1,298 matches
-
fierbințeală era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor sau o fântână părăsită în care apa s-a sfârșit de mult. De mers mai aveau. Și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia. Cine însă va munci pentru el, în această adunătură de neputincioși? Îl mai amărâse și batjocura strigată de la gardul țarcului de arcașul Mai-Baka: "Ai să fii înconjurat numai de femei. Pune-te pe trai, Tela!" Așa i-a strigat Mai-Baka, iar ceilalți au râs, oricât de mare le-ar fi fost durerea plecării, când s-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
negre am umblat, chiar dacă ele put ca și mine. Cred însă că stăpânul Puarem știe că pe aceste meleaguri s-a arătat de mai multe nopți o stea foarte ciudată... - Și ai stat ziua ca să citești în stele! rânji în batjocură Puarem. Stelele să le ai în minte și în fața ochilor cât suntem pe drum. Vru să mai spună ceva, dar preotul îi făcu un semn și căpetenia tăcu, înghițind un nod. Apoi zise cu glas uscat: Pregătește-te să pleci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine, încît nimeni nu s-ar fi putut îndoi de asemănare. Auta se întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă împotriva Marelui Preot, sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav: mă învață că trebuie să te apăs cu mâna spre pământ... adică (și bătrânul zîmbi), după cum vreau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Bernard-ul uriaș al familiei, care apărea, la rândul său, din când În când În ilustrațiile lui Du Maurier. — Lui Chang Îi convine, mormăia Gerald când Îi venea rândul să asculte amintirile. Nu trebuie să meargă la școală și să Îndure batjocura celorlalți, numai pentru că cineva i-a descoperit mutra de bebe În scutece În cine știe ce număr vechi din Punch. Da, spunea Henry zâmbind compătimitor În barbă, Înțeleg că poți fi pus În situații jenante. Școlarii nu sunt cele mai sensibile... cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa-i, drăgălașule? Și Îi făcu sugestiv cu ochiul. În spatele lui era o mică bandă de adolescenți Îmbrăcați În același fel pestriț, care Îi priveau rânjind. Femeile se Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
premieră, Începu să reconstruiască Înșiruirea de evenimente care dusese la apariția lui, fără a bănui nimic, În momentul cel mai deplorabil: primul act, aplaudat de toată lumea, care părea să anunțe un mare succes; Începutul ezitant al celui de al doilea, batjocura crudă la adresa costumului dnei Saker, pornită de la galerie și din fundul sălii, pierderea totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său dezastruos asupra celorlalți actori; gălăgia tot mai mare provocată de zeflemele și măscări pe măsură ce actul al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Poezia exprimată sincer, frumos și corect se realizează prin cuvânt, iar cuvântul este credința noastră câștigată ca un dar. Cuvântul este esen ța sufletului, iar corpul omenesc este templul în care intră și ie se cuvântul. Orice cuvânt spus în batjocură este un fel de testament al lui Iuda, este ca și cum ți‐ai trimite limba și corpul la spânzurătoare. șansa existenței reale a trupului și a sufletului este cuvântul, Cuvântul Divin. În concluzie, poezia este o creație artistică sublimă, fermecătoare și
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
golf sau o dată similară de naștere pot face parte din puzderia de semne, ce se vor dovedi, oricum de prisos, pentru ochiul îndelung exersat al neprețuitelor mele ocrotitoare... - Când sînteți născut? întrerupse Cocondy. - De 23 August, răspunse, mult din inerția batjocurii, musafirul. - A, nu! Păcat... Sora mai blândă nu dezarmă, sărind calul. - Simțiți, măcar că nu vă puteți tempera, în legătură cu practicarea jocului de golf? Ori se vedea pe chipul lui Pink că unicele crose pe care pusese mâna fuseseră măturile cu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu, va fi, desigur, una după alta: Strălucitor. Desăvârșit. Modest. Fantast. Ininteligibil în ușurința sa. Posibil de a fi tras, de către critica rigidă și acefală, din vremea sa, prin țărâna amară a batjocurii... Puțini vor înțelege că darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutație... finală în lumea sleită a creatorilor de Artă... Omului despre care vorbesc i se va oferi darul de a crea Artă așa cum respiră. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele de porumb din tigaie. Când s-a mai împrăștiat lăstărișul de fum din curtea interioară și-au priceput că nu muriseră, și-au înțeles că turbații ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au plâns atunci de durere și umilință... Acestea toate și le-a amintit Sinistratul, de la coadă spre început și de la început către coadă, în cele trei zile în care a aiurat, purtat fiind pe o targă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Madama nu-i ajungea nici până aici. (Doru habar n-avu ce loc să-și arate sieși în minte.) În sfârșit, categoric, doamna Nicolici nu măsura mai mult de unu șaizeci, unu șaizeci și doi. Pe când lunganca despletită trecea, în batjocură, peste doi metri. Și-aici orice înșelătorie era, cu desăvârșire, exclusă. Picioroange, nu. Sandale cu tocuri de optzeci de centimetri, nu. Toate membrele inferioare ale apariției îi erau descălțate. Și, în plus, de sub cămășoiul de noapte, i se ițeau, de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
