4,194 matches
-
1/3 externe cu 1/3 mijlocie a liniei spino-ombilicale stângi (! în dreapta există risc de puncționare a colonului) în condiții de asepsie și antisepsie. Lichidul de ascită se examinează după regulile generale: aspect macroscopic, examen biochimic, citologic și bacteriologic. 3. Biopsia este o metodă de diagnostic utilizată în următoarele situații: - leziune descoperită endoscopic pentru realizarea examenului anatomo-patologic - patologie hepatică - situație în care se realizează prin puncție percutană oarbă (după o anumită tehnică), ghidată ecografic, mai rar laparoscopic sau pe cale transvenoasă jugulară
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
anumită tehnică), ghidată ecografic, mai rar laparoscopic sau pe cale transvenoasă jugulară. Este indicată pentru elucidarea cauzei unui icter sau probe hepatice anormale fără etiologie stabilită prin metode neinvazive, în patologia tumorală, hepatite virale B și C etc. Alternativele noninvazive la biopsia hepatică sunt baterii de teste biochimice (FibroTest sau FibroMax) sau metoda ecografică specială numită elastografie (Fibro Scan). - pancreatite cronice - mai rar utilizată. Orice fragment de biopsie este examinat anatomo-patologic cu colorații și tehnici speciale. 4. Explorarea sanguină și serologică cuprinde
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
metode neinvazive, în patologia tumorală, hepatite virale B și C etc. Alternativele noninvazive la biopsia hepatică sunt baterii de teste biochimice (FibroTest sau FibroMax) sau metoda ecografică specială numită elastografie (Fibro Scan). - pancreatite cronice - mai rar utilizată. Orice fragment de biopsie este examinat anatomo-patologic cu colorații și tehnici speciale. 4. Explorarea sanguină și serologică cuprinde examenele biochimice și hematologice uzuale și teste specifice utilizate în mod țintit pentru un anumit tip de patologie. Efectuarea hemogramei complete este indicată deoarece evidențiază frecvent
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
există risc de apariție a esofagului Barrett), răspunsul la tratament este inadecvat. Metodele de diagnostic cele mai utilizate sunt: 1. endoscopia digestivă superioară (EDS) - metoda inițială de diagnostic deoarece are avantaje multiple: evaluează leziunile de esofagită, complicațiile (esofagul Barrett), permite biopsie din leziuni, exclude alte afecțiuni cu tablou clinic similar (Fig. 4, Planșa I). 2. tranzitul baritat eso-gastro-duodenal cu contribuție diagnostică redusă. Este explorarea inițială în prezența disfagiei. Are avantajul că poate evidenția hernia hiatală, tulburările motorii esofagiene, staza gastrică, complicații
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
diagnostic etiologic: identificarea infecției cu HP. Endoscopia digestivă superioară este metoda principală de diagnostic deoarece are avantaje multiple: permite identificarea leziunilor superficiale nedetectate radiologic, caracterizarea completă și corectă după criterii standardizate, evaluarea evoluției și complicațiilor (Fig. 8, Planșa I), efectuarea biopsiei. IMPORTANT! În ulcerul gastric EDS este obligatorie pentru biopsia leziunii, în vederea excluderii unui cancer gastric. Examenul radiologic baritat este o metodă complementară EDS, efectuată mai ales când se suspicionează o tulburare de evacuare gastrică. Are două mari dezavantaje: nu detectează
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este metoda principală de diagnostic deoarece are avantaje multiple: permite identificarea leziunilor superficiale nedetectate radiologic, caracterizarea completă și corectă după criterii standardizate, evaluarea evoluției și complicațiilor (Fig. 8, Planșa I), efectuarea biopsiei. IMPORTANT! În ulcerul gastric EDS este obligatorie pentru biopsia leziunii, în vederea excluderii unui cancer gastric. Examenul radiologic baritat este o metodă complementară EDS, efectuată mai ales când se suspicionează o tulburare de evacuare gastrică. Are două mari dezavantaje: nu detectează ulcerele superficiale, 1-8% din UG care par benigne sunt
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
