1,331 matches
-
posibil să mai fie, în zilele noastre, preoți și călugări care să creadă altceva? 22. Cum se delimitează în istorie opera Bisericii până la Umanism — 23. Revolta luterană — 24. Tragica, dar fireasca urmare a păcatului - 25. Nici Dumnezeu, nici omul. Reîntoarcerea barbariei — 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o — 27. Datoria noastră: o nouă operă de civilizare spirituală, intelectuală și morală —28. Trei factori de reînnoire în favoarea noastră — 29. Numai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
aici. Dacă vreodată slăbiciunile umane par să ia avânt, Dumnezeu înviorează alte suflete deosebite care reîncep bătălia pentru triumful civilizației creștine, iar Biserica scrie pagini memorabile ce marchează istoria popoarelor. În 1077, la castelul din Canossa (Italia N.), civilizația și barbaria încă se mai înfruntau, față în față. Henric al IV-lea [al Germaniei] (+1106) este exponentul tipic al dreptului puterii; [papa] Grigore al VII-lea (1073-1085) este glasul puterii dreptății și al demnității persoanei umane. Lupta este aprigă, dar la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de stat sau chiar de rasă, pentru că familia umană trebuie să fie sfârtecată de neînțelegeri profunde, iar Trupul mistic al lui Cristos să fie sfâșiat cumplit, ca să nu spunem suprimat de concepțiile prea recente. 25. Nici Dumnezeu, nici omul. Reîntoarcerea barbariei Și omul? Pentru om nu mai este loc, cel puțin așa cum îl înțelegeam până mai ieri. Omul există, dar ca o celulă, ca o piesă de schimb a unei mașini, ca un număr. Omul există în funcție de materia primă indispensabilă, la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu cunoaște nici speranță, nici iubire. La 20 de ani distanță de un măcel mondial, iată acum un altul incomparabil mai mare. Cetatea omului, după secole trâmbițate de progres laic, se prăbușește printr-o macabră sinucidere reîntorcând lumea în veacurile barbariei, când forța brută, unica lege dominantă, umbla prin Europa devastând, deportând, masacrând și chemând la moarte. Forța înfricoșătoare a evenimentelor de proporții inumane depășește posibilitatea indivizilor și răstoarnă totul în vârtejul său cumplit. Dacă, după ceea ce s-a întâmplat și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
celor care trebuie să fie sarea pământului și lumina lumii? 27. Datoria noastră: o nouă operă de civilizare spirituală, intelectuală și morală De fapt, creștinismul se află în fața datoriei de a restabili civilizația creștină în lumea recăzută în eroare, în barbarie; obligație enormă, dar demnă de creștinism și numai de creștinism; misiune care îi va acorda Bisericii un alt titlu frumos de recunoștință din partea popoarelor. Așadar, preoțimea zilelor noastre este chemată să reprezinte o parte, și ce parte! - de importanță majoră
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
unei simple apărări 31. Biserica este a doua creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor Creștinismul a învins lumea păgână; creștinismul a învins lumea barbară; creștinismul, și numai creștinismul, va salva lumea actuală de noua barbarie în care a recăzut. Cu ce mijloace? Cu credința! Aceasta e victoria care a învins lumea: credința noastră» (1In 5,4). Mergeți cu gândul la zilele de după învierea Domnului. Sf. evanghelist Matei ne relatează: «Apoi, cei Unsprezece ucenici au mers
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Și ce dezastroase sunt consecințele rupturilor dintre laici și preoți! — 92. Și chiar și între noi, oamenii Bisericii! — 93. Haideți să ne reeducăm pe noi înșine și pe ceilalți cu iubire — 94. Iubirea este principiul vital al creștinismului, desființarea oricărei barbarii — 95. Bogăția Evangheliei nu e pasărea Phoenix — 96. Ceasul încercării este ceasul implicării noastre — 97. În primul rând, iubește; apoi predică — 98. Gata să fie și preoți în «salopetă» — 99. Un fenomen îngrijorător — 100. «In charitate Christi». 86. La baza
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
făcut!“ - „Așa merită!“ Dar porunca Domnului: «Să nu ucizi», a fost oare anulată? Și am putea înmulți exemplele; dar cine are spirit de observație, poate descoperi și singur documentațiile destul de abundente. 94. Iubirea este principiul vital al creștinismului, desființarea oricărei barbarii Ne așteaptă o datorie enormă, așa cum am spus. Porunca iubirii consuma, coroda și făcea să se prăbușească într-un final imensa structură păgână multimilenară; porunca iubirii pătrundea și cuprindea, în puternicele sale spirale, groaznica unitate barbară, creând societatea civilă creștină
