe, voiam ca acel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și-apoi cum trântea mămăliga pe fundul rotund ce trona peste masă, cum scotea brânza cea grasă de la burduf și cum se prăjeau în tigaie ouă și câțiva cartofi. Parcă și acum îmi mirosea a festin. Ceva îl speriase pe Badea Vasile și neliniștea lui se răspândise la toți cei din jur. Mă supăra fiindcă povestea se lega cumva și de mine. Tăceam privind la tot ce mișcă în jur, tăceam fiindcă mi-era frică să nu spun prostii, tăceam fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fi avut grijă să nu scape vreun cuvânt nelalocul lui, apoi începu cu un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la locul lui. Îi păsa de toți cei din jur și râdea încontinuu. Vara îi apăreau pistrui și Badea Vasile îl necăjea zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să facă una
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să facă una ca asta... da’ badea Vasile râdea de se prăpădea. Era curajos ca și tine copile și privirile voastre parcă-s la fel, mi-a spus ea și dintr-o dată nu mai puteam fi atent la ce povestea, căci glasul lui badea Vasile îmi răsuna
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca asta... da’ badea Vasile râdea de se prăpădea. Era curajos ca și tine copile și privirile voastre parcă-s la fel, mi-a spus ea și dintr-o dată nu mai puteam fi atent la ce povestea, căci glasul lui badea Vasile îmi răsuna iar în urechi. Intuiam cu ușurință că-ntre cei doi fusese o legătură aparte, îi vedeam în mintea mea unul lângă altul și culmea, pe badea Vasile râzând odată cu puștiul. Copilul mi-l imaginam ca fiind de-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu mai puteam fi atent la ce povestea, căci glasul lui badea Vasile îmi răsuna iar în urechi. Intuiam cu ușurință că-ntre cei doi fusese o legătură aparte, îi vedeam în mintea mea unul lângă altul și culmea, pe badea Vasile râzând odată cu puștiul. Copilul mi-l imaginam ca fiind de-o seamă cu mine, la fel de înalt, cu fața la fel de arsă de soare și cu picioarele goale și pline de zgârieturi. Ochii lui trebuiau să fie la fel cum sunt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se înzdrăvenise și cred că voia să se întoarcă la haită, dar nu era primit că mirosea a om, așa cum nici Codruț nu mai putea sta printre oi că începuse să i se schimbe mirosul ca după fiară. Stătea la badea Vasile acasă. Avea grijă de toate ca un om mare și îi devenise un ajutor de nădejde. În ziua aceea se luase cu treaba și a plecat în pădure mai către seară. Ciobanii spun că a fluierat mult timp după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și îi devenise un ajutor de nădejde. În ziua aceea se luase cu treaba și a plecat în pădure mai către seară. Ciobanii spun că a fluierat mult timp după fiară. Nu știu când s-or văzut, dar știu de la badea Vasile că atunci a fost ultima zi. Fiara l-a dat la haită... ca pradă.Venise în fugă la el cu coama zburlită, dar în loc să-i mai sară în brațe, l-a culcat la pământ și ceilalți lupi l-au
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fața spre un stejar mare și bătrân. A încercat să se urce în el, dar nu avea de ce să se apuce. Ciobanii au găsit urme de brișcă pe coaja copacului... L-au mâncat stând în picioare Când l-a găsit badea Vasile, încă sufla. Pruncuțul își cerea iertare că nu ascultase de nimeni și că n-a fost destul de voinic să se urce în copac ca să scape. I-a murit în brațe, ca un miel jupuit, cu ochii rotunzi, căutând după
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
