2,143 matches
-
soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată sau exploatată. Pentru această donna demonicata lucrurile sunt foarte clare: își poate oferi ori „trupușorul” ori „banii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o ultimă umilire, va fi nevoită să se întoarcă în casa modestă a tatălui, de unde a fost luată cu ani în urmă, îmbrăcată în veșminte simple, simbol al condiției umile, al decăderii, iar, la cererea craiului, se va ocupa de banchetul organizat în cinstea noii alese, va pregăti castelul, va servi masa pentru cei invitați. Dar reacția femeii este, uimitor, una de mulțumire pentru tot ceea ce i s-a oferit în anii petrecuți în calitate de doamnă a cetății și promite solemn o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată ca un „mare demon”, are serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar teoriile pitagoreice ale proporției și armoniei au ca punct de plecare mesos-ul6. Pe de altă parte
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fel daimonii și activitățile lor, se sprijină pe texte ca De Defectu... (414 f-415 a) sau ca mitul din De facie... (mai ales 944 c-d)1 pentru a susține ideea unei acțiuni daimonice aidoma celei descrise de Platon În Banchetul (202)2. R.M. Jones respinge totuși afirmația exagerată a lui Hirzel (Der Dialog II, p. 161), pentru care demonologia are aceeași importanță În gândirea lui Plutarh pe care o are teoria ideilor În gândirea lui Platon. Printre alte lucrări care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
concluziile deosebit de clare ale lui A. Corlu 2, care percepe În el o influență pitagoreică, dată fiind absența unor deosebiri importante față de expunerea lui Theanor, pentru care această origine este evidentă. Aportul platonician este la rându-i important 3, pentru că Banchetul (203 a) vorbește deja de legătura pe care oamenii o pot Întreține cu zeii, În stare de trezie sau În somn. Atât ideea că există ființe privilegiate din acest punct de vedere, cât și aceea a purității sufletului - condiție a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este un neopitagoreic, ceea ce Îi dă dreptul să atace cu egală vehemență stoicismul și epicureismul; dar cel care este de fapt moderatorul discuțiilor este tânărul Diogenianus din Pergamon, o inteligență strălucită, comparabilă Întru câtva cu cea a lui Phaidros din Banchetul lui Platon. Este adesea denumit „oaspetele”. Sub Înfățișarea sobră a lui Theon se ascunde Însuși Plutarh, iar atenianul Sarapion, căruia Îi este dedicat dialogul precedent, este un poet renumit, de formație stoică. Boethos, epicureu convins, dovedește adesea În replicile sale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fiind Înclinați să folosească pe dată limbajul lor obișnuit sub influența beției sau a unei puternice emoții sau a unui sentiment spontan de durere sau de bucurie; nu-i mai puțin adevărat că poemele și cântecele de iubire răsunau la banchete și apoi erau transcrise În culegeri de poezie și de muzică. Iată ce a notat Euripide: (F) „Eros face un poet și dintr-un om lipsit de har”1. Poetul nici nu s-a gândit să spună că Eros are
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată sau exploatată. Pentru această donna demonicata lucrurile sunt foarte clare: își poate oferi ori „trupușorul” ori „banii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o ultimă umilire, va fi nevoită să se întoarcă în casa modestă a tatălui, de unde a fost luată cu ani în urmă, îmbrăcată în veșminte simple, simbol al condiției umile, al decăderii, iar, la cererea craiului, se va ocupa de banchetul organizat în cinstea noii alese, va pregăti castelul, va servi masa pentru cei invitați. Dar reacția femeii este, uimitor, una de mulțumire pentru tot ceea ce i s-a oferit în anii petrecuți în calitate de doamnă a cetății și promite solemn o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o oscilație continuă subiectobiect subiect. Ca să devii subiect, ai nevoie de cunoaștere de la un profesor sau dintrun document de adevăr păstrat, În combinație cu un mediu care poate să ofere exerciții sau discipline pentru experimentarea directă a acelei cunoașteri. În Banchetul lui Xenofon se spune că fiecare din convivi trebuia să aducă o laudă lucrului de care e cel mai mândru. Unul dintre ei, Nikeratos, a menționat că se mândrește cu faptul ca știe pe dinafară toată Iliada și Odiseea. Și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
