1,455 matches
-
antiteze și isocole, cel mai bine reprezentat în opera sa „"Marco Bruto"”. A utilizat un lexic abundant, creând de asemenea neologisme prin intermediul derivării, compunerii și stereotipiei, de asemenea flexibilizând mecanismul apoziției specificative în castiliană, procedeu utilizat apoi de scriitori ai Barocului ce i-au urmat. În satirele sale Quevedo se apropie uneori de expresionism, datorită degradării persoanelor prin intermediul reificării sau a animalizării. S-a semnalat, de asemenea, ca o trăsătura specifică liricii sale, „"esticomitia"”, adică tendința de a transforma fiecare vers
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Góngora cu note pertinente, neadmisă însă de către Inchiziție. La scurt timp după aceea, Gonzalo de Hoces a publicat o altă ediție, în 1633, considerată a fi mai bună decât precedenta. Deși încă din operele sale inițiale s-a identificat cu barocul literar, Góngora era un reprezentant al tipului de estet niciodată mulțumit cu opera sa („"cel mai dur critic al operelor mele sunt eu"”, obișnuia să spună), și din acest motiv s-a decis să realizeze ceva „"nu pentru mulți"” și
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
Prin sintagma „” se înțelege epoca clasică sau de apogeu a culturii spaniole, în principal perioadă Renașterii din secolul XVI și a Barocului din secolul XVII. Raportându-se la evenimente-cheie, s-ar putea afirmă că această perioadă începe odată cu publicarea „"Gramaticii castiliane"” de către Antonio de Nebrija (1492) și se termină la moartea lui Pedro Calderón de la Barcă (1681). Cei mai mari reprezentanți ai
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
Casas, care a condamnat sclavia. se poate împărți în două perioade estetice, prima corespunzătoare Renașterii din secolul XVI (cu domniile lui Ferdinand Catolicul, a lui Carol Quintul și a lui Filip al II-lea al Spaniei) și a doua corespunzătoare Barocului din secolul XVII (cu domniile lui Filip al III-lea al Spaniei, lui Filip al IV-lea al Spaniei și a lui Carol al II-lea al Spaniei). Evenimentele ce au marcat separarea dintre aceste două epoci pot fi considerate
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
în comedii, în timp ce comediile de „mantie și spadă” aveau succes la popor datorită figurii „glumețului” (în general un servitor care se remarcă datorită spiritului sau). Tendinței spre realismul adresat poporului i s-a opus tendința religioasă, nobiliara și curtezana a barocului, care a adus cu sine importante inovații estetice. Limbajului clar și popular al secolului al XVI-lea, castilianei vii, creatoare și efervescente a lui Bernal Díaz del Castillo sau a Sfintei Teresa („"lipsită de afectare, scriu precum vorbesc, și mă
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
ceea ce vreau să exprim"”) se opune Juan de Valdés, care face aluzie la Garcilaso când scrie : „"dar de multe ori se înțeleg mai bine/ingeniul pur și limba aproape muta,/martori curați ai stării inocențe,/decât măiestria elocventului"”. Astfel, limbajul Barocului este unul obscur, pretențios și curtezan, având drept rezultat faptul că literatura Renașterii, datând de acum cinci secole, se înțelege mai bine decât ce a Barocului, de acum patru. Limba literară a Barocului se complică datorită esteticii conceptiste și a
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
și limba aproape muta,/martori curați ai stării inocențe,/decât măiestria elocventului"”. Astfel, limbajul Barocului este unul obscur, pretențios și curtezan, având drept rezultat faptul că literatura Renașterii, datând de acum cinci secole, se înțelege mai bine decât ce a Barocului, de acum patru. Limba literară a Barocului se complică datorită esteticii conceptiste și a celei culteraniste, ale căror scop este triumful nobilului asupra vulgarului, intelectualizând artă cuvintelor; literatura se transformă astfel într-un fel de scolastica, într-un joc sau
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
stării inocențe,/decât măiestria elocventului"”. Astfel, limbajul Barocului este unul obscur, pretențios și curtezan, având drept rezultat faptul că literatura Renașterii, datând de acum cinci secole, se înțelege mai bine decât ce a Barocului, de acum patru. Limba literară a Barocului se complică datorită esteticii conceptiste și a celei culteraniste, ale căror scop este triumful nobilului asupra vulgarului, intelectualizând artă cuvintelor; literatura se transformă astfel într-un fel de scolastica, într-un joc sau un spectacol, iar creațiile ingenioase și moralizante
