1,563 matches
-
calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a dulapului cu știință. - Fac imediat și-un nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi l-a îngropat și pe el, mai la vale, tot ca pe o comoară. Petru, legat de o banchetă în mașina procurorului, îngâna versetul 21 din cartea dreptului Iov: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvântat!" Vă rog, dați-mi voie! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut." A privit cerul: "Doamne, cât de departe ești fără acoperiș deasupra capului!" Arhimandritul s-a apropiat de mașina procurorului. Petru, legat de o banchetă, îngâna versetul 22 din cartea lui Iov: "Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu." Plângi părinte, plângi până când lac va crește sub picioarele tale, dar nu deznădăjdui! Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privește partea bună a lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist, desigur, da’ cel puțin va fi un nazist care se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil, cine știe ce consolare pentru un bărbat care, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niciodată vreun rău nimănui. Vocea lui se frânse în timp ce adăugă: Cine ar fi putut să o ucidă, Kommissare? Cine ar fi putut să facă așa ceva? — Asta este ceea ce intenționez să aflu, am zis. Dar soția lui Hanke, care stătea pe bancheta din spate, credea că are deja răspunsul: — Nu este evident cine e răspunzător? zise ea. Fiica mea era o bună BdM, lăudată la ora de teorie rasială ca fiind exemplul perfect al tipului arian. Știa imnul și putea să citeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lângă școală. Ce fel de mașină? Ea ridică din umeri: — Nu știu mărci de mașini. Dar era o mașină mare, neagră, cu șofer în față. — El a fost cel care a vorbit cu tine? — Nu, mai era un bărbat pe bancheta din spate. M-am gândit că sunt polițiști. Cel care stătea în spate avea geamul lăsat și m-a chemat când am ieșit pe poartă. Eram singură. Aproape toate celelalte fete plecaseră deja. M-a rugat să mă apropii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebare: Sunt evreică? Mai că i-am spus că nu sunt, doar așa, ca distracție. Dar mi-era teamă că o să descopere și că o să dau de necaz, așa că i-am zis că sunt. Atunci s-a rezemat de spătarul banchetei și i-a spus șoferului să pornească. Fără vreun alt cuvânt. A fost foarte ciudat. De parcă eu mă evaporasem. Foarte bine, Sarah. Acum, ia spune-mi. Ai zis că ai crezut că sunt polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a Berlinului la Lehnin, lăsând la nord vechiul oraș Bradenburg, și dincolo de Zeisar, bătrânul oraș al arhiepiscopilor de Bradenburg, se întinde spre vest în linie dreaptă. După o vreme, am fost conștient de faptul că stătea în capul oaselor pe bancheta din spate a Mercedesului. — Unde mergem? zise el fără elan. Am aruncat o privire peste umărul drept. Cum avea mâinile încătușate la spate, mă gândeam că nu ar fi chiar așa de prost încât să încerce să mă lovească taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndreptăm spre un orășel aflat la sud de Paderborn. Wewelsburg. Sunt sigur că-l știi. Mă gândeam că n-ai vrea să ratezi Curtea de Onoare SS din cauza mea. Cu coada ochiului l-am văzut zâmbind și rezemându-se de banchetă, sau, cel puțin, atât cât putea să o facă: — Asta îmi convine. Știi, chiar mi-ai dat bătaie de cap, Herr Doktor. Să-mi împuști așa martorul vedetă. Urma să dea o reprezentație specială pentru Himmler. Noroc că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla suficient de departe în spatele meu ca să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
află în turnul din vest. Sunteți amabil să mă urmați, vă rog? Caporalul se va ocupa de vehiculul dumneavoastră. — Vă mulțumesc, domnule locotenent, i-am răspuns, dar întâi trebuie să iau niște documente importante pe care le-am lăsat pe bancheta din față. După ce mi-am recuperat servieta, care conținea dosarul medical al lui Weisthor, declarația lui Lange și corespondența dintre Lange și Kindermann, l-am urmat pe locotenent de-a latul curții pietruite către aripa de vest. De undeva din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Era puțină lumină, dar acum vedeam că șervețelele albe deveniseră întunecate în mâinile sale. — Pierzi sânge... — Du-mă acasă, te rog. Dar între timp leșinase. Am luat-o în brațe, m-am dus la mașină și am așezat-o pe banchetă. Aș fi riscat să o duc la spitalul meu. Șofam și încercam să-mi amintesc dacă vreunul din prietenii mei era de gardă în seara aceea. Își revenise, era palidă, cu privirea tristă îndreptată spre orașul nocturn. — Unde mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
