1,137 matches
-
și otrăvind fântânile. Caii turcilor trecuseră ca prin- tr-o pustietate de la Dunăre până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii șiau așezat tabăra lângă Podul Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai cu cuțitul.Ștefan Vodă, bizuindu-se pe mintea lui și pe vrednicia ostașilor, a trimis, cu mare fereală, în spatele puhoiului turcesc oameni anume, care să amăgescă dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
sinteză morfologică”, „o sinteză a modalităților de abordare științifică a operei”. Autorul o consideră necesară, întrucât estetica intuitivă, constituită prin negarea celei speculative și sistematice, întemeiată de filosofi, nu elucidează decât unele dintre problemele artei, de vreme ce judecata estimativă se poate bizui doar „pentru o primă aproximație” pe „intuiția și finețea exegetului”, pe când întemeierea ei riguroasă „nu se poate lipsi de cercetarea atentă, chiar de disecția operei cu ajutorul instrumentelor oferite de noile metode”. După studierea artei îndeosebi ca parte integrantă a culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
ale literaturii pentru copii (...). În continuare a combătut teoriile greșite potrivit cărora literatura pentru copii n-ar trebui să oglindească lupta de clasă (...). Unii scriitori consideră în mod greșit că nu au nevoie să studieze viața de azi a copiilor, bizuindu-se pe amintiri din propria copilărie. În cuvântul său, poetul Miron Radu PARASCHIVESCU s-a referit îndeosebi la acel pasaj din Raportul tov. Malencov în care se arăta necesitatea unei literaturi satirice care să ardă ca fierul roșu tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
toate acestea rezultatul efortului său se dovedește a fi nesatisfăcător, din pricina superficialității, cel mai adesea, care ucide în față ceea ce începuse să capete profil. Iată spre pildă - cele două poeme de dragoste, amintite, ale lui A.E. Baconsky. Ambele se bizuie pe câte o idee valoroasă care, bine desfășurată, ar fi putut pune admirabil în lumină personalitatea eroului liric (...). Vorbind despre eroi lirici care se dau drept ei înșiși fără să fie (Aurel Rău) sau care, deși bine utilați, zgârâie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cea mare, lumea cealaltă, e o lume a iubirii. Clement îl întreabă pe Tim dacă mama acestuia, Cecilia Harcombe (1891-1913), care a murit la naștere, "a luat vreodată legătura" cu el. Suntem făcuți să credem că se încrede și se bizuie pe puterile supranaturale ale fiului mai mult decât ar trebui. O bucată de vreme aceasta e un mister și o sursă de suspans, dar în final Ackroyd destramă taina. Fiecare pagină e interesantă în sine, independent de înțelesul general al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
refuz s-o recunosc ca nefiind a mea". În concluzie, La Fornication este "cea mai mare operă necitită a vremii noastre", ori, cum zice un titlu din bibliografia imaginară, o "Fabula Rasa". Spre deosebire de celelalte romane ale lui Bradbury, care se bizuiau mai mult pe umor, pe nevoia autorului de a fi susținut de râsul lectorului, Mensonge are o teză, deconstruiește o teorie. Malcolm Bradbury s-a săturat de critica agresivă, care nu are nevoie de limbaj limpede, care se dispensează de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
structurile puterii disprețuiesc omul, fiindcă doar așa pot supraviețui. Dar nu recunosc aceasta niciodată. Ele ne spun, "Vă iubim". E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi". Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi". Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm". Întrebat la un interviu (1966) dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al unui întemeietor de curent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de gol, de a fi prea clare. Graba lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
marele curent pozitivist care scaldă a doua jumătate a secolului al XIX-lea, căruia îi aparține în special Claude Bernard, care a publicat în 1865 Introducerea în studiul medicinei experimentale (Introduction à l'étude de la médecine expérimentale), pe care se bizuie deschis Zola în Romanul experimental (Le Roman expérimental, 1880). Dacă, în anii 1880, științele exacte focalizează înspre ele toate speranțele, lumea se pasionează și de științele umane, ca istoria, arheologia, etnografia, susceptibile să ofere o viziune globală a lumii sociale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
