1,784 matches
-
Cazimir Craiu îi naște regina al unsprezecelea prunc. Matiaș vra să se însoare a doua oară și să ia zestre. În primăvara anului 1476 Ștefan coboară în Țara de jos. La 22 Maiu se afla la Iași. Solie turcească pentru bir robii din războiul dela Racova, mai ales Piri-beg fiul lui Isac bei. Ștefan respinge solii. Mahomet vine asupra Moldovei. 22 Mai, Varna. Socoteli ale Venețienilor pentru niște cheltuieli ale oamenilor lui Ștefan (200). Cazimir umblă lela prin Lehia sub cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Încă n-aveam douăzeci de ani împliniți când am scris nuvela cu numele de mai sus, care a apărut în al treilea volum al meu de debut "Dureri Înăbușite" în 1905, adică șapte ani după. Aiyn an Dordie ghebi guzel bir Kâzsân ca lună drăguță una fata Seni veviyomu, Sevghilim feregè felgè te ador iubito! haina de deasupra cu văl Sevda iubire Olum moarte Cu trei zile înainte de ramazan hogea oficiază o slujbă de zi Mikabelè și una de noapte Teravè
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neamuri, căci neamul turcilor sânt mai înțălepți și mai puternici”. Grigore Ureche scria că Bogdan, „Pe învățătura tătâne-sau, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara... Iar împărăția de bucurie mare, cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui Mare și i-au adus în țară și au ziditu pre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
constituie Vrancea, formată din 12 sate cu 2000 de gospodării. Cea de-a treia “republică” este Tigheciul, un codru la hotarele cu tătarii din Bugeac “cel mai puternic parapet al întregirii Moldove dinspre apele Prutului”. Locuitorii acestui ținut plătesc un bir mic, anual, și sunt toți călărași. Odinioară contingentul format de ei se ridica la 8.000 de călăreți, în vremea lui Cantemir reducându-se la 2.000. Alexandru Gonța a considerat că locuitorii celor trei “republici” nu pot fii socotiți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de după el sunt de acord cu faptul că puterea domnească este direct proporțională cu veniturile domnului. Ferdinand Lot considera că veniturile unui monarh fac parte din domeniul domnesc. Toți locuitorii țării erau obligați să plătească anual o sumă de bani, birul, iar acesta intra în visteria domnului care se confunda cu visteria țării. Sumele de bani, de care dispunea domnul, erau foarte importante și este suficient să amintim că regele unui mare regat, cum era Polonia, se împrumută la sfârșitul secolului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prima ordonare a lumii și pe cele ale eroilor culturali. O caracteristică în plus a lui ophis primigenius este cea de agresor periodic al socialului, ceea ce conduce la nevoia înfrângerii lui repetate. Precum un „balaur de cetate”, el își ia birul în forma unei vaci grase și a unei fecioare. La fel cu cerbul din colinde ce distruge viile și ogoarele, actul devine o provocare a umanului și un test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ku, Purusa sunt tot atâtea exemple din cosmogoniile arhaice care confirmă validitatea actului con¬strucției prin repetarea sacrificiului divin. Ridicarea unui edificiu constituie un argument în acest sens, microcosmosul instaurat dizolvându-se dacă locul pe care se sprijină nu primește birul mai mult sau mai puțin spiritualizat. În colinda Peștele și mreaja fetei III, 50 tocmai animalul capturat devine maestru inițiator și explică fecioarei etapele ritualului sacrificial: „ - Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe Bug, și unde judecata se făcea în limba română, în numele Domnului Moldovei. Dominația moldovenească n-a durat mult, dar, către mijlocul secolului al XVIII-lea, în orașe precum Moghilev existau încă, printre funcționarii municipali, moldoveni, iar Domnul Moldovei percepea biruri, ca și la Rascov ori în alte orașe din Podolia. Ultimul exod a avut loc între 1788 și 1795 când, la insistențele Ecaterinei a II-a, care le-a dăruit mari întinderi de pământ, numeroși boieri moldoveni s-au așezat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de readucerea Sfântului, binecuvântând pe salvatori. [...] Al. Tzigara-Samurcaș despre Tezaurul românesc aflat la Moscova (extrase) „/.../ la 11 Oct. 1915 mi-a fost înmânat, de însuși A. S. R. Principele Carol, ordinul permanent nr. 30, al șefului Stat Majorului General (Secț. I. Bir. oper.) prin care eram însărcinat, din înalt Ordin „a inventaria și transporta Tezaurele monăstirilor din țară”, amenințate de invazia inamicului. Urmând înaltele indicațiuni date, de a proceda cât mai neîntârziat și a începe cu salvarea Tezaurelor mănăstirești din Moldova, m-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
