2,615 matches
-
Benjamin se opune de fapt, ca și în cazul kantianismului, înțelegerii abstracte a transcendenței. Finitul, lumea, obiectul își regăsesc originea divină nu prin pără sirea regimului lor ontologic, ci chiar în interiorul acestuia. Relația obiectului cu subiectul determină, după afirmația lui Benjamin, venirea la-ființă a primului: „Denn die Erkenntnis ist, nach dem Grundsatz der Gegenstandserkenntnis, ein Prozeß, der das zu Erkennende erst zu dem, als was es erkannt wird, macht.“ Drumul spre conceptul de „critică“ poate astfel începe: „Kritisch sein hieß die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conceptul de „critică“ poate astfel începe: „Kritisch sein hieß die Erhebung des Denkens über alle Bindungen so weit treiben, daß gleichsam zauberisch aus der Einsicht in das Falsche der Bindungen die Erkenntnis der Wahrheit sich schwang.“ Conceptul este kantian, iar Benjamin ajunge să aducă o serie de obiecții teoriei romantice tocmai din această perspectivă. Pentru Schlegel, exercițiul critic nu este unul evaluativ, al unui subiect care se poziționează în raport cu opera de artă, ci este o dezvoltare a operei ca atare, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
transcendentală“ ori „formă simbolică“ (symbolische Form). Prin critică, forma poetică particulară devine formă simbolică și se „încadrează“ astfel în continuumul formal care reprezintă ideea de artă. Concepția asupra formei simbolice ca miză a naturii critice a artei este rezumată de Benjamin în două teze: în primul rând, ea face referință la regimul mitologic al unei opere și, astfel, decontextualizează opera respectivă; în al doilea rând, ea reprezintă „die Ausprägung des reinen poetischen Absolutums in der Form“. Absolutul poetic al poeziei, forma
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
numele pe care Schlegel îl dă continuumului formal care este absolutul artei. Kant conturase demersul critic, în prefața la Critica rațiu nii pure, în sensul unei analize cu privire la posibilitatea, principiile și întinderea cunoașterii legitime. Reevaluarea kantianismului pe care o întreprinde Benjamin în textul analizat anterior specifică înțelesul demersului, ca deducție a cunoașterii din forma conceptelor primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o acti vitate „productivă“ a integrării
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din forma conceptelor primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o acti vitate „productivă“ a integrării unei forme fragmentare într-o formă absolută. În acest punct, observă Benjamin, romanticii se revendică de la opoziția kantiană între criticism, pe de o parte, și dogmatism/scepticism, pe de alta; mai mult, romanticii evaluază conceptul nu din perspectiva consecințelor sale imediate, prezente în Critica rațiunii pure, ci a celor „secunde“, care deschid
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
secunde“, care deschid drumul unei metafizici viitoare. O fac însă scoțând conceptul de „critică“ din domeniul intelectului, pentru a-l citi din perspectiva celei pe care Hegel o numește „rațiune speculativă“. Astfel, romantismul corespunde cerințelor unei „filozofii viitoare“, schițată de Benjamin în 1918. Cu toate acestea, concepția romantică rămâne paradoxală, neconcludentă, într un punct esențial: și anume, în încercarea de precizare a ideii de artă ca Absolut. Continuumul formelor artei, Absolutul nu poate fi determinat, după cum își propusese Schlegel, ca individualitate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care romanticii o caută ca ab solut al formei poetice, este doar secularizarea absolutului artei. Conceptul de „critică“ este apoi asumat de Benjamin ca strategie interpretativă proprie, în Goethes Wahlverwandtschaften (1922). Critica desemnează acum căutarea conținutului de adevăr al unei opere de artă, în timp ce comentariul vizează „Sachgehalt“. Condiția privirii critice este disocierea, în timp, a conținutului reic, factual, al unei opere de conținutul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conținutul ei de adevăr. Aceasta pentru că, în timp ce faptele povestite sunt din ce în ce mai perceptibile prin contrast cu cele prezente nemijlocit în lumea comentatorului, conținutul de adevăr se eviden țiază ca persistență și condiție de posibilitate a lecturii. Imaginea pe care o folosește Benjamin pentru a explica această situație este aceea a relației dintre chimist (comentator) și alchimist (critic), în fața operei, care crește în timp „ca un rug în flăcări“: „Wo jenem Holz und Asche allein die Gegenstände seiner Analyse bleiben, bewahrt für diesen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ein Rätsel: das des Lebendigen.“ „Soluția“ romantică ajunsese în impas, după cum am în cercat să arăt, prin faptul că miza exercițiului critic, absolutul artei, căpăta formă individuală tot de natură artistică. Așadar, ab solutul își pierdea transcendența. În Goethes Wahlverwandtschaften, Benjamin oferă un răspuns acestei situații, plasând adevărul operei de artă în afara artei, și anume, în domeniul filozofiei: „Ganz so forscht die Kritik nach Geschwistern des Kunstwerks. Und alle echten Werke haben ihre Geschwister im Bereiche der Philosophie. Sind doch eben
