2,601 matches
-
a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mîihile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. (Notă. Cetisem recent despre dragostea mistică a lui Chaitanya și de aceea îmi exprimam experimentările mele în termeni mistici.) Au urmat, firesc, sărutările pe mâini. Era atât de pierdută, își mușca atât de pătimaș (și totuși cast
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot îți plac ție posesiunile acestea neverosimile, și luirile acestea barbare și grotești, în fond, extraordinar de ieftine, cu care ți-a umplut capul bestia aceea bătrână, care ți-a fost, chipurile, maestru spiritual... Mă ridicai de lângă ea și începui să mă plimb agitat prin odaie, spunîndu-i cruzimi și jicnind-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vine să însemne idealul omului așezat sub spectrul răutății: inaugurarea unei lumi în care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o întoarcere la animalitatea devorării spectrului celuilalt transfigurată metafizic în dorința arzătoare a distrugerii semenului. Un astfel de chip este pătruns de fiorul glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privință. Cum orele erau înaintate, iar soții Nicolaid țineau să ajungă cu punctualitate la gară, ne-am ridicat și am părăsit chioșcul. Din păcate, Sophie chiar se afla în imposibilitatea de a da ajutor, fiind chi nuită de o migrenă barbară, ce nu se mai rezuma la obișnuitele dureri de cap, ci îi dădea și amețeli și vomismente. Margot s-a oferit însă cu multă tragere de inimă să-i ție locul, iar eu a trebuit să cedez la insistențele d-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce mai vorbesc, dar mai mult tac și ascultă muzică. Ce muzică-i asta care-o ascultați voi ? l-am întrebat pe Tudor, și el a râs și-a zis că-n toată lumea s-ascultă muzica asta, a lor. Muzică barbară, i-am spus eu, ne întoarcem la barbarie. Și eu cred că nici lui și la niciunul dintre prietenii lui nu le place, că de plăcut n-are ce să-ți placă, nici melodie, nici nimic n-are, doar îți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte, și ciorapi negri străvezii, imaginându-și că arată ca o femeie-vampă de prin anii ‘20. Așa era îmbrăcată și azi. Peste rochia neagră, purta un colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice. Uneori, când era îmbrăcată în pantaloni, adopta o poză diferită, cu picioarele larg desfăcute, și își punea câte o cămașă lălâie, înțepată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
istoria te învață să fii îngăduitor. Pe urmă, au început conflictele armate. Emma a urmărit măcelul care a avut loc în numele gratuitei, prematurei cauze a unei „Irlande Unite“. Cu negrăită amărăciune a văzut ridicându-se asasini din rândurile protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A încercat un sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie contemporană se sprijină pe reapariția acestui soclu antropologic. Muzică "gotică" sau "metal", multiplicarea localurilor unde se practică partuze, dezvoltarea fetișismului și a sadomaso-chismului, "branding"-ul care constă în însemnarea cu fierul roșu, stilismul barbar, chiar succesul tehnicilor New Age sau ale șamanismului, toate acestea pun accentul pe experiența bizarului încercată în comun. Experiențe cotidiene care reiau, mai mult sau mai puțin serios, uneori într-un mod complet "kitsch", memoria abisală a infernului și a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte înde-părtate (Paradis, societate perfectă). Pe de altă parte, Exoter, care este în afara zidurilor acestei civilizații. Lume barbară, poate, într-un fel sălbatică și supusă instinctelor și emoțiilor. Orice moralism se bazează pe o astfel de distincție logică a separării, a rupturii. Or, se întâmplă că barbarii sunt între zidurile noastre. Baroqus redivivus: perla imperfectă căreia îi recunoaștem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Mann, Josif și frații lui Teama de paganism este aici, constantă, solidă, într-un fel irațională. La fel în ceea ce privește naturalismul. Nici unul, nici celălalt nu trebuie să existe, pentru că ceea ce face specificitatea occidentală este stăpânirea, domesticirea unei naturi prin esență sălbatice, barbare, necivilizate. Condamnarea naturalismului este de origine creștină 78, care vede în el supraviețuirea paganismului, a culturilor infernale, acelea ale "Mamei Primordiale" sprijinindu-se pe o valorizare a femeii, a sensibilului, a pântecului. Ulterior, această condamnare se va profaniza și va
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt unanim condamnați. Și pentru unii ei amintesc sacrificiul martirilor gata să moară și să ucidă pentru o idee. Desigur, ei sunt martorii paroxistici ai sfârșitului moralei raționale și civilizate. Dar, în același timp, amintesc această voce subterană a instinctelor barbare care fondează și sprijină comunitățile, triburile, sudate de și prin violența sentimentelor. Inchiziția nu este foarte departe, și nici războaiele religioase care au însângerat Europa. Și toate, în numele lui Dumnezeu, în numele adevărului pe care l-am putea avea și în numele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
