1,252 matches
-
1885 a fost mutată în satul Prigoreni unde dăinuie și astăzi. În anul 1934 s-a construit în locul ei o bisericuță cu hramul Prea Cuvioasei Paraschiva. Cu acest prilej s-a descoperit mormîntul cronicarului Ion Neculce, ctitorul bisericii. Șubrezindu-se, bisericuța a fost desfăcută și în locul ei în anul 1969 cu osîrdia și ajutorul IPSS părintelui nostru doctor Iustin Moisescu, mitropolitul Moldovei și Sucevei cu sprijinul conducerii de stat s-a construit acest sfînt lăcaș sfințindu-se la 17 dec 1977
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
pe vârful unei stânci, în partea de nord a orașului și este o clădire roșie pitorească, adăpostind un muzeu ce expune istoria castelului și multe obiecte medievale. Alt obiectiv este insula de pe lacul Bled. Pe această insulă se află o bisericuță ce datează din secolul al X-lea și care poartă hramul Sfintei Maria. Există o tradiție care spune ca acel bărbat care își duce mireasa în brațe cele 99 de treptea, de la docuri până la biserică, va avea o căsătorie fericită
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. Nu se știe unde se afla clădirea episcopatului, întrucât bisericuța Sân Nicoară, luată în discuție, avea o arhitectură de factură bizantină, iar pe la 1788 încă se mai slujea acolo în legea Răsăritului. Întâiul episcop catolic a fost italianul Nicolae Antonii. Tot în vremea lui Radu I, ca replică a mitropoliei
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
prelegeri pe teme culturale pentru postul național de radio. După publicarea în 1942 a ultimei părți a trilogiei "Frații Jderi", Sadoveanu se retrage din nou, la cabana sa de vânătoare de la Oașa, pe Valea Frumoasei, alături de care construise și o bisericuță; acest loc i-a servit ca inspirație pentru povestirile din volumele "Valea Frumoasei", "Ochi de urs" și "Poveștile de la Bradu-Strâmb". În timpul acestor ani, scriitorul o întâlnește pe Valeria Mitru, o jurnalistă feministă mai tânără ca el, cu care, după o
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Una zice că ele vin de la câmpurile de margarete, în timp ce alta susține că localitatea, aflându-se vremelnic pe domeniul fiicei unui rege maghiar, numită Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici susțin că numele orașului Marghita provine de la o mică bisericuță cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi existat pe aceste meleaguri cu câteva secole în urmă. Prima atestare documentară a localității Marghita datează din anul 1216. În secolul XIV, Marghita devine centru de moșie feudală maghiară și o găsim atestată
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
încă trăind pe pământ, i se cuvine și azi, și creștinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele mărețe ale orașelor cât și în modestele bisericuțe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creștine, străjuiește de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe întreg cuprinsul pământului. Sfântul Anton este sfântul universal, și această popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale. Sfântul Anton însă
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
găsea în punctul denumit Valea Oanii.Pe moșia Segarcea s-a află un schit care, mai tarziu s-a transformat în mănăstire. Legenda spune că o boieroaica pe nume Sultănica ar fi construit pe locul de azi al mănăstirii o bisericuța de lemn pentru a atrage pe moșia să locuitorii din împrejurimi. Se presupune că și populația care-și ducea existența în punctul Valea Oanii s-a mutat în jurul mănăstirii, pe moșia Segarcea, locul pe care este așezată astăzi, localitatea Segarcea
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
drept ctitori. Lăcașul de cult a fost resfințit în anul 1796 de către arhiereul Anania Atonitul. O nouă serie de lucrări de reparații au avut loc în perioada 1854-1860, cu această ocazie fiind reînnoit acoperișul din draniță și înlocuită catapeteasma. Rolul bisericuței de lemn a decăzut după construirea între anii 1929-1939 în centrul satului a unei biserici de piatră, cu același hram. Între anii 1972-1973, biserica-monument istoric a fost restaurată la inițiativa mitropolitului Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei. Biserica are pictură
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
