3,939 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > CURCUBEUL DIN LENTILĂ... Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Se pune în semilună, noaptea-n soarele din bec doar cu dioptrii s-alerg. Gândul face pârtii pe hârtie, atras ca un magnet. Cuvintele dansează-n hora poeziei cu viteza luminii. Mirosul de cerneală îmi stă brodat pe față. Orele zboară ca vântul!... Dimineața își varsă lacrima în gura
CURCUBEUL DIN LENTILĂ... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362793_a_364122]
-
înțeles. Fără voia mea, sexul mi se întărise ca atunci când m-aș fi aflat în brațele unei femei. N-am vrut asta, nu vroiam așa ceva. Și totuși, asta mi se întâmpla. - Hi, hi,hi, hi!, chicoti piticul, ridicând la lumina becurilor, rând pe rând, instrumentele nichelate și ascuțite. - Hai, începe, începe odată!, îl îndemnau ceilalți. - Așaaa, așaaa! Pare suficient de bine!, zise piticul apropiindu-se de mine. Imediat am simțit cum răcoarea îmi învălui sexul, pentru ca în câteva clipe să se
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mă spală,ziua îmi usucă buclele,smarald lins de căprioare.Cine te ocrotește....nu știi...... XIII. CURCUBEUL DIN LENTILĂ..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Se pune în semilună, noaptea-n soarele din bec doar cu dioptrii s-alerg. Gândul face pârtii pe hârtie, atras ca un magnet. Cuvintele dansează-n hora poeziei cu viteza luminii. Mirosul de cerneală îmi stă brodat pe față. Orele zboară ca vântul!... Dimineața își varsă lacrima în gura
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică. Încă erau deschise terasele prin stațiuni. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, semăna cu o ghirlandă cu mii de becuri aprinse, pusă în pomul de Crăciun. Se apropia răsăritul soarelui. Peștele mușca din momeala atârnată în cârlige. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrățișarea tandră
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
ce te ocupa! mergi, ca vita la obor, să faci coadă pentru job, și te rogi, dă-mi doamne, spor!, dar ce spor să aib-un rob?! te crucești, precum zevzecul, și tot mai adânc ți-e somnul; îți filează mereu becul, dar se-aprinde întru domnul! urniți plugul, măi flăcăi, că a ruginit de tot! înjugați, doi câte doi, milioanele de boy! destul cât ne-am lins pe bot! plesniți, cât puteți, cu biciul! Hăi, hăi! lăsați, dracului, șoriciul, dacă nu
PARDON, AHO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363492_a_364821]
-
reușesc să pună la cale un nou început în viața lor. Așa din nimic și pe nepregătite Poți să crezi așa ceva? Norman înclină din cap, fără a scoate un cuvânt. Sonia apăsă pe telecomandă și se făcu aproape întuneric. Un bec chior, dintr-o valiză șchioapa, lumina slab și cei doi păreau niște umbre care se privesc, fără să se vadă cu adevărat. - Am divorțat, asta e, zise omul ca o încheiere a unui capitol de viață și o ușă deschisă
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
de scris personală, marca Erika (RDG), mergând să i se verifice anual caracterele la circa de miliție din cartier, pe un text standard, de condamnare a imperialismului. 2. Am dactilografiat articole și în timpul iernilor friguroase și întunecoase, la lumina unui bec auto (se întrerupea curentul peste noapte), conectat la bateria adusă în casă (circulația vehiculelor proprietate personală era oprită pe timp de iarnă), eu fiind echipat cu mănuși subțiri de la mama, fes gros, cojoacă pe spinare și având păhăruțul cu țuică
UN FRAGMENT DIN EPISODUL “HOUSTON 1988”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” (1988 – 2015) de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362523_a_363852]
-
după oră, acum fugiți în bancă. Brigitte se îndreptă liniștită spre banca sa dar încă era atentă la ce se întâmpla în jur. Nu putu să nu audă expresia neobișnuit de familiară a colegei sale: - Urâciosule! Imediat i se aprinse becul de alarmă. De unde până unde Emanuela își permite asemenea familiarități cu profesorul? Au reușit să mă păcălească? Care este adevărata relație dintre ei? Se uită în urmă la colega sa, îl studie și pe profesor și iarăși nu descoperi nimic
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
sînteți - își apostrofa el auditoriul; nu soacre, ci scroafe, ceea ce, ca să ne delimităm dracu știe de ce, da' o facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeură stricat și a cearceafuri ude, grele ca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
din sobă mă încălzesc, Este frumos când este iarnă afară! Când eram copil nu îmi păsa de frig; Îmi înghețau degetele de la zăpadă, Acum mă feresc să ies pe afară, Era interesant când eram un copil! Zăpada sclipește în lumina becurilor Și are o culoare galben-rozalie; De asta îmi place când iarna revine Când totul este alb și nu este color. Făceam oameni de zăpadă,mari și mici Și bulgări cu grămada, că ne plăcea; Și-atunci ca și acum, privind
IARNA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361147_a_362476]