birurilor grele din regatul Neapolului și din Toscana, și să-i lecuiască rănile vechi și adânci, care de multă vreme sângerează. O vedem rugându-se Domnului să-i trimită pe cineva care s o izbăvească de aceste cruzimi și asupriri barbare. O vedem, de asemenea, hotărâtă și gata să urmeze un stindard, de îndată ce s-ar ivi acela care să-l înalțe. Dar nu există, în momentul de fată, nimeni altcineva în care ea ar putea să spere, decât ilustra voastră familie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce invidie i s-ar împotrivi? Care italian i-ar refuza cinstirea ce i se cuvine? Fiecăruia dintre noi stăpânirea barbară îi este nesuferită. Ilustra dumneavoastră familie să-și ia, așadar, această menire, cu nădejdea și curajul cu care se încep toate faptele mari și drepte, pentru ca sub stindardul ei patria noastră să fie înălțată, și să se adeverească, sub auspiciile
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Am găsit poarta deschisă, bălăbănindu-se în bătaia vântului. Am făcut câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am văzut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește?!) și adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's sau măcar Cadillac. Așa că am ales un Browning mic, cu prăselele încrustate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism infantil că, de la încântările pe nume Amălie Poulain și Invaziile barbare, eu am jurat să nu mai intru în săli de cinema tocmai ca să-mi păstrez visul intact, m-am trezit cadorisit cu vreo douăzeci de DVD-uri cuprinzând valorile „noului val“. Peste putință să le refuz vizionarea. Așa că dă-i
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de regăsire a sincerității primare, care ne înduioșează în pictura primitivilor, o ai la mare, vara. Si, probabil, se poate înțelege dorul de "sălbăticie" mai lesne, aici, decât citindu-i pe Rousseau. În baie, acasă, nu m-am simțit niciodată "barbar". Pe o plajă, devii mai autentic, poate. Nicăieri nu e nevoie de mai puțin protocol. Aș căsca ochii mari dacă ar apărea, în clipa aceasta, printre noi, un bărbat îmbrăcat în frac. Și cred că nu numai eu. Toți cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a fost hoplit la Sa-lamina, că vaietele și plânsul se revărsau până departe. În acest timp, auzeam, din când în când, frânturi dintr-un rock, urlat de difuzoare pe terasa restaurantului unde mâncasem. Nu sunt, ca melomanii înrăiți care consideră "barbar" tot ce se află dincolo de muzica lui Bach, un adversar al rock-ului, totuși acolo m-a cam enervat. Pe deasupra, vroiam să-mi continui "cercetările". Romanticul din mine încă spera că, măcar, "ceva" trebuie să deosebească Salamina de alte insule
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că fuseseră înfrînți, perșii au bătut marea cu vergile. Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină arsă. Ca să redevii, cât de cât, "barbar" trebuie să fugi, să te îndepărtezi. O femeie grasă o întreabă pe alta la fel de corpolentă: "Nu mergi la nudiști?" "Nu". "Eu mă duc". Și o pornește spre celălalt capăt al plajei. Nu mă pot stăpâni să nu-mi spun, cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin faptele lor, cât și prin înfățișare. Erau bine cunoscute pletele lor buclate, robele din pănură, armele și crucea. În fața acestor oameni, care se socoteau slujitori ai Domnului, populațiile categorisite barbare cădeau în genunchi și se prosternau văzând crucea de lemn, care era înfățișată vederii lor alături de mult mai înfricoșătoarea sabie. Nimeni și nimic nu rezista acestei forțe, care se folosea mai puțin de cuvântul Domnului și mai mult de argumentele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
de palm cu fibre dureroase, ce-și mutau locul pe măsură ce-și mișca mâinile agitate. După ce-și termina o toaletă complicată cu grima unui actor, începea să joace comedia tragică a vieții de toate zilele, cu un program barbar de osteneli mărunte și zadarnice. Era dejunul cu oaspeți sau ca oaspe, la ore târzii și cu meniuri ucigătoare. Dar nemulțumirea lui n-avea voie să se manifeste în afară, ci se resorbea mereu în aceeași cupă mizeră a ființei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peste răgazul instituțiilor românești de a se retrage în trei zile, și-n noaptea de 27 Iunie 1940, bolșevicii trec cu șenilele peste vieți omenești s-ajungă și cât mai repede la Prut, luând prizonieri, mutilând, ucigând după bunul plac barbar și ajutați în sate și orașe de evreii locului dar și de cei plecați din România, oficial și clandestin, revărsând toată nejustificata lor ură pe românii în uniformă, și nu numai, comițând fapte de nedescris, crime oribile. Gheorghiță Savel, care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
înfiorat pe Tews. Dar concepția lui naivă despre viață l-a consolat. Următorii prizonieri aveau trăsături fizice și psihice asemănătoare. Și astfel, cu mult înainte de amiază, Tews avea o imagine rezonabil de clară asupra situației. Era vorba despre o invazie barbară din Europa. Scopul ei era evident, numai jaful. Dar dacă nu acționa cu repeziciune, Linn ar fi fost în câteva zile jefuit de bogățiile adunate de-a lungul veacurilor. Comenzi sângeroase ieșeau de pe buzele lui Tews. Treceți pe toți prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
era clar pentru Tews, care asculta, că noul conducător reușise de fapt în cuceririle lui și orice cuvânt care contrazicea acea afirmație era propagandă. Vicleanul Czinczar pusese stăpânire pe mijloacele de comunicație și manipulase, în timp ce își consolida poziția printre forțele barbare ale planetei. Czinczar. Numele avea o cadență sinistră, un inel de violență dezlănțuită, un zăngănit aspru, metalic. Dacă un asemenea bărbat și adepții lui ar scăpa cu măcar o parte din averea care se putea strânge din Linn, sistemul solar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]