3,080 matches
-
mult păr m-aș gândi și la chestia asta, i-am spus. Dar atunci când Helen mi-a propus s-o machiem pe Kate, am decis că mersese deja mult prea departe. Aveam de gând să folosesc fardurile - și-ncă din belșug. —Așa! Trebuie să te facem și pe tine să arăți frumoasă, a decretat Helen. Nu eram sigură dacă-mi plăcea tonul ei. Nu știu de ce, dar mi se părea că indica dubii sau o formă de defetism. Apoi a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte bolnavă, că întreba mereu de ea și că nenea Costache nu se dezlipea cât era ziulica de mare de patul ei, dându-i cele mai alese îngrijiri. Nu mult timp după primirea acestei scrisori, la care Simona plânse din belșug și se zbuciumase multe nopți la rând, o telegramă o anunța că mama ei decedase. Atunci își luă băiețelul în brațe și o porni spre gară, fără prea multă pregătire. Când ajunse în dreptul casei de care se simțea legată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își arăta spatele total dezgolit. Dintr-o dată, apăru o femeie a cărei vârstă nu putea depăși treizeci de ani, care târa după ea un castron legat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei, cu belșug pe masă și voie bună, ca la o zi de sărbătoare... După ora 18 ne despărțim cu greu de gazde, pornim direct pe drumul spre gara Ghidigeni, apoi pe șoseaua asfaltată spre Bârlad, făcând un popas de aproape o oră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viață transpar într-o retorică spirituală ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin lectura celor două componente valorice din viața „Călătorului...” și cu modesta mea modalitate de apreciere, îmi permit să vă doresc belșug de sănătate deplină și încă multe, multe speranțe încununate de trainice succese pentru al treilea volum și următoarele... într-o valorică ascensiune în timpul ce „va să vină”. Cu deosebită stimă, prof. Ana Dumitrescu P.S. V-am cunoscut aievea prin intermediul celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și prieteni de familie. În acest grup exuberant îmi place să ascult mărturiile unei adolescențe și tinereți ce nu va mai veni, dar care va fi cu siguranță evocată pe măsura trecerii timpului. Am sporovăit până după miezul nopții cu belșug pe masă și cu vii și luminoase bucurii în suflete. După un timp, rămânem cei ai casei - inclusiv Liliana și fiul său Luca - într-o excelentă stare psihică. Așa s-a încheiat și această zi de după lansare. Dacă anul trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viață transpar într-o retorică spirituală, ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin lectura celor două componente valorice din viața „Călătorului...” și cu modesta mea modalitate de apreciere, îmi permit să vă doresc belșug de sănătate deplină și încă multe, multe speranțe încununate de trainice succese pentru al treilea volum și următoarele... într-o valorică ascensiune în timpul ce va să vină. Cu deosebită stimă”. Scrisoarea, terminată cu P.S.: „V-am cunoscut aievea prin intermediul celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Priponești”, vrând să știe dacă voi participa sau nu. N-am promis nimic sigur, ci totul va depinde de starea vremii și mai ales de starea sănătății mele la acea dată. La diverse emisiuni TV observ că se aruncă din belșug cu noroi din toate părțile, că se bruschează oponenții. Un politician exasperat că nu poate convinge pe nimeni de „adevărul lui”, se adresează direct unei doamne cu apelativul de obraznică. Ce urât spectacol în văzul unei țări și nici gând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viață transpar într-o retorică spirituală, ca o rugă făcătoare de minuni fără sfârșit. Cu respectul indubitabil dobândit prin lectura celor două componente valorice din viața „Călătorului...” și cu modesta mea modalitate de apreciere, îmi permit să vă doresc belșug de sănătate deplină și încă multe, multe speranțe încununate de trainice succese pentru al treilea volum și următoarele... într-o valorică ascensiune în timpul ce va să vină. Cu deosebită stimă”. Scrisoarea, terminată cu P.S.: „V-am cunoscut aievea prin intermediul celor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
