1,166 matches
-
geometrice, datorată calității inferioare a camerei foto pe care o folosea pe atunci - Încă nu cumpărase aparatură profesională bună - și lipsei lui de experiență. Fotografia uriașei lupte de noapte, cu focuri În toate direcțiile și orașul devenit un labirint poliedric biciuit de furia oamenilor și zeilor, o făcuse sprijinind un Pentax cu rollfilm de 400 ISO În golul ferestrei de la etajul unsprezece al unui edificiu Înalt și În ruină (hotelul Sheraton), ținând deschis obturatorul timp de treizeci de secunde, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
duci. -De-ași mînca iarna pămînt Vara tot viu să vă cînt. Să mănînc frunză de fag Să-i cînt, codrului cu drag. Să beau apă din izvor Să cînt codrului cu dor. Să beau apa Motrului La umbra zăvoiului. CÎntecul biciuiește anumite vicii. Exemplificăm : ,, - Măi bărbate, fii cuminte İa cînepa și mi-o vinde Și mi-o vinde fără preț Că eu lunea nu lucrez Marțea țin de sărbătoare Miercurea de fată mare Joia e rău de dobitoace Vinerea dracu mai
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
este imagine complexă, ce în formă alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi percepute ca „morală”, cicăleală, etc. Pelerinii. Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vântul le biciuia fețele cu gheață și le șuiera lugubru pe la urechi. Înaintau foarte greu, aplecați în față, ca să nu-i dărâme vântul puternic, abia mișcându-și picioarele. Dacă nu ajungeau destul de repede la refugiu, mureau înghețați. Cu inima cât un purice și
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre negre țărmuri zboară, El vrea mișcări, sensații de-acele ce doboară Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de un prezent laș, și e știut că războiul e un lucru grozav. Caragiale e aprobat că biciuiește burghezia capitalistă de la 1848, dar cenzurat că ironizează pe Mița "republicana" și pe Didina "nifilista", când e lucru evident că revoluționarele sunt întruparea idealului feminin. În schimb Vlahuță e ridicat în slava cerului, declarat genial, deoarece înfierează pe capitaliști. Părerile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și a fost lăsat să intre. Plimbându-se prin paradis, a văzut pe cineva că ara cu doi boi, unul slab și celălalt gras, iar pe acesta din urmă îl lăsa să meargă cum voia, pe când pe celălalt slab îl biciuia continuu. Țăranul a intervenit și a început să-l certe. Imediat a intervenit Sfântul Petru și a voit să-l alunge afară, dar l-a iertat de data aceea, avertizându-l să fie mai atent. Mergând mai departe, a văzut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru o ființă ireală". Astfel că, deși femeia "pornise mai de mult să-i umble prin imaginație", la început "nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
superficial teorii de artă complexă (Ă). Astfel, În capitolul « Analiza lucrării din punct de vedere ideologic», se consideră că o piesă de teatru (Ă) nu poate avea decât două caracteristici: a). va constata slăbiciuni și lipsuri pe care le va biciui (Ă). Acest mod de a privi și de a realiza un spectacol este acela al realismului critic. La punctul b). lucrările pot fi din Uniunea Sovietică sau din țara noastră unde avem un sector socialist (Ă) și În care diferențiind
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie, bandă, cosmopolitism, otravă, iminentă prăbușire, masă, chipul masei, muncă voluntară, belșug, fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alăturarea ei forțelor progresului. Personajul central al romanului, tânăra Mirona Runcu, provine dintr-o Îmbâcsită familie burgheză. (Ă). Cella Serghi a oglindit societatea capitalistă de la noi și de peste hotare, Într-un spirit profund antirealist, de pe o poziție burgheză. Ea nu biciuie cu puterea năpraznică a urii de clasă chipul hâd al burghezo-moșierimii, deși, prin mijlocirea Mironei, afirmă deseori că nu merită decât un dispreț neîndurător. Dimpotrivă, Cella Serghi Îmbrobodește realitatea și În fond protejează burghezia, folosind tehnica confuziei. (Ă). Personajul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezentată În roman galeria exploatatorilor, a sabotorilor, a capitaliștilor, a oportuniștilor, - patroni, Înalți funcționari, politicieni, tehnicieni, și câteva cozi de topor de-ale lor, rupte din masa muncitorimii. (Ă). În general, mediul și mentalitatea burgheziei sunt just prinse de scriitor, biciuite cu sarcasm, reușind să stârnească În cititor disprețul și antipatia față de exploatatori. De asemenea, scriitorul a surprins cu multă ascuțime chipul ipocrit al dușmanului de clasă (Ă). (Ă). În fine, scriitorul s-a străduit să cuprindă În paginile romanului său
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
voi lua nici un bou, nici o vacă, nici un porc [...]. Nu voi pune mîna nici pe țăran, nici pe țărancă, nici pe portărei, nici pe negustori; nu le voi lua banii, nu-i voi obliga să se răscumpere [...] și nu-i voi biciui pentru a le lua proviziile. Nu voi pune mîna nici pe măgăriță, nici pe măgar, nici pe cal, nici pe iapă, nici pe mînz pe pășune[...]. Nu voi distruge și nici nu voi incendia casele [...]. Nu voi tăia, nu voi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