jupuit, cu ochii rotunzi, căutând după soare. Liliana se pornise pe plâns și mă-ncerca și pe mine oleacă. Cuvintele Mătușii se transformaseră în imagini și eu deja vedeam totul de parcă s-ar fi petrecut totul acum, aici, în fața mea. Badea Vasile părea c-o s-o ia razna. Își ascuțise în foc, la fierar, barda și a plecat după lupi. N-a venit înapoi decât după vreo câteva zile. Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut să stea sub copacul răpus, dar un vânt de nicăieri a făcut ca nicio creangă să nu-l atingă în cădere. Tot în ziua aceea l-a cunoscut badea Vasile pe Sfânt. El l-a învățat să-și repare greșeala și din ciotul rămas de la stejar, a ciopârțit o cruce care să amintească lumii de un suflet pribeag, fără noroc. Am să mă-ntorc și dacă n-am să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de un suflet pribeag, fără noroc. Am să mă-ntorc și dacă n-am să pot, am să trimet pe altul... așa o zis pruncul... Mă speriasem de moarte la auzul cuvintelor astea, mai ales că erau rostite chiar de Badea Vasile. Nici unul din noi nu l-a simțit când a intrat în casă și tremuram ca o vargă. M am întors ca să vă știu bine, a continuat el ca pe un fel de scuză. Tu Ileană, mă iartă, dar înțelegi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un rachiu... Acu’ parcă aș be` ceva. Mâinile lui aveau urme de sânge și pantalonii erau plini de ace de brad. Mă uitam la Mătușă și ochii ei mă rugau să nu spun nimic. N-am întrebat pe unde umblase badea Vasile dar știam că-n pădure era acum un pui de lup mai puțin. Uneori poveștile noastre din viață se tot repetă de parcă ceva am avea de îndreptat. Se întâmplă să cunoaștem oameni pentru a ajuta sau pentru a fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
viață se tot repetă de parcă ceva am avea de îndreptat. Se întâmplă să cunoaștem oameni pentru a ajuta sau pentru a fi ajutați. Nu suntem doar ființe terestre și cred tot mai mult că soarta de sus ne e dată. Badea Vasile m-a rugat să merg cu el la un Sfânt ce trăia ascuns de mulțime în inima munților. Nu aveam cum să-l refuz, dar e o altă poveste... Marius rămăsese căzut adând în propriile gânduri. Liniștea de afară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să se uite la el cu luare-aminte, cumpănindu-se ușor. —Săracul! grăi badea Neculai, nimenea nu-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevasta c-o leacă de borș... Boierul Costea simți într-o clipă foamea încălzindu-i coșul și gura i se uncropi. - Apoi își plecă ochii. Lângă laturea cealaltă a vetrei, omul bolnav deschise ochii mari, sălbatici, tulburi. Gemu deodată fioros: —Bade Gavrile... bade Gavrile... Ce vrei? întrebă blând, apropiindu-se, chihaia... —Bade Gavrile, să-mi dai o lumânare... Stăpânul simți o înfiorare: omul își aștepta ceasul morții! Și dintrodată o simțire neobișnuită își făcu loc în sufletul lui: o adiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o leacă de borș... Boierul Costea simți într-o clipă foamea încălzindu-i coșul și gura i se uncropi. - Apoi își plecă ochii. Lângă laturea cealaltă a vetrei, omul bolnav deschise ochii mari, sălbatici, tulburi. Gemu deodată fioros: —Bade Gavrile... bade Gavrile... Ce vrei? întrebă blând, apropiindu-se, chihaia... —Bade Gavrile, să-mi dai o lumânare... Stăpânul simți o înfiorare: omul își aștepta ceasul morții! Și dintrodată o simțire neobișnuită își făcu loc în sufletul lui: o adiere de milă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipă foamea încălzindu-i coșul și gura i se uncropi. - Apoi își plecă ochii. Lângă laturea cealaltă a vetrei, omul bolnav deschise ochii mari, sălbatici, tulburi. Gemu deodată fioros: —Bade Gavrile... bade Gavrile... Ce vrei? întrebă blând, apropiindu-se, chihaia... —Bade Gavrile, să-mi dai o lumânare... Stăpânul simți o înfiorare: omul își aștepta ceasul morții! Și dintrodată o simțire neobișnuită își făcu loc în sufletul lui: o adiere de milă pentru cel ce se stângea. Și cuvinte parcă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adâncă, o rugare chinuită, de departe: —Oameni buni! nu mă zdrobiți! Nu mă zdrobiți! Nu mă omorâți, măi fraților... O înfiorare se strecură parcă prin umbra cenușie. Omul începu a geme, închise ochii; apoi tăcu. Într-un târziu, șopti lin: —Bade Gavrile, dă-mi lumina... Din casa cea mare se auzi înecat în lacrimi plânsultremurat al nevestei pădurarului. Gavril aprinse lumânărica de ceară; bolnavul o cuprinse strâns cu mâna dreaptă, apoi șopti foarte încet: —De-acu rămâne femeia... Cine plânge? - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]