2,062 matches
-
erau numai evrei, ci și arestați politic, ucigași, o serie de oameni de jos, care au făcut numai furturi și alte asemenea lucruri... Despre tatăl meu nu mai știam nimic. Eu eram atunci Împreună cu mama. Ne-am bucurat că acolo barăcile erau, hai să zicem, amenajate, adică aveau o pătură și puteam dormi, eu lângă mama mea. Cum era viața? Dar, vă spun, eram foarte mulți, vreo 24.000 de inși... De fapt, acest lagăr era construit pe cimitirul evreiesc: erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa, noaptea, pe la 3, la 4, ne sculau și ne țineau acolo, pe platourile acelea, și ne numărau, nu ieșea socoteala, că au greșit la numărătoare... Stam așa de la trei până la nouă. După aceea nu aveam voie să intrăm În barăci. Câteodată ne-au dus la câte o muncă fără nici un sens. Și după-masă iar ne Închideau În barăci. Nu aveam voie să ieșim. Ne Închideau În barăci, seara la 5-6 ne scoteau și iarăși ne țineau acolo ore Întregi, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu ieșea socoteala, că au greșit la numărătoare... Stam așa de la trei până la nouă. După aceea nu aveam voie să intrăm În barăci. Câteodată ne-au dus la câte o muncă fără nici un sens. Și după-masă iar ne Închideau În barăci. Nu aveam voie să ieșim. Ne Închideau În barăci, seara la 5-6 ne scoteau și iarăși ne țineau acolo ore Întregi, la numărătoare. Deci era un fel de demoralizare a oamenilor. Probabil că primeam ceva calmante, ca să nu Înnebunim cu toții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa de la trei până la nouă. După aceea nu aveam voie să intrăm În barăci. Câteodată ne-au dus la câte o muncă fără nici un sens. Și după-masă iar ne Închideau În barăci. Nu aveam voie să ieșim. Ne Închideau În barăci, seara la 5-6 ne scoteau și iarăși ne țineau acolo ore Întregi, la numărătoare. Deci era un fel de demoralizare a oamenilor. Probabil că primeam ceva calmante, ca să nu Înnebunim cu toții, dar din punct de vedere moral, vă puteți Închipui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau nu... ăsta era hobby-ul lui, după ce nu mai erau exterminări, o dată cu apropierea frontului. Și Într-o bună zi vine și-n lagărul nostru. Lumea s-a speriat. Eu cu o colegă de-a mea eram În tabără, În baracă, și a apărut el, un bărbat foarte bine. Când ne-a văzut... Dar să vă explic: acest lagăr era Înființat Încă mai Înainte, din ’43, și au fost duse acolo fete poloneze, evreice, firește, dar ele Într-adevăr au venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucrurile astea mici care pe lângă lucrurile mari-mari care mi s-au Întâmplat după aceea... Când te duci cu lucrurile tale, fine și bune, și primești În loc... cum să spun... murdare de menstruație, teribil... După aceea ne-au dus Într-o baracă, dar n-am avut loc și toată noaptea am stat Într-o odaie, pe podea. O poloneză a zis: „Sunteți nebune? Credeți că o să vă mai vedeți mamele sau rudele? Nu vedeți focul ăla?”. Se vedea focul, că În barăci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
baracă, dar n-am avut loc și toată noaptea am stat Într-o odaie, pe podea. O poloneză a zis: „Sunteți nebune? Credeți că o să vă mai vedeți mamele sau rudele? Nu vedeți focul ăla?”. Se vedea focul, că În barăci nu era lumină. În prima zi deja ni s-a spus, dar nu ne-a venit să credem. S-au auzit mașini afară, au tras cu pistoale, cu arme, au strigat, au țipat, dar eu nu știu cum am ațipit puțin, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mea și prietena mea, care erau acolo cu mine, cred că aș fi Înnebunit imediat. Au trebuit să-mi dea palme ca să-mi revin. Am gândit că ăștia-s toți bărbați, știți? A doua zi am fost trecute În altă baracă, mai mare, dar n-am avut loc, așa că am stat pe jos. Știu că atunci au venit și m-au căutat, ziceau că-s două fete de la „Canada”. „Canada”, trebuie să știți, era o parte a lagărului unde au mers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ăștia la care au găsit păduchi a trebuit să stăm afară ceasuri Întregi, până au venit ceilalți și atunci ne-au luat să facem baie. Asta iarăși a fost o minciună: ne-au dus la 200-300 de metri la altă baracă și gata. A fost un lucru mare că ne-am mai odihnit puțin - acolo viața a fost un pic mai liniștită. După aceea ne-au dus la Dachau. Germania era deja Încercuită. Am mers cu trenul până acolo, Însă șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am stat vreo săptămână fără mâncare, dar Înainte de a ajunge, niște soldați au văzut că nu pot să merg și au spus fetelor să mă pună În trăsură, unde aveau ei bagajele. M-au pus după ușă, acolo, la prima baracă - ei m-au luat cu: „Du-te dracului, nouă nu ne trebuie străini, ai venit să furi...”