fostei gârle Bucureștioaia, afluent al Dâmboviței, care își avea vadul pe actuala stradă Galați (date despre această apă găsim în "„Istoria fondării orașului București”" de Dimitrie Papazoglu). În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Șerban Vodă Cantacuzino, o bisericuță din lemn, despre care găsim referiri în "„Istoria Bucureștilor”" de Ionescu-Gion și în "„Din vechiul București între anii 1789-1791”" de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refăcut, în anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creștinătății
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
în anul 1797 o biserică de lemn, cu hramul "Sfinții Voievozi". În decursul timpului, biserica a suferit numeroase modificări care înregistrează totuși o datare exactă. Într-o perioadă necunoscută, biserica a fost strămutată de la Râșca la Boroaia. În anul 1977, bisericuța de lemn a fost strămutată din nou, de această dată de la Boroaia în satul învecinat Praxia. Pe latura sudică a pronaosului a existat anterior și un turn-clopotniță, care nu a mai fost reconstruit când s-a strămutat biserica la Praxia
Biserica de lemn din Praxia () [Corola-website/Science/317122_a_318451]
-
vopsite cu albastru. Între anii 1969-1970, preotul Ioan Argatu (viitorul arhimandrit Ilarion Argatu) a construit o biserică de zid la Boroaia, cu hramul "Sfinții Părinți". Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 21 mai 1977 de către episcopul-vicar Adrian Botoșăneanul. Bisericuța de lemn a devenit biserică de cimitir. Cronica Parohiei Boroaia-Vale menționează următorii preoți slujitori ai acestui lăcaș de cult: Petru (ctitorul), Ioan, diaconul Ioniță Mateianu, Costache Ionescu, Th. Ionescu, Ștefan Rafael, Mihai Beraru, Ioan Eșanu, Ștefan Grosu, Alexandru Bardieru, Mircea
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
un „monument religios, unic între rămășițele trecutului”. Scriitorul descrie ospățul organizat cu ocazia hramului bisericii din Rădășeni așa cum avea loc la sfârșitul secolului al XIX-lea: „După asta Grigoriță Oanea mi-a arătat cel mai important monument al satului: o bisericuță veche de lemn, mai scundă și mai întunecată decât toate casele. Gospodarii îndeletnicindu-se cu negustoria de mere și gospodinele cu ale gospodăriei, n-au când se abate pe la acea clădire de scânduri vechi. Numai o dată pe an, la hram
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
negustoria de mere și gospodinele cu ale gospodăriei, n-au când se abate pe la acea clădire de scânduri vechi. Numai o dată pe an, la hram, în ziua a patra după Paști, la sfântu' Mercorie, cum spun ei, organizează în ograda bisericuței cel mai îmbielșugat praznic din ținut, cu sarmale de o litră, legate cu ață, și cu mămăligi mai mari decât roata morii, de se satură toată calicimea din cuprins. Se ridicase în acel an, la ospățul de la bisericuță, un moș
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
în ograda bisericuței cel mai îmbielșugat praznic din ținut, cu sarmale de o litră, legate cu ață, și cu mămăligi mai mari decât roata morii, de se satură toată calicimea din cuprins. Se ridicase în acel an, la ospățul de la bisericuță, un moș mai vechi dintre neamuri, și a închinat străinilor de față un pahar de băutură, cu aceste cuvinte: „Cum înghit fără saț sărmanii ghițomancele de la praznicul nostru, așa ne-au înghițit pe noi ciocoii și lingăii domnești. Blăstămați să
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
se temea că o să-i plece meșterii și să nu-i mai poată aduna până în toamnă. El păstorea și în 1843, când satul avea 1.822 locuitori. După construirea unei biserici de zid în satul Bilca, între anii 1868-1877, vechea bisericuță de lemn a rămas doar ca biserică de cimitir. În anul 1913, s-a înlocuit acoperișul de șindrilă cu o învelitoare din tablă. Aceasta exista în jurul anului 1985 după cum reiese dintr-o fotografie din lucrarea "„Monumente de arhitectură în lemn
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
se află o inscripție cu următorul text: "„Să știe cine au schierisit Simion în (anul) 7225 luna aprilie”". Pe ușa de la intrare, deasupra încuietorii, este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