evenimentul fatal n-a avut loc sau dacă s-a produs, atunci timpul ne dă speranța mersului înainte, revin cu această scrisoare... Cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou 2010 vă urez cele cuvenite unor oameni cu poziția dvs. cu belșug în anul ce vine și cu liniște, pentru ca toate să fie bune și la locul lor în țara asta a noastră, chinuită mult în ultimii 20 de ani! Sper să aveți o lectură plăcută. N-ar fi rău să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
era favorit, nimic nu întrecea în splendoare serile de la Trianon. în fiecare zi, se schimbau aranjamentele florale din interior. Ingeniozitatea celor ce se ocupau de această treabă se dovedea inepuizabilă. întreaga suită regală se bucura din plin de aerul din belșug oxigenat și aromizat cu parfumul inegalabil al florilor. Chiparoșii păreau verzi colonade pe care se sprijinea cerul. Următorul Louis, al XV-lea, s-a dezinteresat o vreme de Trianon. începând cu anul 1750, însă, i s-a redeșteptat gustul pentru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
un ceas gratuit la cumpărarea produsului. (Un sfat pentru fata care vrea să ajungă departe: nu spune niciodată „cost“; spune întotdeauna „costuri“. Habar n-am de ce, dar dacă spui „cost“ nu vei fi luată în serios. În schimb, folosirea din belșug a cuvântului „costuri“ te pune în aceeași echipă cu oamenii cu greutate.) —Oau, a spus George. (S-a rezemat de spătar și a privit la oamenii din jurul mesei.) Oau. E grozav! Cea mai originală idee pe care am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aplecându-se lângă fereastra șoferului. Nu? Dana ținea la părerile ei și îi plăcea să le exprime cât mai tare - atrăgea multă atenție oriunde se ducea - și expresia ei preferată era „E oribil“. Pronunțat astfel: „Ee orr-i-billl“. Spunea asta din belșug, deoarece considera multe lucruri oribile. Mai ales în profesia ei; lucra în decorațiuni interioare și considera că toți clienții ei aveau gusturi execrabile. Hei, hei, mă ocup eu de asta, insistă Leon, nu foarte convingător. Raportat la înălțimea Danei, Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Era doar în pantaloni sau în chiloți. Pentru că, dacă era în chiloți, sper că a spălat-o apoi. E un teren extrem de fertil pentru microbi acolo. Nu știi ce poți să iei. Mai ales de la Joey. El are „acțiune“ din belșug. Oh, Doamne, Aidan, ce-am pierdut? Am rămas cu privirea în monitor și, după o vreme, am sunat-o pe Rachel. Mi-a trimis mama un mail. Oh, da? Dacă e vorba de mazăre dulce... — Nu. Despre Joey și... —Hristoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce pereche potrivită erau. —Rachel și Luke și-au scris propriile jurăminte, a zis pastorul. Cred și eu, a zis mama, dându-mi un cot să mă facă părtaș la glumă, dar eu îmi aminteam de propriile mele jurăminte. „În belșug și la nevoie, la bine și la rău, în sănătate și în boală.“ Am crezut că o să mă sufoc când mi-am amintit. „Până la sfârșitul vieții noastre.“ Am simțit că mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Îl vedeam poruncitor, sacerdotal, excesiv. Vorbea de parcă ar fi fost Îmbrăcat Într-una din mantiile egiptene ale amicilor lui. Mi-am dat seama că tonul lui era fals, părea că-i parodiază pe cei cărora el le acordase din belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit al lui. Din cine știe ce calcul - pentru că nu putea să fie din instinct - el se pregătea să-l implice pe Belbo Într-o scenă de melodramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
faci multe exerciții ca să-ți ridici nivelul testosteronului. Hugo începea să-și dea seama de ce Fergus petrecea atât de puțin timp cu nevastă-sa. Nu ai voie să bei sau să iei droguri, dar ai parte de stimulări falocentrice din belșug, a continuat Amanda. Îmbrățișezi copaci - care sunt simboluri falice, înțelegi? - și nu mănânci nimic altceva decât cârnați. Și prin toată tabăra sunt agățate postere cu Jordan. Se pare că atunci când s-a întors de-acolo, Fergus voia s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deloc. La alăptat renunțase de foarte multă vreme. Se pricepuse la chestia asta și i se păruse a fi o treabă relativ simplă, dar ura să se simtă ca o vacă de lapte. Se părea că a avea lapte din belșug era o chestie absolut comună și că era mult mai șic să te zbați fiindcă nu ai destul. Asistenta Harris nu era de acord cu perspectiva asta. —E păcat să vă opriți când atâția oameni au așa probleme, a remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