privat, se folosesc, În general de alfabetul grec. Cred că druizii au hotărât acestea din două motive: pe de o parte, nu doresc să li se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cumva discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-și cultive mai puțin memoria; Într-adevăr, cei mai mulți, bizuindu-se pe scris, sunt mai puțin sârguincioși În Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene care să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestea din două motive: pe de o parte, nu doresc să li se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cumva discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-și cultive mai puțin memoria; Într-adevăr, cei mai mulți, bizuindu-se pe scris, sunt mai puțin sârguincioși În Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene care să ne lămurească asupra religiei celtice vechi, aceasta nu ține de distrugeri sau pierderi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre a fi ghicite sunt indicate prin întruchipări onomatopeice sau printr-un singur cuvânt-semnal (un verb sau o interjecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
și aprofundează teme și motive prezentate anterior în Formă și deschidere, completate cu cercetările mai recente ale lui I. asupra romanului fantastic sud-american, vizând cu precădere problemele legate de estetica, poetica și mitologia pe care această nouă structură literară se bizuie în construirea unui univers coerent, competitiv cu cel al lumii reale. Tot literaturii sud-americane îi este dedicat și studiul Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic, tipărit la Atena în 1999 (în limba greacă), menit să familiarizeze „marele public” cu evoluția literaturii acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Cola da Rienzi. Fără a reuși să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise și iluzii. El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
fiind Eminovici, cu rădăcini polonezo-ucrainene, sîrbești, armene sau de alte naturi. El a respins occidentalizarea incompletă și superficială de la 1848. Eminescu recunoștea numai două clase pozitive în România: boierimea și, mai presus de orice, țărănimea. Orice evoluție trebuie să se bizuie pe țărani și să fie organică. Naționalismul său este legat de gîndirea junimistă, dar el era mai puțin elitist decît cei asemenea lui Petre P. Carp. Eminescu era mai apropiat de țărani decît de boieri 64. Nu trebuie să ne
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ziaristul și criticul literar și chiar și Iorga memorialistul, întreaga gamă uluitoare a activităților lui demonstrează vigoarea luptei sale. A fost un luptător și un animator, nu rămînea pasiv la nimic. Dr. Samuel Johnson spunea cîndva: "Intențiile trebuie să se bizuie pe acțiuni". Pentru Iorga, chiar și în domeniul istoriei, ideile nu puteau fi separate de acțiune, ceea ce însemna luptă. Acțiunea și ideile alcătuiau o unitate, deci acțiunile nu trebuiau privite în lumina ideilor sale, idealurile sale călăuzindu-i acțiunile. Ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este, prin urmare, imutabil și indestructibil. După părerea lui Iorga, civilizația se menține prin libertatea acordată acestui proces organic să dea naștere unui suflet și unei mentalități naționale, deoarece aceste spirite naționale diferite constituie baza armoniei internaționale. Din moment ce națiunea se bizuie pe aceste idei, înseamnă că armonia internațională se bizuie pe recunoașterea națiunii. Pentru Iorga, nu este vorba despre ceva contradictoriu, ci despre ceva complementar, bazat pe constituția omului și a lumii. O asemenea diversitate inclusivă prezintă lumea lui. Națiunea e
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, civilizația se menține prin libertatea acordată acestui proces organic să dea naștere unui suflet și unei mentalități naționale, deoarece aceste spirite naționale diferite constituie baza armoniei internaționale. Din moment ce națiunea se bizuie pe aceste idei, înseamnă că armonia internațională se bizuie pe recunoașterea națiunii. Pentru Iorga, nu este vorba despre ceva contradictoriu, ci despre ceva complementar, bazat pe constituția omului și a lumii. O asemenea diversitate inclusivă prezintă lumea lui. Națiunea e o componentă fundamentală a omenirii. Procesul acesta organic reprezintă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
