4,389 matches
-
Ali Kadri prepara rahat ) . Ale ocupații era dulgheritul, cărăușia cu barca de pe un mal pe altul, ocupații casnice țesut , croitorie . Pe insulă erau mulți șerpi ne veninoși , pe care insularii îi prindeau și uneori le utilizau pielea pentru a împodobi bastoane, pe care le vindeau ca amintiri de pe insulă. Majoritatea bărbaților lucrau la fabrica de țigări care primea materie primă din Bulgaria ( tutun ca mătasea - de foarte bună calitate ). O altă parte lucra la Șantierul Naval din Severin . Ca transport erau
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
vorbim de legendele hagiografice și apocrife că sunt ficțiuni și nu adevăruri? Ieroschimonahul Veniamin Piticariu, arhimandrit și egumen al Mănăstirii Râșca, a plecat la Sfântul Munte. Furtuna l-a lăsat sărac, dar Dumnezeu l-a ajutat să recupereze comoara din baston și să aducă de la Schitul Lacu icoana mult visată cu Maica Luminii. Aceasta n-a rămas la Râșca, ci s-a dorit la Rădășeni. Această sfântă istorie a fost repetată cu evlavie în secolul trecut și se repetă și azi
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
nevăzutului, într-o pungă, fructe de toamnă târzii. La o frizerie, prin geam, un tânăr stă încordat și își revede înaitea sa, imaginar, viitorul chip, fără ceea ce iarna i-a pus drept prea multă naturală căciulă. Un bătrân sprijină un baston, pășind prin timp, așteptând să se oprească în fața lui o scară de bloc, uitându-se într-o straiță. O mașină ambalează supărată pe stradă, ca să iasă cu o roată dintr-o groapă. Doi îndrăgostiți merg încet, ținânduse de mână de parcă
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
a deschis un al treilea ochi, ochiul minții cu care vede mult mai bine. Poate că în felul ei are dreptate, dacă ea așa vede mai bine, dar mă întreb totuși...ce vede? Doamna poartă ochelari, nu se sprijină de baston, calcă drept, gânditoare și povestește despre energiile atât de puternice ce ne înconjoară și de care noi oamenii nu suntem conștienți. Tot ca o neștiutoare îmi pun și eu întrebarea: -Oare ce se petrece în mintea unei femei, capabile să
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
ȘTIINȚEI Cu multă grație, pricepere și entuziasm, domnul Arcibald Urziceanu executa înviorarea de dimineață, stimulat fiind de cei doi prieteni ai săi Trică și Angheluș, agenți de pază și ordine care-i cărau, cu generozitatea specifică profesiei, o ploaie de bastoane, pe unde nimereau și ei. Minunata și atât de fructuoasa lor colaborare nu ar fi putut avea loc în urmă cu ceva timp, datorită în primul rând lumilor paralele în care evoluau partenerii de acum, dar și faptului că, la
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
astfel, vajnicii apărători ai ordinei și liniștii cetățenilor, organele, respectiv agenții Trică și Angheluș, ieșiți și ei dintr-o mai lungă perioadă de timorare. Așadar, într-o dimineață pe când patrulau prin gară ca să-și ia dreptul de la rețea și, învârtind bastoanele fără să se lovească în ochi, descoperiră sub o bancă un nou locatar neînregistrat în carnețelul cu cotizanți ai instituției (ei, erau instituția). În urma unor cercetări atente asupra obiectivului ajunseră la concluzia, absolut inteligentă, că: -Io-ti-te bă, ăsta-i ăla
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
găsit dormind pe la orele 10.00. Nu mergeam la cursuri. Era cu noi și cronicarul sportiv Octavian Cadiu, care transmitea meciurile...Rectorul Daicoviciu ne primește la rectorat, în clădirea actuală. Pe birou era o călimară mare care o trântește cu bastonul: - Vă dau afară pe toți!. A fost o ședință UTC și ne-a desființat grupa. Eram șeful grupei și era data de 7 noiembrie (revoluția bolșevică) și grupa nu s-a mai întâlnit la d-na Popescu la Seminarul de
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
Și profesori de la universitate îl simpatizau pe rectorul C. Daicoviciu. Tânărul profesor Gh. Popescu de la Științe Economice și-l amintește: „Pe Daicoviciu l-am prins rector în 1967-1968 și l-am cunoscut personal. Purta o pălărie cu boruri largi și baston. Era apropiat studenților și îndrăgit. Îmi amintesc cum în discursul de deschidere a anului 1967-1968 a afirmat printre altele: - Dragi studenți, trăiți fiecare clipă a studenției ca și cum ar fi ultima. Am fost apropiat de fiul său istoricul Hadrian Daicoviciu, cu
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
egida Academiei Române o carte în care au desființat științific teza ungurească privind ideile lui Lenin despre imperiu habsburgic. Prin 1971 elevul de la un liceu din Orăștie, viitor student la UBB, Ioan Drăgan, își aducea aminte de un Daicoviciu bătrân în baston la „Serbările dacice de la Costești”. Drăgan rememorează: „Într-un an când eram elev la liceul din Orăștie, l-am văzut pe viu (pe Daicoviciu) la „Serbările dacice de la Costești” sau Întâlnirea tineretului cu Istoria”. Se țineau în fiecare an la
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
ar fi făcut ca toți să fie denumiți la fel. Și poate că ar fi trecut neobservați..... și s-ar fi așternut praful uitării peste amintirea lor.... Așadar, și Niculina...era altfel.. la picioare....mergea foarte greu, ajutată de un baston, pe care și-l așeza pe un picior, într-un anume fel încât să se poată deplasa. Și totuși, nu depindea de nimeni! Se descurca în toate, era căsătorită și avea doi copii. Și mai avea în grijă și , ocazional
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
