1,241 matches
-
în A minha resposta, de ideile fundamentale ale acestei conferințe: "importanța secundară a formelor guvernului; democrația ca un fapt istoric, un curent cu neputință de depășit, o cucerire legitimă, perfect conciliabilă cu catolicismul; necesitatea de a influența asupra democrației..." Un biograf (Luiz Teixeira) subliniază următoarea frază: "O democrație nu poate dura dacă acordă privilegii unei clase în detrimentul altora. Aceasta devine demagogie, incompatibilă cu Biserica, istoria, politica și rațiunea umană". Se găsesc aici, in nuce, argumentele de mai târziu ale lui Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de stat al Justiției din 1878 până În 1885, a făcut tot ce a putut dacă nu să Întărească, măcar să protejeze reformele liberale ale anilor șaizeci (procesul cu jurați, de pildă) de atacurile sălbatice ale reacționarilor. „El a acționat“, scrie un biograf al lui (În Enciclopedia Brockhaus, cea de-a doua ediție rusească), „cam așa cum acționează un comandant de vas pe furtună, când azvârle peste bord o parte din cargou pentru a salva restul“. Îmi dau seama acum că În această comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de cuvă primitivă), fără Îndoială o aluzie la topirea minereurilor din Ural descoperite de aventuroșii mei strămoși. Doresc să remarc că acești Rukavișnikovi - pionieri siberieni, prospectori de aur și ingineri minieri - nu sunt Înrudiți, după cum au presupus din neglijență unii biografi, cu negustorii mai puțin avuți din Moscova purtând același nume. Rukavișnikovii mei aparțineau (din secolul al optsprezecelea) nobilimii de țară din provincia Kazan. Minele lor erau situate la Alopaevsk, În apropiere de Nijni-Tagilsk, În provincia Perm, În partea siberiană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că volumele lui vor constitui teme de casă pentru generațiile viitoare. Toți grafomanii cred că revoluționează literatura. Unii își scrijelesc numele pe arbori ori pe stânci. Alții, cu mai puțin folos, pe cărțile anodine. Orice bărbat neînțeles se crede filozof. Biografii naivi vor să reconstituie carnea transformată de creator în statuie. Nu chiar orice animal s-a putut strecura în heraldică. Merge drept și cel care șchiopătează de ambele picioare. Adolescența este perioada de incubație a marilor iluzii. Ghizii ideali spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în sfârșit, sper că biograful fără noroc al familiei, domnul Michael Owen, va fi prezent pentru a consemna integral evenimentele unei seri, care va furniza o încheiere cât mai potrivită mult așteptatei lui istorii. Următoarele observații se adresează însă nu celor trei spectatori interesați, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în eternitate, marile probleme de stat. În poziția de secretar al democrației florentine, cîștigată la 29 de ani, tînărul ambițios, cu ochi de Argus, s-a făcut repede necesar prin inițierea deplină în soluțiile de organizare statală și acțiune diplomatică. Biografii au fost uimiți de mulțimea actelor de tot felul rămase de la el în cancelaria Florenței. Va fi în grațiile elitei republicane formată din familiile Rucellai, Ridolfi, Vettori, Soderini, care îi prețuiau inteligența, devotamentul pentru Italia, sagacitatea vederilor politice, stilul rapoartelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
1842, anu l suirii pe tron a lui Bibescu Vodă, Dora DʹIstria a stat în România și de mică copilă își începe instrucțiunea literară și științifică cu profesorul casei Ghikuleștilor și-n deosebi al ei, grecul Papadopolo...” Despre scrierile ei, biograful citat zice că, privitor la România, ea a îmbrățișat în opera sa toate genurile. A fost și o eminentă ziaristă care în foile zilnice revăr sa b ogăția și noutatea subiectelor, astfel „ca să producă mult și în toa te felurile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul capătă aici o tonalitate blagiană, dar fără vreo urmă de împăcare. Poetul este un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii anabase, / când, răsucind-o, îmi rămase-n față / un brusc pătrat, îngrozitor, de beznă, / în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
privit în ansamblul preocupărilor sale, decât un portret specific al publicistului. Viața lui B. P. Hasdeu (1989), o lucrare de același tip, urmărește să configureze imaginea unei biografii contradictorii, „câmp de confruntări ale unor linii de forță tensionate, uneori ireconciliabile”. Biograful lasă să vorbească mai cu seamă documentele, considerate nu o dată „mai elocvente decât orice comentariu”. Capitolele amintesc prin titlu de secvențele operelor dramatice și de proză istorică ale lui Hasdeu (Rădăcini, Mărirea, Cumpăna, Căderea etc.) și sunt centrate pe momentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289466_a_290795]