nefiind morți de război [în localitate]", participanții s-au "mărginit a sărbători această zi în sala de clasă, nu și în curtea școlii" (Ibidem, f. 110v.). 189 Faptul că serbarea de 10 mai se sfârșea, în unele locuri, cu un banchet al notabilităților, nu trimite neapărat la obiceiurile funerare ortodoxe ci, dimpotrivă, la o efuziune festivă și la o formă de autorecompensare a organizatorilor pentru efortul depus; vezi, în acest sens, raportul școlii din Hălceni (com. Șipote), care se încheia cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
scop împotrivirea la o "învățătură" propovăduită de Socrate (ridiculizând chiar didacticismul acestuia), al cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei parodii la Banchetul lui Platon) o "adunare a femeilor", care, maestre în conducerea unor discursuri "veninoase", pun la cale condamnarea și uciderea lui Euripide. Pe lângă mai sus-amintitele paratragedii, Marian Popa uzează de încă doi termeni pentru denumirea acelor opere ce parodiază tragedii, și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acestui incipit romanesc, rămas astfel după dispariția mai multor calupuri de text. În prima parte a operei, Cena Trimalchionis, Petronius construiește o parodie atât neliterară (a modului de viață socratic, căruia îi opune realitatea contemporană lui Petronius, surprinsă cu prilejul banchetului dat în cinstea lui Trimalchio), cât și literară, cu trimiteri evidente la scrierile lui Platon, vasta literatură a symposion-urilor, gen pe care Mihail Bahtin îl inclusese, urmându-i chiar pe antici, în conceptul de "serios-comic" și îl considera a fi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
filozofiei, demonstrează aplecarea sa către fenomenul inovației pe baza formelor vechi: Satyricon-ul se naște îmbinând parodia romanului de dragoste în general, a satirei menippee și parodia dialogurilor socratice de asemenea în general (un posibil, dar nu obligatoriu model putând fi Banchetul). În parodia dialogurilor socratice suntem introduși de procedeul tematizării naratorului, de astă dată în postura unui Narcis obsedat de propria-i ținută, de mimică și gesturi. Se mizează chiar și pe autoparodierea lui Encolpius, a cărui cochetărie e feminină, nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noapte în plin joc. După ce și-a ușurat vezica, Trimalchio a cerut apă să se spele pe mâini și și-a șters degetele umede de creștetul unui sclav"166. Suntem avertizați, prin grotescul situației, asupra faptului că ne așteaptă un "banchet" complet răsturnat, în care nu au prea mare importanță cele ale spiritului pe cât vor avea cele trupești. Scene similare vom întâlni, fără doar și poate, în numeroasele peripeții legate de Gargantua și Pantagruel, modelate conform viziunii rabelasiene. Nu este întâmplătoare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
refuzat o asemenea demnitate. Pios, viteaz, leal, s-a ridicat de jos, a lăsat în urma lui treizeci de milioane de sesterți și n-a ascultat vreodată prelegerile filozofilor. Să trăiești. Asemenea și tu". Citatul din capitolul LXXI, printre ultimele destinate banchetului, se constituie și într-unul din desele cazuri în care parodia servește drept mijloc de satirizare a anumitor realități din societatea vremii, date fiind inscripțiile funerare atestate ce detaliază genealogia mortului, îi descriu titlurile de noblețe și, pentru a fi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai vârstnicul poet Eumolpus, un vestigiu de imoralitate și non-talent, înclinat în pofida tuturor celor care, desigur, nu-i ascultă întotdeauna declamațiile să pună în versuri orice situație prin care trece. Scăpați cu bine, adică fără "dureri de burtă", din ghearele banchetului dat de Trimalchio , Encolpius și Ascyltos se văd prinși în mrejele disputei