2,324 matches
-
Vorvoreanu Împreună cu fiica sa Elvira și cu arendașii Alexiu și Ivancea Într-o trăsură, noaptea. Trăsura este oprită de țărani și arendașii prinși sunt decapitați cu securea. Femeile scapă datorită faptului că atenția țăranilor fiind concentrată asupra arendașilor, Elena dă bice cailor și reușește să fugă. (Ă). În O sută de kilometri apărută anterior, scriitorul trasează o temă mai puțin Întâlnită În literatura noastră actuală. Este vorba de agitația tineretului sătesc, dintr-un sat de pe malul Dunării, În preajma lucrărilor pentru unificarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
departe, unii scriitori cad În greșeala „numelui predestinat”. Pe chiaburul din nuvela Candidatul de Ben Corlaciu Îl cheamă Ciomega, iar pe secretarul organizației de partid Neamsărman; țăranii săraci din Îndoiala de Șerban Nedelcu se numesc Rebegitu și Codiriște (coadă de bici slabă, subțire), etc. (Ă). Concluzia care se impune este că și acesta este un procedeu care schematizează, un șablon. (Ă)”. Insuficienta reflectare a eroului pozitiv, cultivarea tipologiei șovăielnicului, alunecarea spre invidualism (a unor personaje) spre formalism ori naturalism (a autorului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arată că nu ne mai aflăm în lumea stăpânilor, ci a servitorilor: La capătul aleii, pe un bloc de beton, era un mic negru pictat în pantaloni de călărie albi, cu jachetă verde și șapcă roșie. În mână ținea un bici, iar la picioarele lui, în blocul de beton, se găsea o verigă de fier. Părea cam trist, de parcă aștepta de mult timp acolo și începuse să-și cam piardă răbdarea. M-am apropiat de el și l-am bătut ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Tomuța, Turcu, Mihalcovici, Ionescu, Alexandru Munteanu, Aurel Suciu și Mihai Buracu. Bătăile au început pe 25 martie 1951 și au fost aplicate de un „comitet” condus de Țurcanu, Constantin Juberian și Tudor Stănescu, care dădea lovituri la cap cu un bici ud. Rodas a plecat spre Gherla cu transferul din august 1951, dar și-a prevenit doi cunoscuți să nu vorbească cu nimeni despre activitatea lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
general ale noului proiect răspund din toate punctele de vedere acestei cerințe: 1. suprimarea literei â - vestigiu al etimologismului - și înlocuirea ei peste lot cu î; 2. Suprimarea literei u final la substantivele, adjectivele și formele verbale terminale în i; bici, gălbui, întâi, atribui, îndoi, lăsai, voi (verb auxiliar) etc., deci atunci când e parazitară, necorespunzând realității fonetice; 3. întrebuințarea trăsăturii de unire și în cazurile unde se folosește - fără să mai fie nevoie de el - apostroful”. *** Liviu ONU65: „De bunăseamă că
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Pitlear. A. Mihale, de pildă, notează întotdeauna cu deosebită precizie tot felul de amănunte cu privire la condițiile materiale. Așa procedează în Ogoare noi, în Judecata etc. În această din urmă lucrare, de pildă, ajunge la un moment dat să precizeze numărul bicelor din legăturile aduse de chiabur acasă. La ce folosește așa ceva? Mai cu seamă că, în situația dată, precizarea e ciudată, neverosimilă deoarece cu puțin mai înainte ni se spusese că nici măcar chiaburul nu știa cîte bice sunt acolo, le luase
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dat să precizeze numărul bicelor din legăturile aduse de chiabur acasă. La ce folosește așa ceva? Mai cu seamă că, în situația dată, precizarea e ciudată, neverosimilă deoarece cu puțin mai înainte ni se spusese că nici măcar chiaburul nu știa cîte bice sunt acolo, le luase așa, cu grămada, ca să-și plaseze banii” (...). În articolul său, acad. G. Călinescu menționa faptul că noțiunea de caracter nu trebuie înțeleasă metafizic, ci ca niște «valori sociale, în raport strâns cu influența mediului». Totuși - așa cum