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
cu Regii Catolici) până cel mai pur renacentist, cu Carol V. Cu Filip al II-lea, s-a dezvoltat stilul „"herrerist"” (numit așa după Juan de Herrera). Capodoperă să a fost Mănăstirea din Escorial. În secolul XVI, stilurile dominante sunt barocul și „"Churriguerian-ul"”. Writers of the Spanish Golden Age, Literature, EDSITEment Lesson Plan of Sor Juana Ines de la Cruz, Sor Juana, The Poet: The Sonnets
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
victoria artei sincere asupra celei scolastice. Tehnica contrapuntală a cunoscut două perioade de înflorire: în secolul al XVI-lea renascentist, prin Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594), Orlando di Lasso (1532-1594), Tomás Luis de Victoria (1548-1611), și secolul al XVIII-lea baroc, prin Johann Sebastian Bach (1685-1750). Contrapunct într-un madrigal de Palestrina. Mi Bemol este folosit în măsurile 4 și 9 pentru evitarea tritonului cu Si Bemol. Modurile folosite inițial au fost doric, frigic, lidic, mixolidic și cele plagale având prefixul
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie. cunoștea mai multe limbi. A fost un iubitor de artă. Palatul său din Wilanow a fost una din cele mai reușite realizări a barocului polonez; o altă rezidență a lui a fost cetatea Șovka. Scrisorile adresate soției sale sunt dovezi ale modului îngrijit de exprimare practicat de regele polonez. Regele Ioan al III-lea a murit în Wilanów, Polonia, la 17 iunie 1696. Soția
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
ulterior în rococo, având o ultimă "zvâcnire" de orgoliu ca neo-baroc, înainte ca neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate. A mai cunoscut o renaștere târzie, la sfârșitul secolului al XIX-lea în Banat, Transilvania și Rusia. Teatral și exuberant, barocul a exprimat triumful statului și al bisericii, dar și al burgheziei seculare. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate și relații între volume de tipuri și
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
Bazilicii Sfântul Petru atinge o unitate colosală, nemaiîntâlnită până la acea vreme. Elevul lui, Giacomo della Porta, a continuat lucrarea la Roma, în special la fațada bisericii iezuite Il Gesu, care a condus la cea mai importantă fațadă de biserică a barocului timpuriu, "Santa Suzana" a lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de iezuiți. Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt: Arhitectura religioasă a perioadei Baroce
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța teoretică și structurală a stilului lui Borromini. Palatul Carignano (1679), proiectat de Guarini, este probabil cea mai încărcată aplicare a Barocului în designul unei case particulare. Stilul Rococo a fost anticipat de arhitectul Juvarra prin detaliile lipsite de greutate și perspectivele delicate. Deși creația sa nu se limitează la orașul Torino, cele mai uluitoare proiecte ale lui Juvarra au fost concepute
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
Centrul arhitecturii seculare baroce a fost Franța, unde modelul palatului cu trei aripi a fost stabilit ca soluție canoică la începutul secolului al XVI-lea. Palatul Luxembourg (1615-1620) al lui Salomon de Brosse a determinat direcția sobră și clasicizantă a barocului francez. Pentru prima oară, corpurile logiilor au fost considerate ca parte reprezentativă a unei clădiri, în timp ce aripile laterale au fost tratate cu inferioritate ierarhică. Turnul medieval a fost înlocuit complet de proeminența centrală a unui portal. Amestecul de elemente tradiționale
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
etaj, în general în forma pilaștrilor. Frontispiciul, acoperit cu un acoperiș înalt, are o plasticitate remarcabilă, tot ansamblu se poate citi astfel ca un întreg tridimensional. Întreaga structură este lipsită de efectul decorațiilor excesive, atât de tipic Romei contemporane. Influența barocului italian este redusă în domeniul ornamentației decorative. Următorul pas în dezvoltarea arhitecturii rezidențiale în Euroapa a implicat integrarea grădinilor în compozițiile palatelor, așa cum este la "Vaux-le-Vicomte" (1656-1661), unde arhitectul Louis Le Vau, designer-ul Chales Le Brun și grădinarul André
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
o grandoare imperială nemaintâlnită in țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu francez în arhitectură. Domnia lui Louis al XIV-lea a fost martora unei reacții împotriva stilului oficial Louis XIV sub forma unei maniere mai delicate și mai intime cunoscută cu denumirea de Rococo. Cel care a pus bazele acestui
