1,700 matches
-
celei dintâi reguli a jurnalului: ritmicitatea. Experiența eului, sondarea propriilor adâncimi nu au loc În afara permanentei puneri În criză a statutului. Pentru un Georges Bataille, experiența interiorității se leagă mai mult de stările extreme, de extaz, de adorație, decât de banalitatea supraviețuirii cotidiene. Dar cazul autorilor de jurnale se plasează, desigur, În altă direcție. Pentru ei, experiența interioară este, cel mult, „revolta perpetuă a unui gând Împotriva lui Însuși”19, precum și istoria unui eu care-și pune În joc, În fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Mai mult chiar, transferarea interesului cititorilor în zona umorului facilitează accesul la operă, evitând, cu toate precauțiile ironiei, acel deces al romanului astăzi supralicitat. Chiar dacă Urmuz s-a ferit să-și publice lucrările, temându-se, probabil, de așa-zisa lor banalitate, nesigur pe genialitatea scrisului său, totuși interesat de accesul la public. În eseul Între mine și mine, Ilarie Voronca făcea următoarea considerație: "Urmuz n-a fost un scriitor, adică un slujitor al hulitei literaturi". Și parodia practicată de el tinde
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din ce în ce mai mult italieni. Nu sunt suficiente toate aceste motive pentru a aprinde reflectoarele asupra a ceea ce noi numim impropriu "problema românească"? Sau pentru a construi o primă fotografie, sperăm noi suficient de clară, a realității românești "italiene" eliminând clișeele și banalitățile? Această carte deschide un discurs, în speranța că ar putea continua. L'Italia qual é (Italia, care este), era un titlu faimos și polemic al unui volum scris la începutul secolului XIX, într-o țară (Italia lui Crispi și a
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
valoare de supranume. Dintre toate posibilitățile de a scoate în evidență calitățile proclamate ale lui Stalin (înțelepciunea, genialitatea, forța de conducere), oamenii simpli aleg un detaliu fizic banal. Mustața nu este un semn distinctiv, ci, dimpotrivă, aruncă mărețul personaj în banalitate. Capitolele dedicate lui Stalin din romanul Primul cerc sunt dominate de perspectiva acestui personaj asupra lui însuși, percepție subminată în mod sistematic de ironia naratorului. După ce s-au prezentat diferite perspective, ni se oferă perspectiva lui Stalin însuși asupra propriei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
carte "elementară", "primară", care "nu trebuia să fie aplicarea inteligenței asupra unui obiect de studiu, ci strigătul nud al sufletului dincolo de conveniențe, expresia conștiinței pure", o carte a cărei importanță ar veni nu atât "din noutatea subiectului", cât, dimpotrivă, "din banalitatea lui aparentă, valorificată doar prin autenticitatea simțirii". După cum observăm, ca și în Viață dublă, există o corespondență evidentă între structura psihică a personajului și forma "statică" a romanului lovinescian "cristal cu lumina egală, unic și monoton". Refuzând viața în manifestările
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
probe de microfon", acesta este strigătul de alarmă cel mai percutant. Valoarea filmului nu ține, evident, numai de el"311. Impresiile pozitive la adresa filmului se regăsesc și în Jurnal 312, unde e considerat o descoperire estetică ce deconspiră conformismul social, banalitatea limbajului și mijloacele de constrângere psihică. Cronicile din anii '80 conțin referiri la textualismul și nonconformismul generației optzeciste căreia îi recunoaște izbânda în fața cenzurii cu ajutorul ermetismului, sarcasmului, caricaturii, ambiguității limbajului. În emisiunea din 14 septembrie 1984 o situează pe Gabriela
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
fie că este alcătuit din "eu și cu mine" sau din "eu cu tine". El se singularizează și iese în evidență prin contrast cu restul. Cuplul El Ea conturează de-a lungul romanului tema "cuplului fericit". Liantul este trecutul cu banalitățile și valorile lui. Lucrurile sunt aduse în cotidian cu ajutorul imaginației sau al constatării că lipsesc. Personajele văd ceea ce nu mai există pentru că rememorează și chiar inventează. În acest caz, verbul "a vedea" nu este folosit ca simbol al lucidității, ci
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la tehnici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de convergență temele eului și ale banalității cotidiane, ale căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dintro perspectivă ironică, parodică, ludică. În literatura română postmodernismul se afirmă insurgent prin generația ‘80. Unul dintre liderii acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și teoretician al curentului (Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă a omului modern, rutina existențială, banalitatea și mediocritatea devenite mod de a fi în lume. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
polemică a ideilor și pentru exprimarea nestigherită a unor teoretizări în domenii din cele mai diverse. Acest flux epistolar care impune constituirea unui gen aparte, ridicându-se cu mult, atât prin stil cât și prin conținut, deasupra unui schimb de banalități cotidiene, este rodul, dar și una din sursele acestei efervescențe intelectuale aparte despre care am menționat. Acesta este așadar contextul cel mai propice pentru dezvoltarea poeticilor care au reprezentat pârghiile de bază ale neoclasicismelor. Capitolul de față va avea astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ploaia.“137 Aceasta va fi ultima însemnare. În noaptea de 27 aprilie s-a simțit foarte rău. „Așa cum v-am spus - va scrie doamna Bewan - era pe deplin onest și nu spunea ceva ce nu ar fi gândit întocmai. Obișnuitele banalități convenționale ale conversației nu erau pentru el, astfel încât atunci când Edward i-a spus că el va putea trăi doar puține zile a exclamat Good!.“ Ea a stat lângă Wittgenstein în noaptea de 28 spre 29. I-a spus atunci că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