. Eu am stat acolo ca o nenorocită, nici n-am răspuns. Și deodată mi-am pierdut răbdarea și am zis: „Tăceți din gură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
hainele, ne-au luat tot și ne-au lăsat bocancii, adică pantofii. Ne-au dat niște haine din alea, vărgate și ne-au băgat În lagărul de țigani. Țiganii fuseseră cu o săptămână Înainte exterminați. Acolo stăteam noaptea Într-o baracă, așa, unul Între picioarele celuilalt, că n-aveam loc, iar dacă voiai să-ți faci treaba era Îngrozitor. Acolo, În Auschwitz, adică În Birkenau, știam franceza foarte bine și era un kapo francez care zice: „Uite, intră repede În oricare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am intrat, pe stânga, Într-un comando, la lucru, dar m-au arestat. A doua zi am intrat În altul, ne-au dat ceva de mâncare, rece, și ne-au dus la Mauthausen. La Mauthausen ne-au băgat În niște barăci, dar n-am stat mult, numai trei zile, că au deschis un loc de muncă În Melk, Austria. Ne-au alungat În niște vagoane de personal, ziceam că e altfel, ne duc la muncă. Când am ajuns, acolo era scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ziceam că e altfel, ne duc la muncă. Când am ajuns, acolo era scris: „ Munca te va face liber”. Ne-au băgat În niște blocuri... Noroc că am intrat Într-o cameră mare cu paturi - alții, care au intrat În barăci, nici asta nu au avut. În fiecare dimineață și seară trebuia să ieșim și să ne numere câți suntem. Dacă lipsea unu’ stăteam vreo trei ore, până Îl găsea pe ăla, viu sau mort. Mergeam la punctul de lucru cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dumnezeu. Eram copil, un tânăr neștiutor, că aveam doar șase clase atunci. Sigur, mai târziu, prin studii filosofice, marxiste, mi-am format concepția materialistă despre lume - dar atunci, la vremea aia, nu aveam nici o pregătire. Ne-au pus În niște barăci, mai precis Într-o baracă mare, În două părți erau puse cândva niște paie, au urmat două săptămâni mizerabile În care am primit o bucățică de pâine de secară și ceva supă din pâinea pe care o țineau În aburi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
neștiutor, că aveam doar șase clase atunci. Sigur, mai târziu, prin studii filosofice, marxiste, mi-am format concepția materialistă despre lume - dar atunci, la vremea aia, nu aveam nici o pregătire. Ne-au pus În niște barăci, mai precis Într-o baracă mare, În două părți erau puse cândva niște paie, au urmat două săptămâni mizerabile În care am primit o bucățică de pâine de secară și ceva supă din pâinea pe care o țineau În aburi la bucătăria mare. Da’ n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
treaba, murdare, dar trebuia să mănânci. Nu mâncasem nici pe drum, cinci zile, așa că ori mori de foame, ori mori infectat, ori, eventual, supraviețuiești. Asta după două săptămâni. Ne-au dus pe jos la lagărul-mamă, Auschwitz. Acolo am stat În barăci, se formau echipe de muncă pentru marile companii germane... Într-o zi au venit, zicând că le trebuie 400 de tâmplari. Eram acolo cu patru prieteni, ne-am prezentat, ne-au Încolonat și ne-au dus pe jos șapte kilometri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mare acționar În acest combinat era Göring, ministrul de Război al Germaniei. Programul era următorul: la ora cinci deșteptarea, iar cine nu sărea din pat sărea după bătaia primită cu un băț din bambus, de la cei care supravegheau și conduceau baraca. Astfel, era obligatoriu, cum s-a aprins lumina, la ora cinci, trebuia să sari din pat. Mergeai la WC și la spălătorie. Asta era bine, că ne punea să ne spălăm zilnic și, o dată pe săptămână, un duș cald. Ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