călca porunca a treia și el va bâțâi, ca un netrebnic, din cap, să se gândească, de fapt, la cu totul altceva decât la numita poruncă. - Spirite răzvrătit! Necurat. Și clocotind de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte, o belitură de înjurătură, despre care cu greu ai fi crezut că o cucoană, nedespuiată de ultimul strai de civilizație, s-ar fi încumetat s-o rostească în public. Madam Nicolici trase aer
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stelei. Pe Alcibiade Adrian Nicolici!... Rămaseră ciuliți, așteptând două minute. Nu se petrecu însă nimic. Dinspre fiul lui Varlaam și al Stelei nici o mișcare. - Măi, ăsta micu'! Măi, puștiulache... Ia ia tu în deșert Numele lui Dumnezeu! - Poftim? - Ia în batjocură Numele Preasfânt. - Să-l iau la mișto? - Ai dreptate. Cum să știi să-L iei în derîdere?! Nici nu ți-am explicat. Și îi explică faptul că, în Biblie, Dumnezeu își dăduse sieși un Nume, care ar însemna "El este
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altfel decât foarte serios. Când faci un copil trebuie să accepți și unele compromisuri și sunt femei care nu vor să-și încetinească ritmul carierei. —Ei, ăsta nu e și cazul tău, nu-i așa?! i-a replicat James în batjocură. Asta dacă nu consideri că mersul la cumpărături e o carieră. Julia nu a răspuns la provocare și a continuat să-l privească gânditoare pe James. După câteva clipe a spus: —James? — Da. Bărbatul nu s-a uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
melancolic păru că i se desprinde de pe buze și plutește liber. Privind În jos, se Întoarse din nou cu spatele la groapă, dar Andersson n-avea de gînd să-l lase să plece. — Sanger! Profesor doctor... nu pleca..., spuse el, arătînd În batjocură spre mormînt. Dragă doctore, aici e Bibi. Ai venit să te-ntinzi lîngă ea? Pot să-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ideile. ― Nu propovăduiesc nimic Vreau să-ți explic ce simt. Atât. Și că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi. Eu consider că rugurile sunt o nebunie. O batjocură și... am zis bine, o nebunie. ― Și nu te miri că oamenii te judecă? ― Nu mă mai mir. Am înțeles că oamenii găsesc totdeauna ușor forța de a judeca nenorocirile altora. ― Galilei, îmi amintești de cineva care era bolnav, dar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un trup subțire de fată mare și o privire ascuțită, ageră. - De zulit, ai mai zulit la viața ta? se amestecă și Oacă, suflîndu-și nasul. -Da. - O fi găinar d-ăia de ciordește corcovițe și le mănâncă fofeaza... aruncă în batjocură Sandu-Mînă-mică și-i scuipă între picioare. Cel tânăr nu-l privi. Gheorghe îl trase deoparte. - Nu-i băga-n seamă, bijboc, fac pe șmecherii, au uitat când au venit în gașcă. Nu știau nici să umble. Paraschiv auzi groapa. Locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
celor care scriu despre aceste locuri ale perdiției, ele au o strălucire tot mai puternică, iar bărbații eleganți le populează În valuri, ca niște noi „hoarde de aur”. Doar că dandy-i mai colecționează câteva nume de alint, nu de batjocură, ca-n Franța: swell, fast, smart. Și, cu precădere, the Lions. Leilor englezi și francezi le vom destina Însă un capitol aparte. Să o spunem de la bun Început: cluburile sunt o „instituție engleză”. Lady Gore știe prea bine acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Moise. Sfânta noastră credință catolică se vede astfel înjosită și micșorată. De două ori a fost nevoită mama s-o pună să coboare tonul, căci stăteam în patio în acea dimineață de primăvară și Salma n-ar fi vrut ca batjocura aceea să ajungă la urechile vreunui vecin răuvoitor. Din fericire, Warda plecase la piață cu tatăl meu și cu sora mea, căci nu știu cum ar fi reacționat dacă ar fi auzit rostindu-se pe ton zeflemitor vorbele „sfânta credință catolică“. De cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndoială că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe rumiyya despre care toată lumea zicea că-i făcuse vrăji cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este totuși aceea de a da uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să poată face asta, prea năucită pe moment de ceea ce i se întâmplase. Fără să poată controla acest lucru, trupul ei continua să retrăiască senzația limbii în ureche și a mâinii dintre picioare. Pielea ei, carnea ei își aminteau aceste batjocuri cu o perfectă acuratețe. Maggie abia începuse să-și revină, să se convingă că putea fi mult mai rău, că puteau s-o omoare, când i se întinse o mână. Era a unei femei care se uita la ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rămas doar ca o rușine fără înțeles. Nu scuzăm mizeriile. Dar însăși prezența noastră în acel timp, acest miraculos sentiment al solidarității, acest împreună al trăitului și al scrisului dau acelui timp mâlos și ticălos înțelesuri altele decât cele ale batjocurii. Trăirile noastre de atunci, căutările noastre de atunci, descoperirea solidarității în scris și pentru scris le pot aduce astăzi celor tineri de acum, care poate încearcă și ei mersul, cu alți pași, pe același veșnic drum al scrisului ca viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]