5). Condica Visteriei Moldovei din anul 1816 consemnează date semnificative, referitoare însă numai la contribuabilii din ținutul Fălciu: - 17.128 lei (birnici, havalegii, scutelnici și breslați); - 4.095 oameni; - 8 lei - rufeturile; - 10 - jidovii orândari din sate; - 17.146 - banii birului pe un sfer; - mazili (694 lei, 356 oameni); - ruptași (685 lei, 236 oameni); - ruptele vistieriei (1.952 lei, 171 oameni), - sârbii și bulgarii hrisovoliți (3.251 lei, 334 oameni); - negustori hrisovoliți (1.050 lei, 84 de oameni); - jidovi hrisovoliți (125
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mazili (694 lei, 356 oameni); - ruptași (685 lei, 236 oameni); - ruptele vistieriei (1.952 lei, 171 oameni), - sârbii și bulgarii hrisovoliți (3.251 lei, 334 oameni); - negustori hrisovoliți (1.050 lei, 84 de oameni); - jidovi hrisovoliți (125 lei); - oameni fără bir (295 oameni); - slujitori (454 oameni); - postelnicei și alții cu cărți de iertare și de neamuri (62 oameni); - târguri: 2, 5 ocoale, 84 de sate. Totodată, statistica atestă că numărul birnicilor din târgul Huși („liudi”) era de 150 („bez (fără, n.a.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și de neamuri (62 oameni); - târguri: 2, 5 ocoale, 84 de sate. Totodată, statistica atestă că numărul birnicilor din târgul Huși („liudi”) era de 150 („bez (fără, n.a.) neguțitorii de acolo care sînt așăzați la osăbită rînduială”), iar „suma banilor birului unui cifert” era de 510 lei; mai erau 57 de negustori hrisovoliți, care plăteau suma de 780 lei (birul). Catagrafia din 1820 arată că în Huși locuiau 873 familii, iar numărul total al locuitorilor, după aceeași catagrafie, era de 4
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgul Huși („liudi”) era de 150 („bez (fără, n.a.) neguțitorii de acolo care sînt așăzați la osăbită rînduială”), iar „suma banilor birului unui cifert” era de 510 lei; mai erau 57 de negustori hrisovoliți, care plăteau suma de 780 lei (birul). Catagrafia din 1820 arată că în Huși locuiau 873 familii, iar numărul total al locuitorilor, după aceeași catagrafie, era de 4.365. Din categoriile înscrise, remarcăm existența slugilor, a scutelnicilor și a breslașilor. Ei prestau unele servicii sau își mențineau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cotroceni, Răești, Plopeni, Broșteni și Corni. La începutul secolului al XIX-lea, în Condica liuzilor, Broștenii și Cornii figurau ca sate separate. Locuitorii acestor sate, în majoritate birnici, lucrau în calitate de clăcași pe moșia Episcopiei. În cursul operațiunilor de fixare a birurilor, mahalalele târgurilor au fost confundate cu satele. Într-o cerere a locuitorilor din mahalaua Cotroceni, din mai 1847, se arăta că, deși erau obligați să lucreze boierescul pe moșiile Episcopiei, „ca și locuitorii satelor”, nu li se dau suficiente locuri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noastră. Se poate presupune că primii „grădinari”, „coloniști străini”, „oameni străini”, menționați în documentele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pot fi bulgari. De pildă, într-un hrisov din 20 iunie 1667, Alexandru Iliaș poruncea scutirea de biruri (de dajdie) pentru doi grădinari, Gheorghe și Dima, din ținutul Fălciu, „care vor sta la grădinile din hotarul Episcopiei de la Cârligați” . Doi ani mai târziu, Gheorghe Duca împuternicea pe Ioan, episcop de Huși, printr-o carte domnească, să aducă „oameni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aparținut bulgarilor hușeni, poate vechii poslușnici ai Episcopiei. Începând din 1752, vin să se stabilească la Huși mai mulți străini decât în perioada anterioară, mai ales în ultimele trei decenii ale secolului. Treptat, se va renunța la vechea scutire de biruri, acordată de domnie, iar Episcopia, pe pământurile cărora se așezaseră, le va impune plata dărilor. De pildă, episcopul Ierotei va fixa o dare de doi lei pe fiecare casă a celor de curând așezați. Numele dat zonei locuite de noii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unul ca acela să-l certe cu bătae”. Cum este firesc, țiganii trăiau în zona Hușilor și la începutul secolului al XIX-lea; prin „cartea” (scrisoare, ordin scris) din 1 iulie 1839, vornicul Iordachi Cantacuzino cerea să fie scutit de biruri Ștefan, țiganul celui de-al doilea (vtori) paharnic. Ștefan Nenica, țiganul de la Huși, a dovedit cu ispisoace domnești că aparținea lui Radu Racoviță și „că este dintracel niam și cu guzăi domnești”. Domnul Moldovei hotăra ca „deacum să-i dați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