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poemele sălbatice Cuvintele-mi zboară de foc și de plumb Ca gloanțele de flintă. Profesiile de credință combatante sunt numeroase. (...) Așadar poezia lui M. Beniuc este în tonul just atunci când vine cu zgomot de coase, de securi, de bardă, de bici, de izbituri, de furtuni, de prăvălituri de arbori, transcriind situarea poetului pe poziția luptei de clasă. Străbat singur pădurea, O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Poetul s-a simbolizat însuși într-un Sânt-Ilie vijelios: Așa
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e dator s-o cânte cum dealtfel o și face. (...) Meritul ideologic remarcabil al lui M. Beniuc cel de azi este de a nu se fi lăsat ispitit de idilism și vulgarism edulcorat și de a fi păstrat sfârcul de bici cu care pleznește și acum nemilos ca Iorgu Iorgovan «șarpele» încă primejdios fiindcă «puie» adică plodește: Ne știm de mult, e lupta veche Din veac în veac, din an în an: E șarpele ce puie streche Lovit de Iorgu Iorgovan
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan și-l chema Cordun. Era purtat în căruța șaretei. Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din funii și din ogrăzi găinile. Se gândeau că găinile zboară slobode-n copaci prin pădure Și nimănui nu-i
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să-i dăm numele de dragoste. Era existența îndepărtată a țării noastre, a acelui imperiu obosit căruia îi recunoșteam, chiar prin noaptea africană, magia care ne magnetiza gândurile. Erau mirosurile și fumul iernilor pe deasupra satelor, zăpezile acelor târguri mute sub biciul viscolelor albe, chipurile marcate de războaiele uitate și de exilul fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici și zbieretele soldaților. Vulpoiul înțelegea, desigur în felul lui, că tot ce-l înconjura scăpase de multă vreme de sub controlul oamenilor care se ucideau între ei, își băteau caii, rosteau discursuri. Mai pricepea și că stăpânul lui nu se lăsa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Astfel, sunt mai puțin sugerate în vis conflictele și opozițiile, ci cu precădere căutarea adevărului, accesul la lumină sau la comoară. Armele respective intervin adesea și ca o revelare a nedreptăților suferite și a dorinței de reabilitare și de reparare. Bici Biciul are un dublu simbolism. Depinde dacă loviturile sunt suportate sau consimțite. În inconștient are: - fie o semnificație de purificare, evocând flagelarea asceților și a călugărilor; - fie o semnificație de pedeapsă și de cruzime, amintind de stăpânul ce-și torturează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sunt mai puțin sugerate în vis conflictele și opozițiile, ci cu precădere căutarea adevărului, accesul la lumină sau la comoară. Armele respective intervin adesea și ca o revelare a nedreptăților suferite și a dorinței de reabilitare și de reparare. Bici Biciul are un dublu simbolism. Depinde dacă loviturile sunt suportate sau consimțite. În inconștient are: - fie o semnificație de purificare, evocând flagelarea asceților și a călugărilor; - fie o semnificație de pedeapsă și de cruzime, amintind de stăpânul ce-și torturează sclavul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un dublu simbolism. Depinde dacă loviturile sunt suportate sau consimțite. În inconștient are: - fie o semnificație de purificare, evocând flagelarea asceților și a călugărilor; - fie o semnificație de pedeapsă și de cruzime, amintind de stăpânul ce-și torturează sclavul nesupus. Biciul mai este asociat cu bătaia la fund, având diferite sensuri, în funcție de scenariul oniric. Ea îl aduce pe cel ce visează la un stadiu infantil și la autoritatea parentală sau are o dimensiune sexuală, bătaia la fund constituind pentru unii o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
castel destinat turismului internațional. Ce urmează se poate închipui: scene de vrăjitorie medievală și scene, foarte vii, de tortură modernă. Fantomele sunt schingiuite ca să facă glume, să spună o poantă. Când, exasperate, ele ucid dresoarea, apare numaidecât o alta, cu biciul în mână și cu aceeași întrebare pe buze: „nu e nimeni aici?” Istoria se repetă. Comedia, cu multe absurdități calculate, se transformă într-o meditație despre violență și umilință în istorie. În Chițimia apare și un filosof particular, variantă balcanică