și un turn clopotniță din lemn, ridicat odată cu biserica. Acesta are etaj și este acoperit cu șindrilă. În anul 1814 s-a clădit o nouă biserică de lemn în centrul satului, cu hramul "Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan", iar vechea bisericuță de lemn a devenit biserică de cimitir. Cum și noua biserică de lemn, lărgită în 1858, a devenit neîncăpătoare, în perioada 1910-1921 s-a ridicat un nou lăcaș de cult din cărămidă cu stâlpi din beton armat, după modelul Bisericii
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
1785.. Lăcașul de cult a suferit lucrări de reparații în anii 1855 și 1890. El a fost acoperit cu tablă în anul 1890. În anul 1993 preotul-paroh din Șerbănești a încercat să construiască o biserică de zid aproape lipită de bisericuța de lemn. Ca urmare a demersurilor inițiate de specialiștii de la Oficiul de Patrimoniu și de cei de la Muzeul Național al Bucovinei, lucrările au fost întrerupte în 1994, dar fundația era deja săpată. Noua biserică din Șerbănești a fost sfințită la
Biserica de lemn din Șerbănești () [Corola-website/Science/317143_a_318472]
-
lui Alexandru Stârcea, care a efectuat identificarea după o lucrare din aur pe partea stângă a danturii. Cele două corpuri au fost puse în sicrie din tablă de zinc, ale căror capace au fost sudate și au fost depuse în bisericuța din Rostov. Sicriul lui Alexandru Stârcea a fost pus într-un avion de transport greu "YU 52" care a luat drumul spre România, urmând să fie înmormântat la conacul familiei Stârcea din satul Stârcea (Bucovina de Nord). Corpul eroului a
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din Rudești () [Corola-website/Science/317161_a_318490]
-
cedat Biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați parohiei ortodoxe „Sfântă Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. Parohia ortodoxă „Sfanțul Dumitru” a fost înființată în anul 1826, preotul Vasile Burlinschi fiind numit că paroh. Acesta nu le-a mai permis credincioșilor greco-catolici ruteni să-și țină acolo slujbele religioase. Parohia „Sfanțul Dumitru” a fost desființată
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
spre nord și vest), se deduce că bârnele din lemn erau foarte degradate, estimându-se așadar că biserica este mai veche cu aproximativ 100-150 ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, linia frontului a trecut pe dealurile ce înconjurau bisericuța și cimitirul. Un obuz a distrus în 1944 partea inferioară a absidei laterale de nord. Casele aflate în apropierea bisericii au fost în mare parte distruse, iar satul a fost strămutat mai în vale, până pe valea Siretului. Mutarea satului a
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
se mai oficiază doar slujba de sărbătoarea hramului (Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie), precum și slujbele de înmormântare ale localnicilor răposați. Ca urmare a faptului că satul este îndepărtat, localnicii parcurg și câte 5-6 kilometri pe jos cu prilejul înmormântărilor. De bisericuță se îngrijește un epitrop de la biserica din sat, care deschide biserica turiștilor aflați în zonă. Accesul în incinta cimitirului se face pe sub un turn clopotniță de lemn. Acesta are un plan pătrat cu structură metalică și închideri din lemn, învelitoare
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
nouă biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", în stil moldovenesc, în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turnuri mari de lemn, cu baza octogonală. Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. În secolul al XIX-lea s-au efectuat o serie de intervenții care au alterat arhitectura monumentului. După transformarea schitului în mănăstire de călugărițe, biserica a fost extinsă în mod succesiv, în
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
deschis, pe unde se amenajează intrarea. Ulterior, pe latura sudică a altarului este adăugată o veșmântărie, de aproximativ aceeași mărime și dezvoltare în plan cu pridvorul. Aceste adaosuri au modificat forma bisericii, prin care "„se întunecă întru câtva frumusețea vechii bisericuțe”" după cum remarca Al. H. Simionescu. Biserica "Sf. Arhangheli" a ars în anul 1921, ea fiind restaurată în 1957. Pereții interiori ai bisericii vechi, inclusiv turla și bolțile, au fost tencuiți și pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către pictorul arhimandrit
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]