excluderii unui cancer gastric. Examenul radiologic baritat este o metodă complementară EDS, efectuată mai ales când se suspicionează o tulburare de evacuare gastrică. Are două mari dezavantaje: nu detectează ulcerele superficiale, 1-8% din UG care par benigne sunt maligne după biopsie. Randamentul diagnostic poate fi crescut prin metoda cu dublu contrast. Imaginea radiologică elementară este nișa, adică imagine de adiție în aria gastrică sau a bulbului duodenal. În UG nișa benignă are caractere bine definite care o pot diferenția de ulcerul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
infecției cu Helicobacter pylori este obligatorie în UG. În UD este opțională dacă nu există istoric recent de consum de AINS, simptome de hipersecreție gastrică sau terapie recentă pentru HP. Există două tipuri de metode de determinare: - directe: EDS cu biopsie din mucoasa antrală, urmată de cultură sau testul ureazei (test rapid de culoare) - indirecte: Ac antiHP în ser sau salivă, identificarea bacteriei în scaun, test respirator cu uree marcată cu C13 sau C14. Diagnostic diferențial Este extins, dar trebuie individualizat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ușoară (≤ 4 scaune/zi), moderată sau severă (peste 8 scaune/zi). Extinderea leziunilor împarte RCUH în: rectită, rectosigmoidită, colită stângă, pancolită. Explorări paraclinice Diagnosticul paraclinic este imagistic și confirmat histologic: 1. colonoscopia este metoda care caracterizează complet leziunile elementare, permite biopsia necesară pentru examen anatomopatologic (Fig. 11, Planșa I). 2. examenul radiologic baritat (irigografia) este necesar pentru evaluarea extinderii leziunilor (Fig. 12). Aspectul este variabil în funcție de forma clinico-evolutivă. Metoda poate evidenția și cele două complicații specifice: megacolonul toxic și ocluzia intestinală
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
acute (megacolonul toxic - dilatație acută a colonului cu evoluție severă, ocluzie intestinală, perforație, rar hemoragie digestivă inferioară) și cronice (stenoze intestinale, risc de cancer colo-rectal). Complicațiile extraintestinale sunt de fapt manifestările extradigestive. IMPORTANT! Se recomandă efectuarea periodică a colonoscopiei cu biopsie după 8 ani de evoluție a bolii pentru depistarea precoce a malignizării. Principii de tratament Tratamentul este adaptat formei clinico-evolutive. Tipuri de tratament: igieno-dietetic, medicamentos, măsuri alternative, chirurgical. A. Regimul igieno-dietetic este recomandat în perioadele de acutizare și constă în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
paraclinic este imagistic. 1. Colonoscopia este esențială pentru diagnostic. Evidențiază în mod direct colonul și ileonul terminal cu aspect tipic de "piatră de pavaj", dar și evoluția leziunilor spre stenoze, fistule (Fig. 13, Planșa I). Are avantajul major că permite biopsia din leziune și examen anatomopatologic. 2. Examenul baritat (clisma baritată, irigografia) are rol limitat. Este util când BC este localizată în intestinul subțire și pentru evidențierea stenozelor. Urmărirea este dinamică inițială și durează până la 4 ore (Fig. 14). 3. CT
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
mod caracteristic citoliză hepatică. Se asociază variabil: colestază, hiperreactivitate mezenchimală, hipersplenism hematologic. Ecografia abdominală este utilă când confirmă hepatomegalia asociată sau nu cu splenomegalie. Testele specifice sunt cele cu viză etiologică, de exemplu evidențierea virusurilor hepatitice sau Ac specifici. Puncția biopsie hepatică este testul care confirmă diagnosticul prin examen anatomopatologic. Astfel se poate grada severitatea bolii și stabili etiologia. Un examen anatomopatologic complet precizează gradul de activitate (necroinflamația) și fibroză, date utile pentru prognostic. Principii de tratament Indiferent de tipul de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Ac anti HBe, viremia (ADN viral) - testare obligatorie a infecțiilor virale posibil asociate - virusul D (prin Ac antiVHD) și C (prin Ac antiVHC). 3. Alte teste: screening periodic pentru carcinomul hepatocelular prin determinarea alfa fetoproteinei și ecografie abdominală. 4. Puncția biopsie hepatică este obligatorie pentru gradarea și stadializarea afecțiunii, dar aduce și informații etiologice. Principii de tratament Terapia include profilaxia HVB și tratamentul bolii constituite. Prevenția HVB se realizează prin educația în masă pentru evitarea expunerii la situațiile care pot determina