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
antiutopie, București, 1998; Crima de la km.99, București, 1999; Ciclopul, București, 2001. Traduceri: Fr. Hecko, Satul de lemn, București, 1959; Vl. Minac, Cu vântul în față, București, 1962; J. Glazarová, Așteptare, București, 1965; K. Čapek, Teatru, București, 1968; M. Urban, Biciul viu, București, 1969; B. Hrabal, Toba spartă, București, 1971; I. Krasko, Nox et solitudo, București, 1973; J. Mukařovsky, Studii de estetică, București, 1974; V. Sikula, Acalmie, București, 1977; Lirică slovacă. De la începuturi până azi, București, 1987. Repere bibliografice: Tiberiu Pleter
BARBORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată pe vine, încovoind o codiriște de bici și scărpinându-și talpa cu degetul mare de la celălalt picior. - ...Tu, fa hăi, n-ai spus mâne-ta nimica ? - Cui ? Mamei ? Știe. Dar nici nu vra s-audă. - Dară ia-l și tu pă Pintilie, zise el cu accent lingurăresc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
timpul petrecut acolo este de scurtă durată, căci dacă ești condamnat la mai mult de un an, în șase luni de zile vei muri în condiții interesante și prin procedee ambigue. Unui condamnat i s-a găsit în stomac un bici întreg, la autopsie. Fața și corpul altuia nu au putut fi recunoscute din cauza tăieturilor ce se extindeau pe întreg corpul. Nu cred că medicii au găsit un centimetru de piele nevătămată. În cazul altuia, pielea a fost smulsă de pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bolnave, deși au acum destule roabe și nu mai sunt obligați să trăiască din proviziile strânse în cămară sau din comercializarea zarzavaturilor pe piață. De asta și-a dat copiii la școală și a insistat atâta - uneori chiar și cu biciul - să facă din ei oameni cu carte? Pentru ce s-a spetit o viață întreagă? Ca un fiu să moară cu picioarele sfărâmate din ordinul principelui, iar celălalt să nu aibă nici o fărâmă de respect pentru munca cinstită. Tot timpul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trage aer pe nări. Bun! Se simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga și faceți rost de niște laur, poruncește. Flacăra aprinsă va căpăta iarăși putere. O cheamă pe Tullia lângă ea. — N-am cum să te scap de bici, fata mea, o mustră. Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are ce face. Asta e îndatorirea lor principală: să întrețină cu rândul focul etern în Căminul Statului. Numai pe Asinia nu cutează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spate. O retrage ca fript, când îl aude gemând. — Tot te mai doare? întreabă plin de compasiune. — Da’ ce-a pățit? se interesează Pusio. — Este un laș! strigă disprețuitor colegul lui. I-e frică să lupte și lanistul a pus biciul pe el. — Nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! intervine cu auto ritate Rufus. Către german: — E doar un boboc, sărmanul, n-a mai apărut niciodată în public. — Da’ eu câte răni am primit până să obțin aceste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vorba lungă, sărăcia omului, îl întrerupe din nou, posac, instructorul. Ai grijă că-ți vine acușica rândul să urci în arenă... — Abia m-am întors. Rufus tresare. — S-o fi văzut cum îmi lingea mâinile după ce am plesnit-o cu biciul! Pusio întoarce capul, să nu i se citească dezgustul pe față. — Așa de târziu s-a făcut? murmură îngrijorat Rufus. Tot umblând de colo, colo cu germanul după el prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea timpului. Acum trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care-și aruncă lănci unii altora! Amenință cu degetul: — Dar aveți grijă să nu sufere prestația pe care o dați în fața împă ratului! E onoarea noastră în joc. Observă într-un colț un grup de tineri gladiatori înarmați cu bastoane, bice și scuturi mici. — Paegniarii, în față! îi cheamă. Voi intrați primii, imediat după ce se termină pauza. Nici vorbă! se opune Rufus cu hotărâre. Rolul lor este să facă măscări cu lupte simulate și să înveselească oamenii între două măceluri sângeroase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]