domnule Fine. Trebuie să aflăm de ce face asta aici. Ca să punem capăt acestor gesturi. Nu știu, a spus Hugo continuând să se adreseze biroului. Nu poate să fie din cauză că-i e foame. Lui Theo îi place mâncarea și primește din belșug și aici, și acasă. Rottweilerul a adoptat o expresie ușor exasperată. —Domnule Fine, foamea e rareori cauza unui astfel de comportament. Copiii mici nu au tendințe canibalice. Iar gestul de a mușca nu e neobișnuit în rândul copiilor care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe platouri. N-aveau decât să creadă explicațiile lui Lulu. —Păstăi de mazăre care se mănâncă Întregi, ciuperci, niște carne, a, vită, cred... Iar asta, asta e orez În frunze de bananier... La Început mai timizi, se serviră apoi din belșug, mutând mâncarea de pe platouri În farfurii. Heidi Încă mai auzea porcul guițând Înainte de a fi tăiat. În acel moment, se hotărâse să nu mai mănânce nici un fel de carne. Acum Începea să-și pună Întrebări În legătură cu legumele. De unde proveneau? De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe săptămână în oraș. Ma așteptam să descopăr lucrări artizanale, dar nu am găsit decât castraveți ofiliți, ceapă veștejită și harbuji de o mărime necunoscută, majoritatea bine spintecați, oferind privirilor noastre un miez de culoare roz-palid cu sâmburi albi din belșug. La o dugheană de brutar construită la marginea pieței, cetățenii stăteau la rând având dreptul, așa cum informa un anunț permanent instalat la intrare, la "cel mult două pâini și un kilogram de biscuiți". Cu alte cuvinte, raționalizarea alimentară era aplicată
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
timp ce-a mea își văzuse liniștită de drum, cărămidă cu cărămidă, pas cu pas, cadavru după cadavru. Atmosfera facultății e și mai greu de povestit. Mă încăpățânasem să dau la Filologie și, ca să fiu sigur că intru, citasem din belșug din operele tovarășului Nicolae Ceaușescu. Căzuse un subiect din Rebreanu, dar ce mai conta: pământul, Partidul și poporul se împleteau firesc, într-un comentariu cald și drăgăstos. Intrasem fără probleme, ca un om mare. Odată înăuntru, surpriză. Din cele 120
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
groasă, primitivă, furând de la unii și-alții. Greci, sârbi și-otomani se pierdeau prin farfurii și castroane. Intrai să mănânci în „La Mama“, și-ți încărcai bateriile cu materia robustă din care fusesem alcătuiți de secole. Soliditatea culinară, stropită din belșug cu aromele imposturii, nu mă făcea să-mi reneg principiile: puține, ascunse, dar încă necesare. Spre deosebire de ceilalți participanți la carnagiu, mâncam frumos, cu coatele strânse și spatele drept. Încheieturile se sprijineau discret de tăblia mesei, iar degetele rupeau pâinea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de carne, plastic, metal sau țesătură și condensată în spațiile libere ale memoriei afective. Rămânea loc destul pe rafturile goale, tranziția spulberase tot ce așezasem cu grijă pe etajere, acum marfa avea alt gust, altă consistență și se găsea din belșug, nu trebuia să te bați pe ea. Cu ceva matematică și puțin noroc, întâlneai clienții potriviți. E-o părere greșită că profesorii sunt niște inși cumsecade, care se culcă seara devreme, cu Istoria lui Călinescu într-o mână și brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe scenă: „Hello, Budapest!“ Sigur că valoarea orașului sporea dacă între momente, clădiri și senzații exista o legătură solidă. Erau prețuite mai ales scenele din nucleul amigdalian, păstrând aroma și prospețimea adolescenței; cele filtrate prin lobul frontal se găseau din belșug și nu-i interesau pe cumpărători. Pachetele de amintiri cu „Micul Prinț“ (localul de peste drum, nu cartea lui Saint-Éxupery) sau descinderile duminicale la „Waterloo“, departe pe strada Traian (unde te sufocai de plăcere cu clătitele în trei brânzeturi și lansai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]