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este definită ca „adevăr“ care se exprimă ca problemă, ca întrebare. Această problemă este însă „întruchipată“ în opera de artă: „die, ohne Frage zu sein, zum Ideal des Problems die tiefste Affinität haben. Es sind die Kunstwerke.“ Sarcina filozofiei, arată Benjamin în pasaje dense, dar care vor fi apoi explicitate în scrieri ulte rioare, nu poate fi totalizată, ci este în mod esențial plurală. Interogația este infinită, la fel cum este, de altfel, și „sistemul“ filozofic ca o corelație a problemelor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de artă. Altfel spus, după Ben jamin, ade vărul este, în artă, nu miză a unei întrebări, ci exi gență a formei. Aceste considerații, criptic formulate, sunt importante dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, ele permit plasarea lui Benjamin în orizontul unor teme tradiționale ale filozofiei. Este vorba, în primul rând, de relația „veche“ dintre adevăr și fru mos. Pe de altă parte, ele conturează un posibil scenariu epistemologic la care scrierile ulterioare (inclusiv cele de care mă voi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o modi fi care a reperelor care va deschide calea pentru abordarea obiectului istoric în general, nu doar a operei de artă. Platon și Nietzsche funcționează ca repere în elaborarea acestui scena riu epistemologic, într-o sinteză surprinzătoare. Miza lui Benjamin este, de astă dată, să discute în același timp istoricitatea cu noașterii și a obiectului acesteia. Câteva dintre formu lările de acum ale sale se vor regăsi apoi în dezvoltarea con ceptului de „experiență“, în special în scrierile care au
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu noașterii și a obiectului acesteia. Câteva dintre formu lările de acum ale sale se vor regăsi apoi în dezvoltarea con ceptului de „experiență“, în special în scrierile care au în centrul lor opera lui Baudelaire. Interesant este faptul că Benjamin inițiază discuția din prolog cu problema „metodei de prezentare“ (Frage der Darstellung) în filozofie. Aceasta pentru că natura adevărului „dictează“ for ma demersului care îl pune în chestiune. Benjamin descrie cunoașterea filozofică nu ca reprezentare a unui subiect care „ia în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care au în centrul lor opera lui Baudelaire. Interesant este faptul că Benjamin inițiază discuția din prolog cu problema „metodei de prezentare“ (Frage der Darstellung) în filozofie. Aceasta pentru că natura adevărului „dictează“ for ma demersului care îl pune în chestiune. Benjamin descrie cunoașterea filozofică nu ca reprezentare a unui subiect care „ia în posesie“ obiectul; ar fi și cu neputință acest lucru, odată ce adevărul filozofic este decisiv marcat de faptul lingvistic care, voi încerca să arăt ulterior, nu poate fi obiectualizat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
autoprezintă și depășește astfel relația nereflectată subiect-obiect. Astfel, Adevărul nu există decât ca adevăr absolut, întrucât structura sa speculativă îl absolvă de orice relație care ar putea să-l limiteze. Tot de același carac ter de absolut - care funcționează, la Benjamin, ca presupozi ție - dă seama, din punct de vedere logic, și caracterul său cir cular: dacă i s-ar putea adresa cumva o întrebare, arată Ben jamin, atunci răspunsul (în măsura în care este „adevărat“) este anticipat în chiar obiectul întrebării. Prin urmare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dedus nu dintr-un principiu sau fundament al cunoașterii, ci din chiar natura fi nită, fragmen tară, a lucrului aflat în lume. O consecință importantă este aceea a raportului dintre Adevăr și cunoaștere. Obiectul cunoașterii nu se identifică adevărului, arată Benjamin, întrucât el nu este unitar, ci individual și, pe de altă parte, el este un produs al conceptului, rezultatul unei medieri. Adevărul, după cum afirmam mai sus, este în primul rând preexistent reprezentării, nu poate fi produs de aceasta, întrucât astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de aceasta, întrucât astfel și-ar pierde caracterul absolut; iar din acest caracter absolut provine și caracterul său unitar și „nechestionabil“ (ausser alle Frage). Atât identificarea adevărului cu Ființa, cât și caracterul său absolut, ireductibil la reprezentare sunt exemplificate de Benjamin prin teoria platoniciană a ideilor. În acest loc, legătura cu textul despre Kant, cu care am început, poate fi refăcută. În Programm der kommenden Philosophie, „experiența“ era nume le dat „unității cunoașterii“, continuității formelor sale multiple. Aceeași unitate este acum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