conducea grupa și făcea ce voia. Nu-i plăcea de cineva, Îl omora În bătaie, nu era nici o problemă - numai să aducă la numărat cadavrul, să se vadă că nu a fugit. Așa decurgea viața În lagăr... Mergeam acasă, În baracă, și primeam Încă un litru de supă de sfeclă furajeră, meniul general. Dar, având În vedere că era o poziție strategică și producea muniții, În fiecare zi frumoasă cu soare și vedere clară veneau avioanele americane: veneau În rând, așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de corp. Ajungeam cam la cinci și jumătate, stăteam trei, patru, cinci ore la apel, până când cei evadați erau aduși Înapoi. Și atunci comandantul SS, În fața Întregului lagăr... Eram cam 14.000 de oameni - o localitate mică, nu? Îngrămădiți În barăci, fiecare baracă cel puțin 300 de oameni, tot cu sârmă ghimpată jur-Împrejur, gard, tot, asta era specialitatea lor, În fiecare lagăr erau turnuri de control cu mitralieră. La fiecare 20-25 de metri un turn, un SS-ist și o mitralieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ajungeam cam la cinci și jumătate, stăteam trei, patru, cinci ore la apel, până când cei evadați erau aduși Înapoi. Și atunci comandantul SS, În fața Întregului lagăr... Eram cam 14.000 de oameni - o localitate mică, nu? Îngrămădiți În barăci, fiecare baracă cel puțin 300 de oameni, tot cu sârmă ghimpată jur-Împrejur, gard, tot, asta era specialitatea lor, În fiecare lagăr erau turnuri de control cu mitralieră. La fiecare 20-25 de metri un turn, un SS-ist și o mitralieră. Dacă eventual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gât și să ia scaunul de sub picioare. Și În general În iunie, iulie, august, când s-au Întâmplat asemenea lucruri, la 9.30 era, spre apus. Fanfara lagărului intona marșul triumfal. Și noi trebuia să mergem după ritmul marșului la baracă și să luăm supa. Și cum mergeam noi spre baracă și ne uitam așa În lături, vedeam oamenii atârnând și marșul care ne lua auzul. Mergeam să mâncăm. Vă dați seama, din punct de vedere psihologic, ce Însemna asta pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În iunie, iulie, august, când s-au Întâmplat asemenea lucruri, la 9.30 era, spre apus. Fanfara lagărului intona marșul triumfal. Și noi trebuia să mergem după ritmul marșului la baracă și să luăm supa. Și cum mergeam noi spre baracă și ne uitam așa În lături, vedeam oamenii atârnând și marșul care ne lua auzul. Mergeam să mâncăm. Vă dați seama, din punct de vedere psihologic, ce Însemna asta pentru un om gânditor și cu simțuri. Ăsta era lagărul... Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că eu nici nu știam de Mefisto, dar erau acolo oameni cu o cultură Înaltă, medici, profesori, chiar și oameni de știință, de toate categoriile. Și spuneau: „Vine Mefisto, vine călăul morții!”. Legea era așa: se Închideau toate ușile la barăci, dezbrăcarea absolut gol și trebuia să ieși pe o singură ușă, să te arăți În fața medicului, să te Întorci să vadă dacă ai flegmoane, bube care reflectau descompunerea corpului. Avea un băț de bambus În mână și lovea pe umărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
medicului, să te Întorci să vadă dacă ai flegmoane, bube care reflectau descompunerea corpului. Avea un băț de bambus În mână și lovea pe umărul celui care avea asemenea chestii pe corpul lui. Știa perfect deja, că duba era lângă baracă: Îl ducea la camera de gazare și la crematoriu. Era moarte. Deci În loc să-l ridice la rang de cavaler, medicul acela nenorocit Îl trimitea la moarte. Și asta În fiecare lună. Frica era permanentă În mintea și În sufletul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și din partea deținuților era un comandant, un criminal - asta Îi trebuia SS-ului, ca să fie sălbatic. Era kapo, era șeful blocului iar șeful blocului avea două-trei ajutoare, șefii dormitoarelor. Ăștia nu ne dădeau, În primul rând, toate porțiile. Acolo, În baracă, se dădea dimineața ceai, o bucată de pâine, 250 de grame, pâinea de secară se tăia În patru. Ei primeau mâncarea pentru ei, apoi mai mureau, mulți erau duși la spitale, de fapt la selecționarea pentru moarte a celor care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]