1,239 matches
-
un bufon care nu avea să dureze mult. Ministrul britanic de externe se întreba: „cum poate acest om gras și vulgar cu ochii aceia de porc și care vorbește întruna să fie conducătorul — țarul aspirant al atâtor milioane de oameni?” Biograful Tompson îl descria astfel pe liderul sovietic: Putea fi fermecător sau vulgar, exuberant sau ursuz, era predispus la accese publice de furie (adesea premeditate) și la exces de hiperbole în retorica sa. Dar oricum ar fi fost și oricum ar
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
ei consideră că Nicolae al II-lea a făcut mai mult bine decât rău, și toți ceilalți lideri ruși ai secolului al XX-lea au făcut mai mult rău decât bine — cu excepția lui Hrușciov, unde părerile erau împărțite aproximativ egal. Biograful William Tompson a pus în legătură reformele premierului cu alte reforme ce au urmat: De-a lungul anilor lui Brejnev și de-a lungul îndelungatului interregnum care le-a urmat, generația care s-a maturizat în timpul «primei primăveri rusești» din
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
fost fiul lui Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.). Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum îl numește biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban". Orașul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului. Seneca a avut o valoroasă activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât și la Roma. Istoric și critic al artei oratorice, Seneca
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
nu mai voia să se alăture familiei regale. Deși Charles a cunoscut-o pe Lady Diana Spencer în 1977 - pe când era prieten cu sora ei mai mare, Sarah - idila lor nu a început decât în 1980. Curând după aceea, potrivit biografului lui Charles, Jonathan Dimbleby, fără să simtă o mare pasiune pentru Diana, Charles a început să se gândească serios să o ia de soție. Diana l-a însoțit în vizită la Castelul Balmoral și la Casa Sandringham. Potrivit lui Norton Knatchbull
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
orașe ale provinciei. Scriitorii antici că Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Rufius Festus și Iordanes au scris despre abandonarea Daciei sub împăratul Gallienus. Ultimii trei scriu că Dacia a fost părăsita sub împăratul Aurelian în timpul incursiunilor goților după 271. Flavius Vopiscus, biograf al lui Aurelian scria : "Văzând Illyricul devastat și Moesia pierdută,(Aurelian) a părăsit provincia întemeiata de Traian peste Dunăre,Dacia,disperând de a o mai putea menține,si a retras din ea armata și pe provinciali.Oamenii luați de acolo
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
profund. De exemplu, ediția din 1911 a Enciclopaedia Britannica nu conținea un articol despre Telemann iar puținele menționări erau "lucrările net inferioare ale unor compozitori nesemnificativi precum Telemann" comparativ cu Handel și Bach. Asemenea judecăți au fost produse de renumiții biografi Bach, Philipp Spitta și Albert Schweitzer, care criticau cantatele lui Telemann și apoi lăudau lucrări care ei credeau că au fost compuse de Bach dar în realitate au fost compuse de Telemann. Ultima interpretare importantă a unei lucrări de Telemann
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
2006): "„Scriitoare multilaterală (poetă, prozatoare, traducătoare), d-na Elisabeta Isanos face parte dintre autorii care își pășesc pe propriile lor urme din nevoia de a aprofunda și consolida ceea ce au mai spus o dată sau de mai multe ori." Procedează aidoma biografilor stăpâni pe știința distribuirii materialului relativ la oamenii pe care intenționează să-i evoce. In cazul său, aceștia sunt bunicul, Mihai Isanos ("Doctorul de pe comoară", 1999), mama, Magda Isanos ("In căutarea Magdei Isanos", 2003), tatăl, Eusebiu Camilar ("Cosânzenii", 2005), un apropiat
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
tineret în 1955. Romanul a fost publicat în 2006 sub forma unei colaborări, pe copertă numele lui Heinlein apărând deasupra celui al lui Robinson. O antologie completă a operelor publicate de Heinlein, realizată de câțiva experți în Heinlein - printre care biograful William H. Patterson - a fost publicată de Heinlein Trust ca "Ediția Virginia", după numele soției. Heinlein a fost criticat pentru unele reprezentări făcute în operele sale referitor la sex, rasă, politică și armată. Deși poziția politică a lui Heinlein a
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
