1,527 matches
-
a blama singurătatea În sine ar fi un gest la fel de stupid ca acela al perșilor de a Învinovăți marea și de a o biciui pentru Înfrîngerea lor. Aristotel avea dreptate, solitarul poate fi un zeu la fel de bine ca și o bestie. Dar pentru Întîia oară mi se pare imprudent să vorbesc despre orgoliul singurătății. Și tot ce simțurile mele Îmi descoperă zilnic mă Îndepărtează de gloria Înfricoșătoare a Meduzei. SÎnt aici cîțiva gutui Încărcați cu fructe care Înmiresmează ultimele zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sar amândouă ca apucatele. De ele se apropie un tânăr cu hainele sfâșiate și mușcat de mâini și de față. Îl ține în brațe pe Robespierre, care continuă să se înfrupte din el. O întreabă pe Liliane: — A dumneavoastră e bestia? — A mea, se bucură Liliane, uitând pentru o clipă de performanța istorică a echipei din Angers. Stagiarul Patrick - căci despre el e vorba - îi dă animalul și se retrage în beznă. Lionel și indianul se opresc din strigăte. Lionel îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Tolea aceste cuvinte? Întrerupsese discursul vecinului Gafton sau îl întrerupea doar acum, în gând, rememorându-și scena? „Să fi oferit șansa nelimitării, ratatul Adolf! Atunci să vezi dileme, convertiri, exces de zel, răsturnări de situație. Atunci să vezi ce sublimă bestie este semenul nostru umanist, grăbit să-și salveze pielea. Poate ar fi câștigat pariul, cine știe, dacă era artist. Nu, nu înțelesese marea șansă, marele experiment. Nu era artist, genialul Adolf, nu era. Nu se compară cu preotul din Georgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
realitate este Devenirea autocreatoare, ca o voință a Naturii de a perfecta mereu și mereu viața acționând prin fapta noastră vizionară. "Căci Supraomul este sensul pe pământ, depășirea noroiului, a mizeriei, a jalnicei suficiențe. Omul este o coardă întinsă între bestie și Supraom, o coardă deasupra prăpastiei. Măreția omului este de a fi o punte, și nu un capăt". Artistul, Poetul (orice artist este poet) este înainte de toate voință spre putere. Este acea artă a cărei perfecțiune ne împiedică să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot din viitor! gândi paznicul și-i chestionă în limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt niște câini puțin mai speciali decât ceilalți, căci ei pot supraviețui în condiții mai vitrege și un timp mai lung. Atât și nimic mai mult. Greșești! Sunt niște animale modificate genetic de către oamenii de știință ai Împăratului. Sunt niște bestii de un metru jumătate care aduc foarte mult cu niște câini, dar sunt mult mai mult decât atât. Vagabonzii răspund numai în fața Împăratului. Sunt niște fiare foarte sângeroase și incredibil de sensibile. Ele înțeleg ce le spui, precum și tonul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal rănit era unul periculos. Bestia se ridică cu eleganță și dădea să se retragă cu șiretenie, pregătindu-se de un alt atac. Dar ceva n-o lăsă să se arunce din nou! Din întuneric izbucniră alte sfere roșii ca văpăile iadului. Erau cel puțin patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în ultimă instanță, ești nevasta mea, am și eu drepturile mele. Nu-ți mai sară muștarul așa. Cum de ce m-am culcat lângă tine?, că sunt o ființă slabă, nu știam ce fac și tu ai profitat de mine. Violatorule!, bestie! Termină (sever)... Nu vreau, nu mă mai culc cu tine niciodată, nici nu-mi plăcea, să nu te mai văd, bestie ce ești! Nu-ți plăcea?, dar când făceai ca acceleratul cum era?, da?, așa să fie, n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
culcat lângă tine?, că sunt o ființă slabă, nu știam ce fac și tu ai profitat de mine. Violatorule!, bestie! Termină (sever)... Nu vreau, nu mă mai culc cu tine niciodată, nici nu-mi plăcea, să nu te mai văd, bestie ce ești! Nu-ți plăcea?, dar când făceai ca acceleratul cum era?, da?, așa să fie, n-ai să mă mai vezi la curul tău niciodată!!! (același gen de muzică) A început să doarmă în altă cameră... Într-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vreau să mișc - cât mai pot. Mai am inerție... Cu capul în cărți, nu mi-a observat zâmbetul trist, auto- ironic. Pisică se freacă de gleznele mele, lăsând să i se scuture părul lung și alb. „Ce știi tu, Motane? Bestie mică și egoistă... Vii să te freci numai când vrei ceva... Aha, nu mai ai crunchies...” Mă întorc la ecranul luminos... <lia>: hei, nu te-am mai vazut <victor37>: parcă mi-e cunoscut numele asta <lia>: am luat-o încet
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
a zis da <maya>: ce putea face? <victor37>: se putea întoarce acasă <victor37>: era hotarita să își facă hirtiile și apoi să îl lase <maya>: nu l-a mai lăsat <victor37>: nu. A început să îl iubească <maya>: frumoasă și bestia... <victor37>: cam așa. Vorbea în românește și privea la el. El era neamț, nu înțelegea decît cîteva cuvinte <victor37>: zimbea fericit și o privea cu dragoste <victor37>: ea ne- a întrebat: credeți că puteți găsi dragoste la fiecare colț? <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