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hepatită cronică. Tratamentul farmacologic se referă în principal la terapia antivirală. Terapia antivirală este inițiată în funcție de 3 parametri, judecați după caz: nivelul citolizei (valori x 2 față de normal) - criteriul decisiv, prezența markerilor activității virale (AgHBe pozitiv și nivelul viremiei), rezultatul biopsiei (indicată în funcție de pacient). Aceiași parametri sunt decisivi pentru stabilirea eficienței și duratei tratamentului. Obiectivul final al terapiei este stoparea evoluției spre ciroză sau carcinom hepatocelular. Clasele de droguri acceptate sunt:imunomodulatoare: interferonul α diponibil în administrare săptămânală (interferon pegylat - pegIFN
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
caracter ondulant (valori normale care alternează cu creșteri ale transaminazelor) ± sindrom de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura virală, ARN viral) și Ac antiVHC. Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie, în stadiul de ciroză apar modificări sugestive - adresate manifestărilor extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
evidență sindrom de citoliză + colestază ușoară-moderată asociată în mod caracteristic cu creșterea gamaglobulinelor. 2. Testele serologice cu viză etiopatogenică sunt dozările diferitelor tipuri de autoAc: antinucleari, antifosfolipidici, antifibră musculară netedă, antimitocondriali, specifici țesutului hepatic (ex: LKM1, LSP, SLA). 3. Puncția biopsie hepatică este utilă în primul rând pentru diferențierea de alte tipuri de hepatită cronică, în particular HVC. 4. Alte teste vizează depistarea anomaliilor biochimice și hematologice sugestive pentru afecțiunile autoimune asociate. Evoluție, complicații Tratamentul corect a ameliorat semnificativ evoluția bolii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
nodular), semnele de HT portală (Fig. 15) - EDS - metodă necesară în evaluarea inițială a oricărei CH pentru evidențierea varicelor esofagiene și gastrice (Fig. 16, Planșa I). Metoda are avantajul că poate estima riscul de sângerare și tratează sângerarea (vezi complicații). - biopsia hepatică reprezintă standardul de aur în diagnosticul morfologic (Fig. 17, Planșa I). Se poate realiza percutan (prin puncție hepatică) sau prin laparoscopie. Se utilizează rar în practică, doar în cazuri selecționate pentru stabilirea etiologiei. - metode neinvazive de apreciere a fibrozei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
poate fi necesară în urgență pentru aprecierea cauzei (ex. calculi) și a consecințelor (hidronefroză) și dirijarea după caz spre medicul urolog (Fig. 28) - poziția rinichilor pentru confirmarea unei ptoze renale, necesară pentru dirijarea puncției unui chist renal sau a puncției biopsie renală (PBR). 2. ecografia Doppler vascular renală este utilă pentru aprecierea vascularizației renale în traiectul extra- și intraparenchimatos, pentru diagnosticul de infarct renal, tromboză de venă sau arteră renală, stenoză de arteră renală (Fig. 29, Planșa II). În stenoza de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
contraindicații pentru celelalte metode (Fig. 35, Planșa II). Era o metodă folosită pentru diagnosticul de stenoză de arteră renală și aprecierea funcționalității stenozei (adică dacă stenoza este cauza HTA), depistarea precoce a obstrucției urinare și a refluxului vezico-ureteral. 7. Puncția biopsie renală Este o manevră invazivă care are ca scop precizarea tipului anatomopatologic de afecțiune renală. Se efectuează în condiții sterile, se utilizează un dispozitiv special semiautomat dotat cu un ac care este introdus sub control ecografic (Fig. 36). Este indicată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