der Begriff aus der Spontaneität des Verstandes hervorgeht, sind die Ideen der Betrachtung gegeben. [...] So definiert die Sonderung der Wahrheit von dem Zusammenhange des Erkennens die Idee als Sein.“ Contemplația ideii devine locul sesizării conceptelor originare, oarecum neclar prezentată de Benjamin la început, în textul despre Kant. Iar ideea care poate fi reținută din perspectiva lucrării de față este, așadar, că experiența nu definește o modalitate a cunoașterii obiectelor, ci unitatea acestei cunoașteri sau forma contemplației ideilor, trimițând la o modalitate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu definește o modalitate a cunoașterii obiectelor, ci unitatea acestei cunoașteri sau forma contemplației ideilor, trimițând la o modalitate „fenomeno logică“ a speculativului, înțeles ca „luminiș“ al ființei. O problemă importantă este acum aceea a relației dintre idee și fenomen. Benjamin conturează elementele unei ontologii care va sta, mai târziu, la baza descrierii lumii urbane. Este conturat un raport triplu idee- element-fenomen care denotă afinitatea, dar, concomitent, și distincția dintre lumea „inte ligibilă“ și cea „sensibilă“: „Die Phänomene gehen aber nicht
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Elementen allein, gerettet, in das Reich der Ideen ein. Ihrer falschen Einheit entäußern sie sich, um aufgeteilt an der echten der Wahrheit teilzuhaben. In dieser ihrer Aufteilung unterstehen die Phänomene den Begriffen.“ Pentru a elucida raportul dintre idee și fenomen, Benjamin apelează la o analogie: ideile sunt pentru obiecte ceea ce sunt constelațiile pentru stele. Analogia are, după Benjamin, o miză complexă: ea dorește să indice rolul decisiv pe care îl are „diferența“ dintre fenomene în configurația lor ideatică. Fenomenul „participă“ la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
an der echten der Wahrheit teilzuhaben. In dieser ihrer Aufteilung unterstehen die Phänomene den Begriffen.“ Pentru a elucida raportul dintre idee și fenomen, Benjamin apelează la o analogie: ideile sunt pentru obiecte ceea ce sunt constelațiile pentru stele. Analogia are, după Benjamin, o miză complexă: ea dorește să indice rolul decisiv pe care îl are „diferența“ dintre fenomene în configurația lor ideatică. Fenomenul „participă“ la această configurație nu prin ceea ce are comun, prin genul său, ci prin singularitatea sa, sesizată plecând de la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decisiv pe care îl are „diferența“ dintre fenomene în configurația lor ideatică. Fenomenul „participă“ la această configurație nu prin ceea ce are comun, prin genul său, ci prin singularitatea sa, sesizată plecând de la detaliul semnificativ. „Salvarea“ fenomenului, la care face referire Benjamin, constă tocmai în păstrarea singularității lui în lumea ideilor. O critică la Platon este implicită aici, în măsura în care ideea nu mai reprezintă un model al lucrului, ci o „configurație a contextului“ (Gestaltung des Zusammenhanges), în care lucrurile se păstrează într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de întrebuințarea sa epistemologică: este vorba despre descompunerea lucrului în elemente conceptuale, trăsături sau note specifice, care permit tocmai ob servarea diferențelor și a unicității, și nu a genurilor sau categoriilor generale. Două concepte sunt în acest loc tematizate de Benjamin, în legătură cu relația dintre fenomen și idee. Ambele vor fi folosite, atunci când va fi vorba despre definirea și explicitarea conceptului de „experiență“. Este vorba despre conceptul de „origine“ (Ursprung) și de cel de „istorie naturală“ (natürliche Geschichte). Ele trebuie gândite împreună
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fenomen și idee. Ambele vor fi folosite, atunci când va fi vorba despre definirea și explicitarea conceptului de „experiență“. Este vorba despre conceptul de „origine“ (Ursprung) și de cel de „istorie naturală“ (natürliche Geschichte). Ele trebuie gândite împreună, întrucât miza lui Benjamin este să discute despre originea fenomenului istoric ca atare, însă numai împreună cu devenirea sa. Istoria naturală nu reprezintă o istorie a naturii, care ar trebui deosebită, în maniera secolului al XIX-lea, de o istorie a lucrurilor ome nești. Este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre originea fenomenului istoric ca atare, însă numai împreună cu devenirea sa. Istoria naturală nu reprezintă o istorie a naturii, care ar trebui deosebită, în maniera secolului al XIX-lea, de o istorie a lucrurilor ome nești. Este vorba, după cum precizează Benjamin, de istoria unei opere sau a unei forme care se desfășoară dincolo de intervenția unei intenționalități sau a unei voințe subiective. Teoria romantică a criticii pune deja accentul pe necesitatea de a gândi o operă literară împreună cu preistoria (Vor geschichte) și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]