acum Încolo. Acest avertisment avea să fie pus În practică mult prea curând. Refuzând de multe ori să ia copilul În brațe și să părăsească În miez de noapte casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului ascundea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să văd exact cum stau lucrurile și cine știe “Doamne-ajută “nici foame n-o să-mi fie. Ți-ai găsit! Tocmai moțăia pe marginea patului cu mâinile În poală, când am Început să țip, făcând o gură cât o șură . -Taci, bestie mică! că-i stârnești și pe ceilalți pe care cu chiu cu vai am reușit să-i amăgesc cu te miri ce. Dar ce credeți?! că eram singura gură În casă? Da de unde! Miau luat-o Înainte Încă șase-șapte guri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud, să scap de această nenorocită de sărăcie. Și, cât ținea ziulica, blestema și plângea, ștergându-și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trecut destul de repede, timp În care am mai citit câte ceva. Acasă, totul era În ordine. Mă aștepta aceeași singurătate care m-a Îmbrățișat În prag! Avea ochii Înlăcrimați. Se pare că mi-a dus dorul... Egoistă, posesivă și devastatoare! O bestie! 27 februarie 2006 Întâmplări... de la “Sfânta Împărtășanie” Ploua de o săptămână fără Încetare. Aveai impresia că pământul se va scufunda și apele vor pune stăpânire pe Întreg satul. Vântul bătea În rafale cu o viteză destul de mare. Într-o noapte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să le ofere liniștea mult așteptată. Câtă naivitate și, totodată, câtă mârșăvie din partea celor cu fețe bisericești , care aduceau creștinilor ( cu ocazia paștelui sau crăciunului), calendare și astfel de „icoane”, ... dorindu-se a fi puse la vedere. Mama lor de bestii!, negustori Îmbrăcați În sutane negre. Ființe fără scrupule! Dacă ai la Îndemână „masa” ce poate fi manevrată cu ușurință... de ce să n-o faci! Câtă perfidie În această lume a minciunii și a haosului! Desigur, fiecare regulă are și excepții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțin și gata, alergați după golani! Părinții voștri vă știu bine merci la cămin și voi faceți trotuarul!. “Paștele mamii voastre”, ne aruncă mitocanul printre dinți. Dacă ați fi fost fetele mele, v-aș fi biciuit până vă țâșnea sângele. “Bestie nenorocită!”, ne spuneam În gând, ce bine că era doar un simplu portărel. În jurul orei 7.30, elevii exteni au Început să dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bătaia săgeților, spatele e atins în multe locuri, dar continua să lupte. Copiii se minunează. Joi spre vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă mine și sforăie ușor. I-am citit Frumoasa și Bestia și acum am liber la scris. Țin întotdeauna jos, la piciorul patului, o agendă și un pix. Așa am început să scriu din nou. De câteva luni chiar. Trebuie să-ți drămuiești foarte bine timpul. Mai ales când alăptezi (privilegiu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
vadă cum primește aceste informații. Tânărul inspector îl asculta atent așteptând ca bătrânul să vorbească mai departe. Cam așa stau lucrurile acum. Cineva, habar n-am cine, dar nici nu mai contează acum, s-a dus acolo și a slobozit bestia. Aceasta-i pricina pentru care ți-am spus că singurul lucru care-l avem de făcut în momentul acesta este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rezolvarea acestui caz, vreau să spun tu și cu mine, dar Moș Calistrat nu văd cum ne-ar putea ajuta, dimpotrivă. E un personaj cheie, spuse Ileana așezându-se mai bine în scaun, e singurul care se poate apropia de bestie. Toma frână brusc și trase mașina pe dreapta. Așeză maneta la punctul mort, după care se întoarse spre femeia de alături: Dacă insiști cu vâlva și alte chestii din astea fantastice, te anunț că refuz să mai stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse răbdătoare Ileana, la fel cum nici eu nu sunt. Dacă tu crezi că punem la cale un ritual, n-ai decât. Spune-i cum vrei tu! Vreau însă să stai ceva timp cu moșul, măcar până ce reușim să închidem bestia. După aceea, vei alege singur. Ce spui, ești dispus să faci asta pentru mine? În timp ce vorbea, Ileana se întorsese spre inspector, încer când să-i prindă privirea. În ochii ei apăruse din nou strălucirea stranie pe care o mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțea o părere de rău abia mascată în timp ce privirea îi era pierdută în gol. Tresări după câteva momente și îl privi ușor mirat pe tovarășul său: Ar fi fost prea ușor dacă prăpastia ar fi înconjurat de jur împrejur muntele bestiei. N-ar mai fi scăpat niciodată de acolo iar noi am fi trăit fără frica ei. Nici n-ar mai fi fost nevoie de păzitori, iar noi doi nu ne-am fi cunoscut niciodată unul pe altul. Nu, râpa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]