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
iar în pânza de deasupra altarului reda tema sfântului Carol Boromaeus rugându-se în timpul epidemiei de ciuma, ambele picturi înnobilând încapărea respectivă. În ceea ce privește restul camerelor de la etajul I, acestea se individualizează prin soluții decorative și de ambientare interioară în maniera barocului austriac: pilaștri terminați în capiteluri corintice, stucaturi de o diversitate a formelor ornamentale remarcabilă, sobe de faianță glazurată ce se disting prin proporții și rezolvari estetice aparte, șemineuri placate cu marmură colorată. Organizarea în plan și din punct de vedere
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
se disting prin proporții și rezolvari estetice aparte, șemineuri placate cu marmură colorată. Organizarea în plan și din punct de vedere decorativ al parterului și etajului II stă sub semnul simplității și funcționalității. Palatul este un model de referință pentru barocul european.
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
stilului baroc. Arhitectul Blaumann a scos intrarea într-un rezalit foarte puternic, arcuit înspre exterior și legat de colțurile fațadei, față de care se află la o distanță de 3,60 metri. Această soluție generează un pregnant element dinamic conform cu cerințele barocului. Pilaștrii situați pe marginile fațadei, precum și în flancurile turnului, au capiteluri dorice profilate simplu, deasupra cărora curge un antablament cu arhitrava dublată. Cornișa proeminentă se află la o înălțime de 10,10 metri de la bază. Sub atică, pe porțiunea din
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
la 500 m de Mănăstire și un bazin de piatră. Biserica "Nașterea Maicii Domnului", construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu de stil neobizantin, iar biserica "Sf. Nicolae" (1808 - 1810) este construită în stilul clasicismului cu elemente de baroc. Tot ansamblul e înconjurat de un zid înalt de piatră. În perioada sovietică mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie. De prin anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care s-au finalizat abia
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
Tiepolo să introducă costume exuberante, sculpturi clasice și acțiuni care se văd în diferite cadre în cameră. În primul rând le-a pus în colțuri fiind înconjurate cu fresce cadru. Altul decât lucrările lui timpurii, este stilul lui diferit față de Baroc, unde întunericul, a închis spațiile luminate cu contrastul mare au fost cunoscute. Lumina zilei a lui Tiepolo a fost de departe accentuată cu o paletă deschis luminată. Stilul lui de perspectivă este remarcabil; în Palazzo Labia Veneția , el a colaborat
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
traseu, o deplasare imperceptibilă și continuă de la materie la spirit, de la animația istorică la statica atemporalității. Vehiculul acestui zbor planat prin spațiul nesfârșit al expresiei artistice este tocmai fasciculul de lumină care pornește din spațiul picturii Occidentale, din acela renascentisto - baroc cu precădere, și se prăbușește, mântuit de orice convenție calendaristică, în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mântuitorului. Acest traseu care camuflează atâtea evenimente intermediare
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
răscruce dintre cele două milenii; acum se pun bazele unei noi dimensiuni a gîndirii muzicale aceea în virtutea căreia muzică poate fi concepută, redata și percepută pe câteva planuri concomitent”. Școala Franco-Flamandă A doua Școală neerlandeza: sec XVI Italia Franța Anglia Barocul muzical are 3 perioade: -incipient -median -tîrziu Caracteristici: Suita baroca este caracterizată prin contrast tematic și unitate tonală.Ea este formată din dansuri:sarabanda,allemanda,giga,courantă,rondeau,bouree,poloneză. Concertul din această perioadă se numește grosso și are două
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
asimilat în celelalte țări și culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru. Barocul, ca modalitate artistică, a excelat în arhitectură între 1600 și 1780 în întreaga Europă, având o revitalizare ulterioară în decursul secolului al 19-lea care s-a extins uneori (spre exemplu, în România, a reînflorit până în ani premergători Primului război
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]