va fi formulată astfel: „Gândirea nu este un proces ascuns, ea stă deschisă în fața noastră. Ceea ce găsim prin filozofie este banal; ea nu ne învață fapte noi, aceasta o face numai știința. Dar privirea de ansamblu (Überblick) corectă asupra acestor banalități este extrem de greu de obținut și extrem de importantă.“15 Aceste rânduri ne amintesc de observații din „Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului, de observația că problemele filozofice sunt rezultatul neînțelegerii logice a limbajului nostru, ca și de aceea că prin indicarea sursei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de observația că problemele filozofice sunt rezultatul neînțelegerii logice a limbajului nostru, ca și de aceea că prin indicarea sursei lor și prin înlăturarea acestor probleme nu s-a realizat mare lucru. Există însă elemente noi. Când vorbește aici de banalități, Wittgenstein are în vedere identificarea contextelor și practicilor care oferă sens expresiilor limbajului. Recunoașterea și prevenirea nonsensurilor filozofice este mai greu de înfăptuit prin considerarea acestor contexte și practici decât EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 201 prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat că descrierea folosirii expresiilor limbajului cotidian este întreprinsă doar ca bază pentru clarificări conceptuale. Un asemenea avertisment ar fi putut induce însă în eroare creând impresia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri le-am văzut cu ochii mei pe onoarea mea!" (Aventură în cer). Despre o "adunare a poeților" având
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Doinaș reținea în special ideea de "destrucție" a ordinii anterioare în vederea unei alte "sinteze"; poetul Aventurilor lirice, zice Doinaș, aspira la o reașezare a lucrurilor în consonanță cu timpul: "Antipoezia din poemele lui Geo Dumitrescu (prozaismul, sarcasmul, aglomerația verbală redundantă, banalitatea crasă, lipsa de formă, retorica sentimentală sau tezismul moral etc.) se află, în înțelesul dat de Rey acestui termen, în elementele rezultate din pulverizarea unei tradiții poetice care acum sunt chemate să sugereze o altă construcție a poeticului" (Măștile adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
voința Israelului de a vedea acest proces desfășurându-se pe teritoriul său au declanșat o imensă controversă în lumea evreiască. Argumentația ei submina miturile celor care se confruntau cu ea, construite pe distincții nete între bine și rău, oroare și banalitate, nazism și umanitate, călăi și victime, cei care aveau puterea și cei care n-o aveau, între naziști, antisemiți care acționaseră cu o cruzime de nedescris, și un popor evreu neputincios, având în față un dușman împotriva căruia era imposibil
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
conceptul de urît. Și totuși, chiar în antologia lui Rosenkrantz se sugerează o autonomie a urîtului, acesta fiind mult mai bogat și mai complex decît o simplă replică a frumosului. Sunt astfel analizate lipsa formei, asimetria, dizarmonia, sluțirea, diformitatea, slăbiciunea, banalitatea, lașitatea, arbitrarul, grosolanul, moartea, groaza, stupiditatea, delincvența, spectralul, demonicul, vrăjitoria. Cam multe pentru un simplu antonim al frumosului... La polul opus, se consideră frumos tot ceea ce este grațios, plăcut, atrăgător, delicat, delicios, armonios, fermecător, încîntător, splendid, fascinant, fabulos, magic, mirabil
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
reușit, de a evita fosilizarea a ceea ce e cotidian, de a scăpa perpetuării identicului prin căutarea de mici experiențe de viață noi. Prin actul consumului se exprimă respingerea unei anumite rutine și a transformării sinelui în lucru. Hiperconsumul înseamnă mobilizarea banalității materiale în vederea intensificării faptului trăit și a vibrației emoționale. Există încă subiectivitate transcendentă în consumatorul din noul val, tropismul său traducând dorința de a nu fi înecat cu totul în rutina cotidiană și în cadența repetitivă a vieții. Modelul neoconsumatorului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întreabă economistul american? Pentru mulți, opinează el, aceasta ține de dorința de a încerca o varietate de experiențe, de nevoia de schimbare și de noutate, ce constituie una dintre principalele noastre surse de satisfacție 1. Este un fapt bine cunoscut: banalitatea plictisește, pentru a ne bucura cât mai mult de lucruri avem nevoie de ceva neobișnuit, de surpriză, de un anumit grad de noutate. Scitovsky este unul dintre rarii teoreticieni ai consumului care au luat în serios chestiunea plăcerii și a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de puterea dorinței de celălalt, de legăturile de complicitate, de farmecul seducției, de intensitatea sentimentelor pentru partener. Adică tot atâtea fenomene pe care timpul le pune, în general, la mare încercare. Astfel, satisfacerea erotică descrește în funcție de durata cuplului, de banalitatea zilelor, de rutina relațiilor, de rănile suferite de fiecare membru. Să nu căutăm explicația oboselii sexuale sau a diminuării dorinței în dictatul hedonismului obligatoriu când principala cauză se află în opera corozivă a timpului însuși. Tirania lui Superman? Ea e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale participanților sunt retransmise în direct și puse astfel la discreția marelui public. Faza I consemna nașterea starurilor sublime ale cinematografiei; faza III coincide cu promovarea celebrităților anonime care n-au alt fel de a fi decât ceea ce sunt în banalitatea cotidianului, un fitecine evoluând în regia autenticității eului. Superproducțiilor hollywoodiene li se adaugă acum show-uri personale, prim-planuri asupra intimității într-un timp în care hiperconsumatorii doresc nu atât să admire chipuri ideale, cât să încerce niște emoții la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]