celui de-al doilea (vtori) paharnic. Ștefan Nenica, țiganul de la Huși, a dovedit cu ispisoace domnești că aparținea lui Radu Racoviță și „că este dintracel niam și cu guzăi domnești”. Domnul Moldovei hotăra ca „deacum să-i dați pace de birul domnesc, nici cu alta să nu-l supărați... că iaste dreptu a dmisale vtori pah.”. În secolul al XIX-lea, numărul țiganilor stabiliți la Huși a cunoscut o relativă creștere. Astfel, în Catagrafia din 1831-1832 erau incluși 72 țigani, din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huși și l-au dus de l-au îngropat în mânăstire, în Pobrata, în anii 7056 (1548), aprilie 7”. Creșterea obligațiilor față de Poartă, l-a determinat pe Ilie Rareș să impună la bir chiar sfatul domnesc și clerul, prin tradiție scutiți de dări, ceea ce i-a atras opoziția politică a acestora. Unii boieri au fugit în Polonia. Înainte de a pleca la Constantinopol, în iunie 1551, pentru a cere sultanului micșorarea obligațiilor către Poartă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o garnizoană mare de apărare dinspre Rusia și Polonia, Valea Prutului transformându-se într-o arteră de circulație pentru armatele turcești, care circulau necontenit între Brăila și Hotin. „Pre acele vremi, consemneză Ion Neculce, era greu în țară, nu de biruri, ci de alte supărări, că turcilor le era calea tot prin țară mergând și viind la Hotin; unii veneau pre la Focșani de mergeau pre Siretiu, alții pe la Bârlad și pe la Iași, alții pe Prut și ca niște oșteni păgâni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
strigăt de alarmă contra atentatului la vechile lor așezăminte de breaslă, prin care se reglementa munca, exercitarea meseriei și vânzarea cinstită a rodului muncii lor. Breslele erau obligate să plătească anumite dări către stat, după așa-numitul „sistem al ruptelor”. Birul era proporțional cu numărul breslașilor. Regulamentul organic a menținut principiul răspunderii solidare și nelimitate a breslașilor față de fisc. Și această breaslă a fost înființată înainte de anul 1843. Blănarii erau așezați pe ulița ce pleacă din piață spre nord, către reședința
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din localnici să-și părăsească locuințele. În toamna anului 1813, ciuma s-a răspândit în Huși, Galați și Focșani, iar în ianuarie 1814 producea victime și la Bârlad și Vaslui. Ispravnicul raporta că nu este cu putință să se strângă birul din cauza fugii multor localnici. Deși autoritățile au încercat să-i întoarcă la vetrele lor, țăranii au refuzat. Proprietarii erau îngrijorați de lipsa forței de muncă în plin sezon agricol și solicitau intervenția în forță a autorităților. De pildă, la 18
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
grele impuse țăranilor prin dispozițiile noilor legiuiri. Mulți locuitori pribegesc peste graniță sau se strămută pe alte moșii. La 23 aprilie 1848, Isprăvnicia raporta că 40 din birnicii Hușilor au fugit. Locuitorii mahalalei Broșteni reclamau și ei faptul că plătesc birul și îndeplinesc havalele multor persoane neimpozabile (morți, fugiți sau scutiți și angajați slugi). Ei declarau în noiembrie 1842 că, din aceleași cauze, au rămas „cu totul săraci și fără nici o stare”. La începutul anului 1848, situația locuitorilor satului Odaia-Bogdana (ținutul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au rămas „cu totul săraci și fără nici o stare”. La începutul anului 1848, situația locuitorilor satului Odaia-Bogdana (ținutul Fălciu) ajunsese disperată. În jalba lor, adresată Vistieriei, la 8 februarie 1848, sătenii declarau că sunt forțați de zapcii să plătească întregul bir: „până acum, cât ce am mai avut am vândut și am tot întâmpinat [...] muritori de foame suntem, calici cu totul, chip de a mai plăti nu avem, agiutor nu ni se mai face”. Locuitorii cer „să se desființeze numitul sat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
moșia Cozia „unde au și găsit înlesnire cuvenită lor”. Ispravnicul ținutului Fălciu, în raportul adresat Departamentului Dinlăuntru, la 16 mai 1848, arăta că locuitorii s-au strămutat „din lipsa pâinii, din lipsa nutrețului pentru hrana vitelor și din împlinirea banilor birului precum și din nămolul datoriilor în care lipsa pâinii i-au supus”. După strămutarea celor 23 de locuitori din satul Vicoleni-Fălciu, privighetorul ocolului lua chezășie de la locuitori pentru trei dintre ei, „descoperiți de invitători și răzvrătitori între obștia lăcuitorilor”. Incendiul din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]