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să se prăbușească într-un final imensa structură păgână multimilenară; porunca iubirii pătrundea și cuprindea, în puternicele sale spirale, groaznica unitate barbară, creând societatea civilă creștină; porunca iubirii este chemată a treia oară pentru a salva familia umană din calea barbariei renăscute. „Rezolvările creștine ale neînțelegerilor sociale - scria Igino Giordani - sunt simple și duc toate la un principiu: iubirea. Aici este cheia de întoarcere a sistemului social al Evangheliei. Economia creștină de la cer la pământ este o economie a iubirii, numită
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
reîntoarcă la misiunea-i privilegiată de primat, ca mamă a civilizației creștine. 122. În ora decisivă 1) Să avem conștiința creștină a situației. Lumea, întrucât s-a îndepărtat de Sf. Evanghelie, a recăzut în mrejele inteligenței și ale simțurilor, în barbarie și în sclavie. Biserica va salva lumea pentru a treia oară și numai cu sprijinul preoților și al călugărilor sfinți. 2) Nu putem să credem că, după atâta dezastru, nu ar fi nimic de reînnoit în casa noastră. Or, noua
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la ea, este ca și cum ți-ar lua viața. În fața acestei situații, am cerut guvernului Argentinei azil politic și am rămas la Buenos Aires. Nimeni nu putea ști pentru cît timp. La epoca aceea, era la început, se mai putea spera că barbaria comunistă va avea un sfîrșit. Era, oarecum, a spera acolo unde nu era nici o speranță. Era, a crede, poate, la ce spune Jean-Paul Sartre, că un viitor barat este încă un viitor. Despre familia mea, rămasă în țară, aveam știri
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pistoale-mitralieră, eram tratați ca niște sclavi: "victime colaterale" fără importanță, sacrificate pe treptele unui altar păgân și ale unei religii de culoare roșie. Dar Tu, Doamne, unde erai? Cum de nu ne vedeai? Cum de-ai putut răbda o asemenea barbarie? Cum de puteai asista indiferent la drama unei familii?! Tata, arestat și schingiuit de călăii comuniști prin toate închisorile, fiind supus la cel mai draconic tratament de pușcăriaș: regimul de exterminare. Subnutrit, persecutat și torturat pentru acuzații imaginare, inventate. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din Biblie, din alte cărți sfinte, dar și din diverse opere clasice românești ori străine și plantate în text în funcție de tensiunea narațiunii și de starea emoțională a personajelor. În esență, este vorba despre reproșul aruncat divinității pentru că suportă atâta suferință, barbarie și nedreptate pe pământ. De altfel, din dorința de a accentua mesajul cărții, autorul plasează, la începutul ei, un memento testamentar devastator: "Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eșafodaj irațional, pe care doar fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, și dramă. Poate asta e transformarea cea mai acută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dincolo de aberația privatizării unei foste închisori, fapt demult consumat, considerăm că atât statul român, cât și actualii proprietari ai penitenciarului au obligația morală de a conlucra pentru transformarea acestuia într-un muzeu memorial a ceea ce Soljenițîn numea 'cea mai cumplită barbarie umană a secolului XX'. Nu putem să nu ne exprimăm recunoștința și mulțumirile la adresa doamnei Ruxandra Cesereanu și a domnului Raul Volcinschi, fost deținut politic, care ne-au oferit impulsul și ajutorul necesare, alături de o călduroasă prietenie. Mulțumiri colegilor de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
În cuvîntul introductiv autorul constată că, față de cele 16 metode de tortură utilizate de NKVD și inventariate de Alexandr Soljenițin în Arhipelagul Gulag, în lagărul românesc comuniștii au imaginat și aplicat circa cincizeci de metode în același scop. Cruzimea și barbaria par a nu avea limite. Între cei prezenți în antologie sînt mulți ce au depus mărturie și în Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni. Se înțelege, nu vom mai face trimiteri la aceștia. Anton Alexandru (n. 1915), din Gropnița-Iași, preot-paroh, este arestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai 1950, este și istoricul arestat și întemnițat la Sighet, alături de o întreagă elită politică și intelectuală, fără nici un proces, fără condamnare, moare trei ani mai tîrziu. Experimentul Pitești are alocat un episod în Memorialul Durerii. Despre cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane, cum