-
de mult... - Dacă tu ești pregătită iubito sunt și eu sunt gata să te întâmpin cu dragostea mea. Primește-mă... și Irina simți cum ceva parcă umplea un gol, cu dorinți, cu plăceri și cu senzații că fericirea atârnă de becul de deasupra capului său. Mișcările lor se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
ștampilate, făcuse o criză și se internase în spital. Au renunțat din nou. De altfel, el câștiga destul de bine, nu aveau nevoie. Maria rămăsese să se îngrijească de gospodărie și asta îi plăcea cu adevărat, casa era întotdeauna lună și bec, poate chiar prea curată, mica grădină din spate era bine lucrată, iar orătăniile nu lipseau din ogradă. Acolo, în curtea ferită de ochii lumii, căci îl obligase să facă un gard înalt, de doi metri, era lumea în care ea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
de ele. Doar cine nu încearcă nu greșește! În fond eșecurile nu există. Ele sunt încercări care s-au soldat cu un altfel de rezultat decât cel scontat. Amintește-ți ce-a spus Edison atunci când, după multe încercări, a inventat becul. Încercările anterioare descoperirii însemnau muncă, pasiune, acțiune. Dar care, fără o pregătire inițială, nu aveau vreun rezultat. De aceea le-a privit precum încercări, nicidecum nereușite. La fel și eu, că doar nu sunt un superman. Sunt un om care
INTERVIU CU UN AVIATOR , MARIAN COVACHE- PARTEA A VII-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363159_a_364488]
-
doi câini. Aleargă, se-mbulzesc râzând ... Pe derdeluș s-a adunat armată ... Abia găsindu-și câte unul rând Să coboare la vale în brațe c-o fată. Seara, la ferestre, în ramuri de brad, Lângă cadouri, sclipind de beteală, Numeroase becuri multicolore ard ... De sărbători românul fiind cuprins de fală. Petrece cu străini și toți ai lui, Cum e datina pretutindeni în Lume, Că-i decembrie, 25, Nașterea DOMNULUI, Iar în vremea care vine Sperăm doar în semene bune ! ÎNTÂLNIREA Ieșiseși
POEZII DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363251_a_364580]
-
a Laurei Badea și Roxanei Scarlat (mult mai târziu a venit rândul spadasinelor fenomenului Ana Maria Brânză). Dacă l-aș fi știut poet i-aș fi mărturisit că lupta pe planșă între florete reprezintă chiar imaginea poeziei. Amatorul vede aprinderea becului și evoluția scorului, dar tăișul armei, secunda tușei, abilitatea eschivei, țipătul triumfului sunt trăite doar de mânuitorul floretelor (poetul?!). Ceea ce auzea de sute de ori în juru-i (Allez! En garde!), furat de intensitatea și neprevăzutul vieții, nici nu-i dădea
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins de-al destinului balans Și zboru-ți văd, zvelt pe aripi de egretă. Săpunul se usucă în savonieră, Fluturi uluiți plesnesc pe bec. Țigara fumegă uitată-n scrumieră, Te strig și-ncerc, cu strigătul să nu mă-nec. 07.08.15 Referință Bibliografică: Și azi... / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1682, Anul V, 09 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului NIX A nins azi-noapte ca-n povești. Satul s-a acoperit cu argintul Domnului peste tot. Pomii au devenit niște dantele minunate în livada noastră. În bătaia luminii becului de-afară fulgii de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
suspendată deasupra porții, construită după modelul caselor din zonă, din piatră, ieșită în afară, cu geamuri prevăzute cu gratii de lemn forjat. Pe partea exterioară are două sfere de scoici marine. În timpul reginei deasupra porții se afla un felinar cu becuri în formă de lumânări de ceară pentru a lumina calea celor care se întorceau târziu la castel. Trecând de poartă ai impresia că te afli într-o împărăție a lumii vegetale. Umblând pe alei poți privi arbori și arbuști specifici
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[ Guvid, guvizi = nume generic dat unor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
ca președinte un cetățean român (voia constituției) dar de etnie română, de religie Ortodoxă și puțin certat cu legea (voia alegătorilor). Să-i fie țărâna ușoară când n-o mai fi printre noi! Dar în scurtul timp dintre omologarea de către BEC a noului Președinte și instaurarea sa efectivă, în istoria țării a fost scrisă o nouă filă. Trei regiuni istorice ale țării, Banatul, Crișana și Transilvania au cerut Consiliului Europei și au obținut includerea în Zona Schengen sub numele Federația Dacia
ROMÂNIA 2015 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367830_a_369159]
-
locuință a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
prea departe de ușa de intrare în sala de dans în față căruia erau zeci de tineri, băieți și fete, așa că Ana nu se panică de faptul că un băiat necunoscut o invită la adăpostul întunericului pe o bancă. Un bec, fixat pe un stâlp de iluminat stradal, își arunca lumina lui ștearsă peste banca unde Viorel luase cu asalt reduta, sărutând-o de zor pe Maria. Ana văzând cât de bine se mișcă și se orientează în spațiu sora ei
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]