-
Minor și-au desfășurat activitatea și alți cărturari și teologi, care, prin operele lor, și-au adus o contribuție substanțială la îmbogățirea tezaurului creștin patristic. Vom aminti pe cei mai însemnați dintre ei. Ioan Cassian era de "neam scit", cf. biografului său Ghenadie din Marsilia. Vasile Pârvan a descoperit două inscripții în pădurea Șeremetului (Casian, jud. Constanța), care făceau referire la "Casieni", locuri considerate drept patria sa. Ioan Casian s-a născut pe la 360, în Scythia Minor, a primit o educație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prin opera sa, el reprezintă o punte între cele două părți ale creștinătății, Apus și Răsărit, prin regulile vieții monahale și prin hristologia sa.42 Un alt cărturar și teolog de seamă din Scythia Minor este Dionisie Exiguul, pe care biograful și prietenul său Cassiodor îl prezintă ca fiind "de neam scit, dar de maniere întru totul romane". Dionisie însuși, în prefața unei traduceri, scria că Sciția este patria sa, iar într-o altă prefață își arăta recunoștința pentru binefacerile unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia, trebuiau retrase altminteri riscau să fie izolate printre barbarii care organizau incursiuni în sudul Dunării. Dar ceea ce este mai dificil de evaluat este proporția (numărul) acelor provinciales, care au părăsit provincia după plecarea armatei și administrației. După Leo Homo, biograful lui Aurelian, formulările "provinciales", în opoziție cu "armata", "populi Romani", se aplică întregii populații urbane și rurale. V. Pârvan estima populația Daciei la un milion, iar L. Tamas o aprecia la circa trei sute de mii, cifră mai credibilă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aici o foarte însemnată cultură romană, ale cărei urme asupra acestui pământ cu totul răscolit de rătăcirea (migrația) popoarelor n-au putut fi șterse și, de exemplu, se recunosc încă în limba romanică a valahilor". În sfârșit, pentru L. Homo, biograf al lui Aurelian, evacuarea Daciei, la anul 275, nu putea fi integrală: au rămas țăranii, care trăiaui în bune raporturi cu goții și care n-ar fi permis plecarea lor -ce puteau face barbarii, care nu erau nici păstori, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să renunțe la Moldova, părăsindu-și rudele și întreaga avere. Prin diploma din 2 februarie 1365, regele angevin recunoștea de facto victoria lui Bogdan și existența statului de sine-stătător, Moldova! Consecințele luptelor de la est de Carpați sunt consemnate și de biograful oficial al regelui, care vorbește explicit de constituirea ca "stat" a țării moldovenești, în urma creșterii numărului locuitorilor ei. Iorga, în sinteza sa, Istoria Românilor, are o opinie aparte: o luptă a regelui cu Bogdan pentru Moldova de Sus (nord-vest) "nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării fiind silit să presteze omagiu de vasalitate regelui. Poate să fie o exagerare la un biograf oficial (subiectiv) ca Ioan de Târnave, dar, pe de altă parte, este plauzibil să se fi ajuns la un compromis, la o înțelegere. Nu trebuie să uităm că o asemenea înțelegere s-a încheiat și între Ungaria și Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tendințele expansioniste ale burgheziei germane sub masca „civilizării” regiunii balcanice. Asupra însemnătății Dunării pentru comerțul țărilor germane cu Orientul în înfăptuirea planurilor sale de cucerire economică a Balcanilor și a Principatelor Române, Bruck s-a exprimat foarte limpede. Unul „din biografii săi a scris că „de pe buzele” lui Bruck „izvora” principiul că acest fluviu este firul conducător al viitoarei istorii a Austriei. Prin ardoarea și perseverența cu care și-a susținut ideile relative la poziția Austriei față de țările balcanice, Bruck se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
elaborat în acest scop. Acest plan a fost publicat, după cum vom vedea, mai întâi în presă și anume în coloanele ziarului „Oesterreichische Zeitung” oficiosul Ministerului de Finanțe austriac, minister în fruntea căruia se afla Karl von Bruck. Aceasta confirmă constatarea biografului său că „Bruck a știut să folosească excelent instrumentul presei” și că se poate chiar spune că el a fost primul dintre miniștrii austrieci care a folosit ziarele „pentru răspândirea ideilor sale în stil mare”. Dată fiind funcția sa în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