amintesc dacă vreunul din prietenii mei era de gardă în seara aceea. Își revenise, era palidă, cu privirea tristă îndreptată spre orașul nocturn. — Unde mă duci? — La spital. — Nu, vreau să mă duc acasă, mă simt mai bine. Alunecase de pe banchetă și stătea ghemuită pe jos. — Ce faci? — Așa nu-ți murdăresc scaunul. Am luat mâna de pe volan și m-am aplecat spre ea. Am apucat-o de un capăt al tricoului: — Ridică-te sus! Dar ea reuși să reziste: — Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimeni în afară de un bătrân care stătea într-un colț, cu o pătură pe umeri. Îl cunoșteam pe unul din asistenții de gardă, un tânăr solid cu care vorbeam uneori despre fotbal. Îi dădusem Italiei prosopul meu de plajă uitat pe bancheta din spate, coborâse din mașină înfășurându-l în jurul mijlocului. Asistentul i-a spus să se întindă pe un pat într-una din camere, de unde Italia, cu capul întors spre mine, mă privea. Medicul de gardă, o tânără pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte puțin din parfumul meu, cel de aftershave, din impermeabilul rămas agățat în hol toată vara și care acum este din nou cu mine, adunat pe bancheta din spate ca o pisică bătrână. Și mai ales există în toate mirosul Italiei, al urechilor, părului, hainelor pe care le îmbracă. Astăzi și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prin mulțimea de oameni de la o petrecere. Sau când o chema sub duș și o masa cu sare de baie cu aromă de castravete sau se urca primul în taxi ca să nu se mai târască ea pe celălalt loc de pe bancheta din spate sau cum știa el să-i comande rulouri de ton cu sos picant, dar fără crustă. Orice relație conținea și astfel de detalii, desigur, dar pur și simplu Izzie și fetele n-aveau de unde să știe cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atinge mă scoate din minți. Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci de kilograme în plus, apoi își reveni. — Cum a fost la yoga? Nimic, nimic de la domnul Y? — Nu încă. Dar o să cedeze el, spuse Adriana. Leigh confirmă. — Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare. — Oh, nu face nimic, spuse veselă Adriana. Am să trag un pui de somn în mașină, dacă nu vă deranjează. Odată instalată pe luxoasa banchetă din spate a unei limuzine ultimul răcnet, Adriana și-a dat seama că era prea bucuroasă ca să doarmă. Trecuseră două luni și jumătate și, în sfârșit, avea să vadă legendara vilă din Hollywood unde locuia Toby. A citit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ea și grăbindu-se să și-i pună ca să vadă cum îi stă. Cincisprezece minute mai târziu, având la urechi cerceii cu safire, demni numai de o celebritate, și o sticlă de apă Evian în mână, Adriana sări pe bancheta din spate a limuzinei. Era mulțumită de ea, nu numai pentru noua achiziție, dar și pentru ceea ce reprezenta aceasta: un prieten stabil care o adora și o copleșea cu dragoste și afecțiune (și bijuterii de la Harry Winston). În sfârșit, înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Apoi mai era și Toby care, în celălalt capăt al mesei, îi tot pomenea numele, conversând pe un ton destul de ridicat pentru ca ea să poată să audă fiecare cuvânt. La ora asta, ea ar trebui să se afle pe o banchetă întunecată, cu un pahar de caipirinha în mână și un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
radiofonică. Presupun că nu mai avem ce să ne spunem. Te iubesc, Leigh, și te voi iubi întotdeauna, dar aș vrea să pleci. Acestea au fost cuvintele pe care Leigh și le repeta în gând, în drum spre casă, pe bancheta din spate a unui taxi pe care îl chema pentru prima dată când pleca de la apartamentul lui. Relația ei cu Russell se sfârșise aproape la fel de repede cum începuse, la fel și neliniștea pe care o ascundea în ea de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-ți explic acum. Trebuie să închid, i-am spus. —OK, îți urez să te simți mai bine. Sună-mă de-ndată ce te-ntorci. Te iubesc, hai, pa. Câteva minute mai târziu, Daphne dădu peste mine, eram prăbușită pe o banchetă în fața toaletei. Când mi-a zărit fața brăzdată de lacrimi, m-a întrebat: —Dumnezeule, ce s-a-ntâmplat? Bradley a fost cumva răutăcios cu tine?“ — Nu, nu. Zach... nu mi-a dat un inel de logodnă și Betthina m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Pe degetul arătător purta un inel în formă de trandafir cu montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară de platină cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea și se prăbuși pe banchetă, lepădându-și prada. Ne-a înmânat fiecăreia câte o punguță. Înăuntru era o inimioară cu montură de diamante, identică cu aceea de la gâtul ei. —Julie, nu se poate! am murmurat. Am spus-o din toată inima, dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Uitasem cu desăvârșire să reprogramez întâlnirea din Palm Beach. Nu mai făceam față situației. Am închis ochii și nu i-am mai deschis până n-am ajuns la Pastis. După cum intuise Julie, braseria era goală. Ne-am așezat pe o banchetă în colț și ne-am sorbit cafeaua. Mă simțeam din nou mai bine: ne aflam într-un loc minunat, iar chelnerul era sexy. Julie citea revista Us, iar eu am reușit să înghit o gură de ouă Benedict. —Julie, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]