amoroase, avându-l drept obiect tocmai pe tânărul, dar nu la fel de inocentul Giton, care, în urma unei nopți toride, îl alege ca partener pe cel de-al doilea, din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din urmă, în traducere Cina cea de taină a lui Ciprian, are structura unui "simposion gotic", este o Pileata Biblia pentru că "toată Biblia, toată Evanghelia sunt parcă decupate în bucăți și apoi aranjate astfel încât se obține un tablou grandios al banchetului unde beau, mănâncă și se veselesc toate personajele istoriei sfinte, de la Adam și Eva până la Hristos și apostolii săi"182. Printr-un grad de maximă apropiere de înlănțuirea faptică excepțională se trece, astfel, de pe terenul biblic pe cel al percepției
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt superioare celor "fizice", iar plăcerile "statice", celor "cinetice". Se vor naște de aici plăcerea burlei florentine, chiar spiritul burlesc, direcția satirică a Facețiilor lui Poggio Bracciolini sau ironia mușcătoare din discursul personajelor creionate de Pietro Aretino ca replică la Banchetul lui Platon, ori situația parodic-licențioasă din Mătrăguna lui Machiavelli. Dintre toate, evident epicureică în substanța ei rămâne Preaînfricoșata viață a Marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, așa cum a fost alcătuiră mai demult de Domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență. Scriere plină de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în această lume (în capitolul X din Cartea a patra, călugărul Jean invocă divinitatea și își
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Editura Univers, București, 1975, p. 156. 180 Ibidem. 181 Mihail Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", p. 521. 182 Ibidem. 183 "În secolul al IX-lea, severul abate Rabanus Maurus din Fulda a transpus-o în versuri: Cina era citită la banchetele regale, reprezentată în timpul vacanței de Pași de către elevii școlilor mănăstirești", în M. Bahtin, art. cit, p. 525. 184 Ibidem. 185 Bahtin citează un fragment din finalul unui Pater noster: "Sed libera nos, mais delivre nous, Sire,/a malo, de tout
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de inițiere până la a deveni discipolul desăvârșit al lui Mithra. Așa cum Mithra a fost condus spre ceruri de zeul Helios, pe un car al soarelui, tot astfel și el spera în propria sa înălțare luminoasă în lumea de dincolo. Un banchet sacru îi reunea și membrii acestei comunități de cult, rechemând atenția comesenilor la o fericită comuniune de viață în lumea de dincolo. Deși izvoarele nu ne oferă nici o informație precisă cu privire la numărul tuturor adepților acestor culte, suntem înclinați să credem
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putea schimba imaginea armatei prin reluarea riturilor păgâne tradiționale și prin apostazie, la care își îndemna soldații personal sau prin reprezentanții săi. Excesul de sacrificii făcute și mulțimea de victime au transformat templele păgâne într-o grămadă de cadavre, iar banchetele care urmau au devenit adevărate orgii, dezgustând din ce în ce mai mult lumea rafinată a Orientului Mijlociu. Fără să-și dea seama, tocmai aceste excese au determinat lumea orientală, inclusiv păgână, să urască tot mai mult păgânismul și împăratul, adevăratul autor al acelei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de un curaj sănătos, au refuzat cu îndârjire banii pentru a nu cădea în apostazie; alții, înșelați de moravurile lumești, au sacrificat pentru a îndeplini o obligație militară fără a avea nici o intenție de a apostazia. Ulterior, mustrați pe durata banchetului de tovarășii lor de credință, și, înțelegând gravitatea faptei lor, au plâns de durere și s-au declarat public creștini. Au aruncat banii și s-au arătat prompți să-și mutileze mâna care a ars tămâie pe altar. Theodoretus mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-le dezgustătoare, consumau alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de pudoare etc.), când: Unul dintre comeseni, ipocrit și lingușitor, pentru a căpăta trecere în ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]