e minutul ascuns de adevăr pe care n-ai să-l iei vreodată în răspăr că viața n-are reguli cum e ortografia și dex-ul face victimi la fel ca primăria pune-ți mănuși de damă și ochelari de soare bastonul lui Gambeta și du-te la plimbare ce-o fi să se întâmple, întâmple-se și gata după ce pui ștampila, adaugă și data s.s. indescifrabil, gravată semnătura și ce mai tura vura, la toți le rupseși gura! Referință Bibliografică: acesta
ACESTA E MINUTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376975_a_378304]
-
după an, Am mai prins un calendar, Care n-a intrat în plan, E încă totuși sprințar. Am prins zile după zile, Adăugând mereu la file, Care tot le-am adunat, Cu migală le-am păstrat. Chiar de merg în bastoane, Nu mă supun la canoane, Port cu tărie noi fanioane, Pe ale vieții mari stadioane. 19 ianuarie 2015 Moldova Veche Referință Bibliografică: ANIVERSAREA 74 / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1480, Anul V, 19 ianuarie 2015. Drepturi de
ANIVERSAREA 74 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377068_a_378397]
-
hârtie. Fix la trei ani de la începerea „excursiilor” de neuitat în dealul Cotroceniului și a „întâlnirile de lucru” din fiecare seară din Piața Universității (TNB). Timp de șase luni. Sub supravegherea atentă a forțelor speciale, ce ne-au onorat cu bastoane, gaze lacrimogene, atitudini care de care mai prietenești ! Atunci au căzut două guverne și un „șef de stat”. Pus, apoi, în fereastră, inutil, de susținători externi și complicitatea CCR. Sau doar ca să ne înfurie și mai mult la prezidențiale?! Cu
TABLETA DE WEEKEND (98): PLEACĂ PONTA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377064_a_378393]
-
punct anume al răscrucilor în care ajungi știu. nu vei fi acuzat de oameni pentru diabetul pe fond de stres generat în fond de propriile renunțări la alb-negru mult gri îndulcit cu iluzii și optica orbului uitat în parc fără baston scrie liniștit. mă ascund în alt punct învăț gravura fără inserții ascult ecoul acuzațiilor într-un proces al propriei creșteri sau căderi între adaosuri și absențe Anne Marie Bejliu, 18 decembrie 2014 Referință Bibliografică: între adaosuri și absențe / Anne Marie
ÎNTRE ADAOSURI ŞI ABSENŢE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377883_a_379212]
-
Acasă > Literatura > Proza > ASTEAPTA-MA , IOANE..... Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plămâni. Apoi a văzut nucul înalt, pe urmă dudul din fața șopronului și colțul casei .Dar rămânea pironita, si nu se satura de aer, de aer, de aer..... Tuta
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
Vasile , au trecut pe lângă ea,încet, cu brațele pline de sacose , cu capul în jos, să nu se vadă lacrima de la colțul ochiului. Vorba blândă a Tutei, parcă o trezi: -Hai mama, ca te-am adus acasă ,... Anica muta încet bastonul și mai făcu un pas, așteptndând.... Tare ar fi vrut să strângă în palmă un bulgăre de pământ, să-l fărîmițeze ușor , și să lase țărâna să-i curgă printre degete, pentru a-și potoli dorul de tot și de
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
mai făcu un pas, și tot aștepta.... „N-are cum să vie!”, isi zise a mia oară... „N-are cum! .... „N-are cum!”..... Abia atunci își trase basmaua neagră mai pe frunte, o înnoda ușor sub bărbie și porni , cu bastonul într-o mână, pe poteca de lângă casa... În noaptea acea nu a dormit... De fapt nu mai putea dormi de un an, de când stătea la fața, la Tuta ei, la oraș... Stătea și se gândea.... Mereu se gândea.... Mare lucru
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
să ducă singură dorurile prin lume. Așa cum duce ea acum dorul, de casă,de aer, de pământ... Pașii preotului se pierdeau pe cărarea îngustă a cimitirului, iar în aer tot mai era miros de tămîe.... Tușa Anica și-a rezemat bastonul de crucea de piatră ridicată acum, „la an”, așa cum e datina, și privea lung la poza lui Ion. Toată slujba a privit poză , fără să verse o lacrima, cu o împăcare stranie în ochii ei albaștri. -Tuta, fata, apleacă-te
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
în picioare după ce se târâse mult pe genunchi. S-au ajutat reciproc și se priveau cu un amestec de nedumerire, de teamă și de furie, adunate toate în ochii lor tineri în numai o oră... Eugen era bătut rău. Un baston de cauciuc lăsase urme adânci pe fața lui și-i spărsese nasul. De acolo curgea sângele ce parcă nu se mai oprește și-i pătase hainele ce-i acopereau cu zgârcenie rănile de pe trup. Își trăgea un picior pe care
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
aceea nebună de la baricadă unde alții erau târâți și aruncați în dube. Acolo îl cunoscuse pe Dan Iosif, plecat pe ultimul drum cu onoruri militare în urmă cu patru ani... Strivit de scuturi, trântit și călcat în picioare, lovit cu bastoane de cauciuc, s-a strecurat printre picioarele puternice ce tropăiau pe trupuri și s-a târât, pas cu pas, cât a putut de repede. Cineva l-a ajutat și l-a împins cu putere peste alții înspre o zonă mai
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
ani a avut o otita insuficient tratată și că de atunci nu mai aude.... V. ASTEAPTA-MA , IOANE....., de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016. Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plămâni. Apoi a văzut nucul înalt, pe urmă dudul din fața șopronului și colțul casei ... Citește mai mult Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]