proteinurie moderată, hematurie microscopică persistentă), IRA fără cauză clară sau cu evoluție nefavorabilă după 21 zile de tratament, disfuncție renală de cauză necunoscută sau la pacientul cu transplant renal. Este contraindicată în afecțiunile cu risc de sângerare. Fragmentul recoltat prin biopsie este examinat microscopic prin tehnici variate pentru obținerea a cât mai multe informații (microscopie optică, în contrast de fază, cu imunofluorescență, microscopie electronică). Examinarea adecvată necesită prezența a cel puțin 8-10 glomeruli, optim 20. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A RINICHIULUI Rinichiul este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
definită prin dublarea creatininei serice într-un interval mai mic de 3 luni. - sindrom biologic de inflamație nespecific produși de degradare ai fibrinei crescuți. Imunologice care permit precizarea tipului de GN (Ac anti-MBG, complexe imune circulante sau Ac ANCA) Puncția biopsie renală este frecvent necesară pentru diagnostic și prognostic. Evoluție, complicații Evoluția este nefavorabilă și ireversibilă spre BCR. Prognosticul este rezervat în absența unei terapii agresive. Complicațiile cele mai frecvente sunt: IRA, IRC terminală, edem pulmonar acut, complicații legate de tratament
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
etc), micelii (nefropatia balcanică) - metabolice: guta, hipercalcemia, hipokaliemia etc - ereditare (ex. boala Wilson) - hemopatii: paraproteiniemii, amiloidoza etc - afecțiuni imune: LES, vasculite sistemice, sarcoidoză etc Mecanismul de producere, în funcție de etiologie, poate fi imun sau nonimun (prin efect toxic direct). Diagnostic Deși biopsia renală este definitorie pentru diagnostic, metoda nu se aplică de rutină. De aceea, diagnosticul se construiește din date epidemiologice, clinice și de laborator. Dacă tabloul clinic este variabil în funcție de etiologie, datele de laborator sunt cele care orientează în final raționamentul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau după utilizarea cronică a unui drog (ex. AINS). Modalitatea cea mai frecventă de diagnostic este descoperirea retenției azotate după consum recent de medicamente. Sedimentul urinar este activ, proteinuria de tip tubular, rinichii au dimensiuni normale ecografic și ecogenitate crescută. Biopsia renală este singura metodă care confirmă diagnosticul și orientează asupra etiologiei. Diagnostic diferențial Se impune diferențierea de necroza tubulară acută (este importantă cercetarea etiologiei) și GN rapid progresivă (există semne de retenție hidro-salină). Evoluție, prognostic Depind de factorul cauzal. Majoritatea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
C. Examenul sumar de urină și sedimentul urinar sunt obligatorii, deoarece confirmă afectarea parenchimatoasă (glomerulară sau tubulointerstițială). De exemplu, în NG sunt prezente hematii și cilindri hematici, proteinurie moderată/severă, în NTA celule epiteliale, cilindri epiteliali, proteinurie minimă etc. Puncția biopsie renală are indicații țintite, în general limitate. Alte explorări biochimice, serologice și imagistice sunt indicate în funcție de pacient și în boli sistemice. Diagnostic diferențial În practică este importantă diferențierea: - IRA de insuficiența renală cronică (IRC) avansată. În IRA rinichii au dimensiuni
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
obstructivă și pentru diferențierea de IRA. Cu unele excepții (rinichiul în diabetul zaharat, boala polichistică etc) rinichii sunt mici și simetrici. Alte teste imagistice pot fi efectuate în funcție de istoricul de afecțiune renală a pacientului. Testele serologice, funcționale renale, imunologice, eventual biopsia renală vor fi efectuate în situații particulare, individualizate. Principii de tratament Modelul de detecție precoce și management al pacientului cu BCR este sintetizat în Fig. 70. Măsurile de tratament conservator și dieta se vor aplica în toate stadiile de BCR
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]