poate exista o filosofie a istoriei. Era convins că filosofia îi face pe oameni intransigenți și intoleranți față de alte puncte de vedere. Iorga nu a pretins niciodată că este un gînditor deductiv; a rămas un impresionist și un naționalist romantic, bizuindu-se pe instinctele și pe spontaneitatea geniului său, fiind mai curînd o ilustrare a spiritului de finețe al lui Pascal decît al spiritului geometric al lui Descartes. Vorbind despre propria sa operă istorică, Iorga afirma că "el era un judecător
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le dicteze acestora simultan o carte, o piesă și un editorial. Spiritul relatării lui Stahl este dominat de caracterul apocrif al incidentului. Fără ajutorul magnetofonului, al procesoarelor de cuvinte, al computerelor, al avioanelor sau al altor "înalte tehnologii", Iorga se bizuia pe etica muncii, mintea și excepționala lui memorie. Să ne întrebăm ce ar fi putut realiza avînd la dispoziție "înalta tehnologie!" Făcînd naveta între București și Vălenii de Munte, cobora întotdeauna (la ambele capete ale liniei) cu un articol sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
literare în măsura în care aceasta se încadra în naționalismul său cultural. Doar criteriile sociale și morale, mult mai puțin decît cele estetice, corespundeau normelor de evaluare a unei opere de artă. Pentru el, națiunea, "cea mai naturală dintre toate societățile omenești", se bizuia pe țărani: "apărătorul și cel care lucrează pămîntul românesc", datorie pe care și-a împlinit-o sub toate jugurile străine sau asupririle nedrepte. Țăranul era "cel mai demn de cinste și cel mai curat și cel mai harnic dintre toți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
214. Cursul inaugural al lui Iorga, Cuza Vodă și dușmanii săi la două zile de la detronarea sa, era un act de răzbunare politică care relata rolul jucat de Dimitrie Sturdza (liderul Partidului Liberal) în detronarea lui Cuza Vodă. Universitatea se bizuia pe subscripții și donații, statul nemișcînd nici un deget. Iorga percepea taxe modeste pentru casă și masă. Toate acestea se adăugau activității reînvingoratei Ligi culturale. Iorga nu s-a abătut niciodată de la țelurile Universității de Vară: "Sîntem convinși că sîntem o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a înregistrat și la nivelul liceelor. În aceste împrejurări, studenții evrei beneficiau de avantaje clare. Spre deosebire de studenții care veneau din provincie și se simțeau străini în marile orașe, majoritatea studenților evrei aveau familiile și casele lor. Ei trebuiau să se bizuie în mai mică măsură pe condițiile haotice de tip Lumea a Treia create de neglijența guvernului. Mulți studenți evrei aveau o tradiție intelectuală care le mărea șansele de reușită. Condițiile groaznice de trai ale studenților au devenit unul dintre motivele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împrejurări foarte nefericite, șeful unui guvern. Nu avea să fie cea mai bună șansă pentru el ca să dovedească că-și poate sluji țara. Situația nefavorabilă a contribuit în foarte mare măsură la eșecul său. Dorise dintotdeauna să-și slujească țara bizuindu-se pe popor. Dar Iorga nu a devenit prim-ministru prin voința poporului român și nici guvernul său nu a lăsat în urmă o impresie bună. Fapt aflat în discordanță cu marea șansă pierdută după Războiul cel Mare de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
faptică. Aceasta îl privea drept în față, dar el refuza să recunoască că greșea. Prefera să nu-și amintească anumite lucruri care se întîmplaseră în trecut și le ignora pe cele care urmau să se întîmple în viitor. Liberalii se bizuiau pe dinastie. Din cauza respectului lor, nu făcuseră public adevărul despre Carol (pe care îl cunoșteau). Dar clanul Brătianu - Constantin, Vintilă, Ion, precum și prințul Știrbei s-a opus cu îndîrjire urcării lui Carol pe tron6. Chiar și dintre cei inițiați, puțini
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]