viziteze mama însă nu i s-a permis niciodată să rămână în casa mamei ei. În 1805, regele a început să facă planuri pentru educația Charlottei și a angajat un personal mare de instructori pentru singurul său nepot legitim. Potrivit biografului ei, Thea Holme, prezența profesorilor n-a impresiont-o pe Charlotte, care a ales să învețe doar ceea ce ea a vrut să învețe. La sfârșitul anului 1810, regele George al III-lea a început decaderea sa finală în nebunie. Charlotte și
Prințesa Charlotte Augusta de Wales () [Corola-website/Science/319620_a_320949]
-
obiectiv care avea să-l preocupe pe Priestley tot restul viații sale. În al treilea an la Daventry, Priestley s-a angajat la preoție, despre care spunea că este „cea mai nobilă dintre toate profesiile”. Robert Schofield, cel mai important biograf modern al lui Priestley, a descris prima sa „chemare” la parohia disidenților din Needham Market, Suffolk, din anul 1755, ca o „greșeală” atât a lui Priestley cât și a comunității. Priestley tânjea după viața de la oraș și după dezbateri teologice
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
test, pe un substrat de apă sau a mercur și va măsura scăderea în volum a gazului-principiul eudiometrului. După o mică istorie al studiului „aerelor”, el a explicat propriile experimente într-un mod deschis și sincer. Așa cum scris și un biograf timpuriu, „orice știe sau crede, el spunea: îndoielile, nedumeririle și greșelile sunt stabilite cu ce mai proaspătă sinceritate.” De asemenea, Priestley și-a descris aparatul său pentru experimente, ieftin și ușor de asamblat; prin urmare, colegii săi au crezut că
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
culoarea neagră. Astăzi există însă o tendință de revenire graduală la culoarea originară gri-cenușie. Originea hainei franciscane În prezentarea originii hainei franciscane voi pleca de la experiența sfanțului Francisc, subliniind în mod particular tradiția Fraților Minori Conventuali. Toma de Celano, primul biograf al sfanțului Francisc de Assisi ne povestește despre momentul în care Francisc, după convertirea să și renunțarea la moștenirea părinteasca prin gestul dezbrăcării de hainele sale în piață din Assisi înaintea episcopului și a concitadinilor care erau de față, a
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
de conservatori, și câștigat în mod repetat în trecut, dar parlamentarul titular Shaun Woodward (care lucrase cu Cameron în campania pentru alegerile din 1992) trecuse la Partidul Laburist; ziarele au scris că Cameron și Woodward „nu se puteau suporta”, deși biografii Francis Elliott și James Hanning au descris relațiile dintre ei ca fiind „în termeni relativ amicali”. Cameron a depus mult efort în a-și apropia alegătorii din colegiu, apărând în public la diverse evenimente, și atacându-l pe Woodward pentru că
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
a dezamăgit admiratorii respingând fiecare proiect liberal. Reforma administrativă a fost singura reformă pe care a promis-o. Atitudinea sa a fost ezitantă și până în 1846 nu a sprijinit clar ideea că Schleswig este o zonă daneză. Unii istorici și biografi consideră totuși că regele Christian a dăruit Danemarcei o constituție liberă care a avut o viață destul de lungă. Regele Christian al VIII-lea a continuat patronajul astronomiei al predecesorului său, oferind medalii de aur pentru descoperirea de comete și sprijinind
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze a "Imitațiunii" în 1493. Toți afirmă, mai mult sau mai puțin clar, paternitatea lucrării lui Thomas a Kempis. Lucrarea a fost citită de către Sfântul Ignațiu de Loyola, în timp ce se afla
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
și a fost urmat de Abu Bakr, primul calif și liderul de necontestat al întregii Peninsule Arabe după succesul din războaiele civile din 632 și 633, succes care a dus la consolidarea unui stat puternic musulman în întreaga peninsulă. Conform biografilor musulmani, Mohammed (după ce a primit informații că forțele bizantine au fost concentrate în nordul Arabiei cu intenția de a invada Peninsula Arabică) a condus o expediție la nord de Tabuk (astăzi în nord-vestul Arabiei Saudite), cu intenția de a ataca
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cugetător. Acuzat de “erezii înspăimântătoare” și de “acțiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicată filosofului. Ea se încheie cu cuvintele: “Ne rugăm bunului Dumnezeu să nimicească un asemenea om și să
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