desigur să crească... Dar nu, e ca iarba de rînd care crește oriunde, chiar și în crăpăturile acoperite cu pămînt, ale ghețurilor din Groenlanda sau în lava Vezuviului. Ce-o mai scarmănă vîntul! Din pricina lui, firele astea de păr îmi biciuiesc fruntea, așa cum zdrențele unor vele rupte biciuiesc corabia de care se-agață. Un vînt murdar, care a trecut, desigur, prin coridoarele și celulele unor închisori și prin sălile unor spitale și le-a aerisit, înainte de a veni să sufle aici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iarba de rînd care crește oriunde, chiar și în crăpăturile acoperite cu pămînt, ale ghețurilor din Groenlanda sau în lava Vezuviului. Ce-o mai scarmănă vîntul! Din pricina lui, firele astea de păr îmi biciuiesc fruntea, așa cum zdrențele unor vele rupte biciuiesc corabia de care se-agață. Un vînt murdar, care a trecut, desigur, prin coridoarele și celulele unor închisori și prin sălile unor spitale și le-a aerisit, înainte de a veni să sufle aici, cu aerul unui mielușel nevinovat. Pfui! Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aici apoi, în parte, superficialitatea criticii sale sociale chiar acolo unde este justă. Și tot de aici și unele neajunsuri, din punct de vedere artistic, ale operei sale dramatice în care, cum declară singur (prefața Teatrului său), a căutat să biciuiască apucăturile rele, adică să critice manifestările vieții sociale, morale și intelectuale ale vremii, căci literatura română de la începutul veacului al XIX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conștient, în armă de propagandă. Și, s-o spunem în treacăt, bine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
câte patru fălci, și să nu mai faceți boieresc?..." Să se noteze că Răzvrătescu e subprefect și el poate că reprezintă în mintea lui Alecsandri instituțiile noi introduse în Moldova după Convenția de la Paris. Oricât ar zice Alecsandri că nu "biciuiește principiile, ci ridiculul", e clar că un democrat, care ar fi luptat în 1860 pentru apropiata împroprietărire, n-ar fi pus în gura unui tip ridicol propaganda pentru împroprietărirea țără-nească1. Această persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbă a clasei boierești, iar femeile, primele primitoare de civiliza-ție, o românească franțuzită. Am văzut pe Iorgu, pe Clevetici, pe Răzvrătescu, pe Galuscus, pe Gahița, pe Enache Damian. Și cine nu știe pe Cucoana Chirița? Alecsandri nu uită niciodată să biciuiască pe făuritorii de vorbiri artificiale. Chiar și în Istoria unui galbîn, din 1844, el nu uită să-i atace, și anume pe Eliade, care începuse de curând să plănuiască o limbă nouă. Când galbînul 1 Oda ostașilor români; cf. Scrisori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în Iorgu de la Sadagura: pretenția scriitorului fără talent, care a format mai ales obiectul criticii"Junimii" și în special a dlui Maiorescu. Dar Alecsandri n-a trecut fără să bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum mărturisește însuși autorul lor, au fost opere à thèse, scrise cu un anumit scop, extern artei: de a fixa anumite tipuri, care începeau să dispară, pentru a le transmite posterității și cu scopul, și mai extern artei, de a biciui anumite năravuri, spre a moraliza pe contemporani. Desigur, Caragiale nu a scris cu nici un scop extern artei. El a fixat o lume întreagă, pentru că, văzînd-o, cunoscînd-o, și pricepînd-o, a simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa, ajutat de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
clasele de sus, sunt la fel de stupide? Apoi prin starea de lucruri pe care o reprezintă, prin concepția și atitudinea lor politică, așa cum știu ele să priceapă politica, să se exprime, să se manifeste - prin liberalismul lor. În aceste comedii, Caragiale biciuește o concepție, s-ar putea zice un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reprezintă, prin concepția și atitudinea lor politică, așa cum știu ele să priceapă politica, să se exprime, să se manifeste - prin liberalismul lor. În aceste comedii, Caragiale biciuește o concepție, s-ar putea zice un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană, și pentru amestecul de civilizație și orientalism în purtarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
zi. Dar s-ar putea zice: "Caragiale e un satiric, și ca satiric n-a avut, n-a trebuit să aibă în vedere decât ceea ce merită satirizat, deci numai defectele, și nici o calitate". Am putea răspunde că, într-o satiră, biciuindu-se defectele într-un om rău, sau în mai mulți, pot încăpea și alte personaje, care să nu fie rele. Și am putea dovedi cu atâtea opere satirice din literatura universală. Dar să zicem că e așa, că un satiric
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atunci acel care satirizează e un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar: revoluționarul Șcedrin, în mare parte din opera lui satirică, a biciuit "modernismul". Că marele nostru satiric n-a fost "indiferent în materie politică" și că, dacă n-a avut "un înalt ideal", cum zice dl Gherea, adică un ideal revoluționar, a avut totuși un ideal înrudit cu idealul conservator, poate reacționar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
s? fie spus totul, a scrie biografia cuiva nu constituie cea mai adecvat? formul? de exorcizare apel�nd la scrierea istoriei. Iorga i? a replicat lui Cuza (? i LANC? ului) �n stilul s? u: �Partidul care profaneaz? sinagogile, seduce minorii ? i biciuie? te femeile �n public este eroul gr? dinilor publice�. Dup? care, Iorga a afirmat �nc? o dat? c? evreii vor fi bineveni? i, �n ciuda protestelor lui Cuza, �n Partidul Na? ionalist Democrat, ca ? i la cursurile de la V? leni143. Ulterior, Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]