numea Alexandr Soljenițîn experimentul Pitești, am scris în numărul 9/2003, al Convorbirilor literare, articolul Tragedia Pitești. Alexandru Nicolschi, cel care a instituit reeducarea de la Pitești, cere să privim lucrurile așa realist, se gîndea cineva, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei tiranii penibile - și o fac nu numai cei din țările pe care le-am citat adesea, de la Nordul nostru, dar și Rușii! -, noi vrem să ne sărăcim patrimoniul spiritual cu o inconștiență și o brutalitate explicabile numai printr-o „barbarie a spiritului” de un primitivism și oportunism etern. C.T. Popescu, unul dintre gazetarii „de frunte” ai României, șeful Biroului de presă național și extrem de influent În mass-media, televiziunea inclusă, ca și În rândurile politicienilor, printre numeroasele atacuri pe care le-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din viața parlamentară, de incapacitatea sa de redresare. Pe Corneliu Coposu l-am cunoscut sub dictatură, În casa prietenului meu Alexandru Ivasiuc. Coposu ne-a povestit o seară Întreagă despre „pușcăriile” sale, eroicele sale stratageme de a Învinge singurătatea celulară, barbaria gardienilor etc. În acei ani i-am cunoscut și pe cei doi ardeleni care i s-au alipit imediat după revoluție ajutându-l să refacă partidul lui Maniu - Iftenie Pop și Liviu Petrina, ambii secretari, sub dictatură, la Ministerul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acel segment din existență În care e posibilă Lupta, cuvântul grav, dramatic și misterios - Destin - Începe să prindă alte valențe. Sigur, nu pentru toată lumea și, mai ales, după sângerosul și „absurdul” secol XX, care a fost teatrul unei recăderi În barbarie În mijlocul unor state și populații ce au dovedit, nu o dată, amețitoare vârfuri de cultură și civilizație. 5 Față de spaima de moarte sunt câteva atitudini, „reflexe”, „soluții” posibile: Îți astupi ochii și o ignori, dovedind un sănătos bun-simț, aș zice chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Uniunii Sovietice. Să luăm cazul meu: de ce am devenit după 1990 român? Îi explic... Recunoaște că n-a știut multe lucruri. Faptul că nu aveam voie, până în ultimii ani ai perestroikăi gorbacioviste, să citim cărți românești i se pare o barbarie. Totuși, suferă că Rusia a ajuns ciuca bătăilor, că este urâtă și atacată de foștii „frați” de uniune, mai ales de intelectualii din republici, pentru că poporul simplu, a aflat ea, are puternice nostalgii sovietice. Îi propun să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că prietenul Matei face extrem de puțin caz în paginile ei de prietenia „celor cinci”, care mie, lui Nichita și lui Cezar ni se păruse o fază esențială în formarea și lansarea noastră în social, într-o societate aflată în plină barbarie și absurd uman. După două decenii de când părăsise România, chiar și tabla lui de valori pare că s-a schimbat „simțitor”. Nichita decade din rangul de mare și original poet, rămân doar vreo două amintiri scurte în care doar „omul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ne înconjoară nu „dispun” de acest „instrument” care face gloria, dar și servitutea noastră: scrisul, litera, cuvântul scris ce, cum o spuneam, „fixează”, unește și legitimează o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă, când vă aflați împreună sub teroare, a îndrăzni a scrie texte în limitele nu numai ale verosimilității, dar și ale adevărului civic și apoi a avea forța și răbdarea, tenacitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
părerea mea: „Locul unde ți-ai petrecut tinerețea!”Ă, spaima de străinătate? Toate acestea, e adevărat, dar când foametea și disperarea au cuprins locurile natale - cum li s-a întâmplat irlandezilor sau românilor ardeleni la începutul secolului XX -, sau brutalitatea, barbaria inimaginabilă a unei ocupații străine, amestecată cu complicitatea unor slugi „ideologice” interne - cum s-a întâmplat la noi după al doilea război -, atunci toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dezavantajul nostru, al celor ce am trăit comunismul românesc, în țările din nord și vest, comuniste, R.D. Germania, Ungaria, Polonia, controlul statului era mult mai puțin restrictiv, existau mici nuclee de proprietate privată, la orașe și la sate, lăcomia și barbaria conducătorilor din prima generație comunistă nu a fost atât de mare „la ei” ca la noi, poate și-a spus cuvântul și gradul de instrucție și presiunea tradiției, a civilizației respective!...Ă Nu, nu în primul rând sau nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]