(n. 30 martie 1939, Culcheth, Cheshire) este un scriitor, istoric, biograf și traducător britanic specializat în literatura franceză. Printre operele sale remarcabile se numără "Blaise Pascal: Mathematician, Physicist, and Thinker about God", precum și studiul aprofundat al romanului lui Honoré de Balzac "Illusions perdues" („Iluzii pierdute”). Și-a petrecut copilăria la Lymm
Donald Adamson () [Corola-website/Science/320621_a_321950]
-
copilăriei" înaintea povestirilor "Expediția spre Pământ" și "Prelude to Space", dar Clarke dorea să mai aștepte, având presentimentul că această carte nu era gata pentru lansare. Concepuse două finaluri și nu știa încă pe care să-l utilizeze. Conform spuselor biografului Neil McAleer, nesiguranța lui Clarke provenea probabil de la tema aleasă, una care trata problematica paranormalului și transcendența către supramintea extraterestră. Pe vremea aceea Clarke era interesat de paranormal (abia peste ani avea să devină sceptic legat de acest subiect), dar
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
cu câteva săptămâni înainte de debutul serialului "Babylon 5". Creatorul acestuia, J. Michael Straczynski, a indicat că cei de la Paramount cunoșteau conceptul său încă din 1989, când încercase să le vândă ideea, și le furnizase îndrumarul serialului, scenariul episodului pilot, desene, biografii cuprinzătoare ale personajelor și rezumate pentru primele 22 de episoade. Paramount a refuzat "Babylon 5", dar a anunțat apoi că "Deep Space Nine" era în curs de dezvoltare la două luni după ce Warner Bros. își dezvăluise planurile pentru "Babylon 5
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
a fi aparținut unei „organizații teroriste”, dar au fost achitați și eliberați imediat. Yellin-Mor a dobândit curând imunitate parlamentară, fiind ales în prima legislatură a Knessetului. După ani de zile, rolul lui Cohen a fost dezvăluit de Michael Bar Zohar, biograful oficial al lui Ben-Gurion. La acea dată Cohen lucra ca gardă de corp (bodyguard) a lui Ben-Gurion. Prima recunoaștere oficială a rolului grupului Lehi a fost în 1977, la aniversarea atacului . Omorul se prescrisese în 1971. Guvernul suedez era încredințat
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
protocol 1815, 1851 (1 vol.); Condica cununaților 1802-1861, 1861-1902 (2 vol.); Condica născuților 1802-1853 (1 vol.) și Condica morților 1802-1856, 1856-1885 (2 vol.). El a tras concluzia că Vasile Eminovici s-a născut în anul 1780 în satul Călinești-Cuparencu, majoritatea biografilor eminescieni (printre care George Călinescu și George Muntean) susținând apoi această concluzie. În cartea sa, ""Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu"", Vol. I. Originile (Ed. Cartea Românească, București, 1989), Ion Roșu a înlăturat pe bază de documente ipotezele
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
obțină locul Marchizei de Pompadour. Jeanne s-a obișnuit repede să trăiască în lux. Ea a primit de la rege un băiat bengalez, Zamor, pe care l-a îmbrăcat în haine elegant pentru a-l scoate în evidență. În conformitate cu Stanley Loomis, biograful ‘Du Barry’, rutina zilnică a Jeannei începea la orele 9, când Zamor îi aducea ceașca cu ciocolată. Mai târziu, ea era îmbrăcată într-o rochie fină și împodobită cu bijuterii. Apoi, coaforul Nokelle pentru ocazii speciale, sau Berline pentru rutina
Madame du Barry () [Corola-website/Science/320949_a_322278]
-
-o ultima oară în 1913. Prințesa Irene nu a fost impresionată. Soțul Irenei a spus că menționarea Anderson o supără foarte mult și a cerut ca nimeni să nu discute despre Anderson în prezența ei. Heinrich a murit în 1929. Biograful Annei Anderson a afisrmat că după câțiva ani, fiul Irenei, Prințul Sigismund, i-a pus câteva întrebări lui Andreson despte copilăria lor comună și că ea a răspuns cu mare acuratețe. Irene a adoptat-o pe fiica lui Sigismund, Barbara
Prințesa Irene de Hesse () [Corola-website/Science/315391_a_316720]
-
Casa Frogmore din Windsor, Berkshire. A fost primul copil al Prințului de Wales și al Alexandrei, Prințesă de Wales. Conform dorinței reginei Victoria, a fost numit Albert Victor după bunicul lui însă în familie i se spunea "Eddy" și mulți biografi se referă la el sub acest nume. Fiind nepot al unui monarh britanic pe linie masculină era numit de la naștere "Alteța Sa Regală" Prințul Albert Victor de Wales. Albert Victor a fost botezat la Palatul Buckingham la 10 martie 1864 de
Albert Victor, Duce de Clarence () [Corola-website/Science/315406_a_316735]