construirea identității, asociind schimbările de identitate cu modificările în stil și modă. Lewis sintetizează astfel perioada timpurie a efectului Madona: "Centrul comercial este locul în care fuzionează participarea adeptelor din rîndul publicului țintă a videoclipurilor. "Madona este pretutindeni, scrie un biograf, în California exista chiar un centru comercial supranumit de oameni 'centrul Madona' datorită faptului că acolo își fac cumpărăturile numeroase fete care încearcă să arate ca ea...". Ca reacție la popularitatea "stilului Madona", magazinul universal Macy's a creat un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
XVI-lea și al XX-lea, tonul conservă un subtil amestec de critică, umor și ironie, nuanțate prin câteva note subversive ce îi sporesc benefic incisivitatea. Fără a fi sedus de melancolia lui Orlando sau de suferințele sale în dragoste, biograful întotdeauna deviază cursul poveștii în clipa în care ea tinde să se așeze într-un model, adică să-i devină familiară cititorului, eșuând în previzibil. Despre Orlando s-a scris, până la exces, că ar fi un roman ilustrativ pentru feminismul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și fascinantă, nu se intersectează cu opera decât în zonele inferioare ale imaginarului, la rădăcina inevitabilă a lucrurilor. Tot în oglindă funcționează și relația lui Zuckerman cu tânărul și impertinentul Kliman, a cărui unică ambiție era aceea de a deveni biograful de senzație al lui Lonoff, revelatorul secretului ultim al vieții acestuia. Într-un duel deopotrivă drept și nedrept, scriitorul mutilat de bătrânețe se opune din toate puterile virilității și avântului mediocru al tânărului său rival, descoperind treptat că nu îi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nici un alt gînditor social nu putea rivaliza cu el"49. De la o zi la alta, vulgarizatorul științific se transformă în director de conștiință. Și va rămîne pe această poziție pînă la sfîrșitul lungii sale existențe. Restul vieții, scrie unicul său biograf (englez, bineînțeles), Le Bon și-a îndreptat toate eforturile înspre educarea elitelor în perspectiva creșterii responsabilităților lor militaro-politice"50. O educație care, vreme de treizeci de ani, i-a adus dinaintea casei căci era extrem de legat de casă o cohortă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să expun motivele, să le debarasez de ideile fără fundament. Nu le voi aminti de acum încolo, la fel cum nu mă voi referi nici la rezervele pe care eu însumi le împărtășesc. Căci aici se încheie sarcina mea de biograf. Capitolul IV Descoperirea mulțimilor Cînd masele și-au făcut apariția în aproape toată Europa, amenințînd edificiul social, s-a pus întrebarea: ce este o mulțime? Trei răspunsuri s-au dat, pe cît de superficiale, pe atît de universale. Iată-le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
către inima lor". Germanul propovăduiește "folosirea imaginii în toate formele ei", căci în acest fel "omul nu va mai fi nevoit să facă apel la rațiune, îi e suficient să privească și eventual să citească texte dintre cele mai scurte". Biografii führer-ului spun că a datorat aplicării acestui principiu cucerirea puterii și influența pe care-a exercitat-o asupra poporului german. Pentru Le Bon, epoca mulțimilor este epoca imaginației, în care și domnește prin imaginație. Scriind la o vreme ce nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o bună zi, se confesa Napoleon biografului său Las Cases, să-mi creez o aureolă de căpcăun; altminteri, venit din sînul gloatei cum eram, prea mulți ar fi venit să-mi mănînce din palmă sau să mă bată pe umăr". Fără îndoială, singurătatea omului de la putere decurge
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
declanșează o panică. Aceasta nu se produce decît dacă o părăsește conducătorul. Înfrîntă în cursul campaniei din Rusia, armata franceză nu este cuprinsă de groază decît cînd Napoleon o părăsește în grabă pentru a se întoarce la Paris. Unul dintre biografii acestuia notează: "El lăsase Marea Armată într-o stare îngrozitoare. Așa cum era, era totuși o armată în stare să se bată și să spere. După plecarea împăratului, este debandadă totală. Fiecare se gîndește la salvarea lui. Nimeni nu se mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]