2,555 matches
-
dramatică Loc de desfășurare : Cabinetul privat al Regelui, Madrid, Spania, 1559 Rezumat : Eboli și-a trădat Regina și prietena deoarece avansurile ei fuseseră respinse de Carlo. Că pedeapsa, Elisabeta o lasă să aleagă între mănăstire și exil. După ce Eboli își blestema propria frumusețe, care i-a provocat toate necazurile, jură să-l salveze pe Carlo din închisoarea în care îl aruncase trădarea ei. O don fatale, O don fatale, o don crudel che în suo furor mi fece îl ciel! Tu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Eu Însă vă spun vouă: Nu vă Împotriviți celui rău [...] Ați auzit ca s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc (Matei 5, 38-44). CITAT RETRAS!!! Iertarea Înseamnă să ne reconstruim persoana În concordanță cu un alt orizont de valori, punând Între paranteze egoismele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
efectul nu mai era o chestiune de timp. Fără doar și poate că, prin această strălucire a vieții, prin această dominare a opiniei generale, prin tinerețea care Îi sporea gloria, prin această Înfățișare fermecătoare și crudă pe care femeile o blestemă și o adoră deopotrivă, Brummell a stârnit și pasiuni contradictorii: amoruri profunde, dar și ură nimicitoare. Nimic Însă din toate acestea nu a răzbătut 1. Milogeala a Înăbușit strigătul inimii, dacă o fi Îndrăznit cineva să strige. În Anglia, conveniența
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei profunde mișcări de revendicare printr-o serie de imagini convenționale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alte lucruri necesare cu noua monedă franceză. Zarafii nu mai vroiau să mai schimbe nici dinari, nici oboli. Și oamenii sărmani nu mai aveau decât acea monedă care nu mai valora nimic. Văzând că pierderea lor este mare, unii își blestemau soarta în public și în secret, zicând ce voiau despre guvernanți. Mulți și aruncau monedele în Sena pe deasupra prăvăliilor zarafilor, pentru că nu mai valorau nimic". Jean Favier, Istoria banilor. Apariția omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 1994
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
din invidie. Și mama lui era moașă și oamenii o chemau să moșească mai des decât pe Dichtlin. Un al treilea bărbat a declarat că, cu opt-nouă ani Înainte, porcii săi au intrat În curtea lui Dichtlin și ea a blestemat-o pe nevasta lui, care a Început să șchiopăteze la scurt timp (În realitate, se pare că Dichtlin spusese doar niște fraze ambigue). De asemenea, el o văzuse pe Anna stând În râu și Împroșcând apa cu picioarele. Ea Îi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
facă, dar ariciul nu vrea să Îi Împărtășească acest secret. Atunci, Dumnezeu o trimite pe albină să Îl spioneze, iar albina trage cu urechea la mormăielile ariciului și descoperă soluția cosmogonică. Ariciul, supărat că albina i-a aflat secretul, o blestemă ca oamenii să-i mănânce scârna (deci să fie ființa cea mai detestată din lume), iar Dumnezeu, drept răsplată că a aflat taina reparării cosmosului, o binecuvântează ca scârna ei să fie cel mai dulce lucru de pe lume (M. Coman
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ce a făcut cel dispărut pentru binele familiei lui și prezintă suferința fiecărei rude, fie certând pe cel mort că s-a grăbit să le părăsească, fie arătând cât de greu le este celor rămași În viață fără el, fie blestemând moartea că a făcut o asemenea nedreptate luându-l dintre cei dragi. Un bocet aparte este „Zorile”, care se cântă, În unele părți ale țării, la răsăritul soarelui, În cele patru colțuri ale casei: Zorilor, surorilor,/ Mândrelor, voi zânelor!/ Ian
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P. Hașdeu, 1970, vol. II, p. 112) Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge și apoi l-a Întins cum ai Întinde un aluat. Pământul a fost drept, neted ca pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sfânt. (Dați-mi un trup, voi munților) (Blaga, 2010 : 77) [...] et j'apparaîtrais envahisseur et libre țel que je suiș fait, terre sacrée. (Vous, leș montagnes, donnez-moi un corps) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 107-109) De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! (Cuvântul din urmă) (Blaga, 2010 : 129) Nulle part la terre ne m'a appelé. Maudit j'ai été. (La dernière parole) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 167) Leș solutions trouvées par la traductrice pour recréer la rime șont souvent forcées, de sorte que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Iași, 1914; Cântecul deșertăciunii, Iași, 1921; Turnul de fildeș, București, 1929; Statui. Sonete și evadări din sonet, București, 1939; Sonete, postfață Al. O. Teodoreanu, București, 1957; Scrieri, I-II, îngr. Constantin Ciopraga și Ilie Dan, introd. Const. Ciopraga, București, 1968-1969; Blestemat la neuitare, îngr. Lucian Vasiliu, Timișoara, 1996. Traduceri: Jean Richepin, Martira, București, 1903; Edmond Rostand, Prințesa-ndepărtată, București, 1903, Cyrano de Bergerac, Iași, 1920. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 371-374; Sadoveanu, Cărți, I, 76-78; Lovinescu, Scrieri, IV, 484-491, VI, 124-125; Aderca
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele”; „Vorbește încet, pășește încet, / Că totul cade ca o jale nouă”; „E ora când cade gândul amar, / Tăcere... e ora lașității”; „Blestemată mai fie și toamna / Și frunza ce pică pe noi -; / Blestemat să mai fie și târgul / Ursuz, și cu veșnice ploi... / Cetate, - azilul ftiziei - / Nămeți de la pol te cuprind... / Cetate, azi moare poetul / În brațele tale tușind...” Nu se poate spune de unde vine farmecul bizar al acestor versuri care nu formulează
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am întrebat urmărind distrat istorisirea (suveranii se ridică, publicul se întoarce pentru a-i ovaționa). „Spectatorii aceștia o să-i blesteme în curând. Și nu va rămâne nimic din acele câteva zile feerice! Nimic...” Sfârșitul acela pe care eram condamnat să-l cunosc dinainte mi-a părut dintr-o dată atât de absurd și de nedrept, mai ales în plină sărbătoare, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii târăsc pe eroi. La pod se Înghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mării. 2254 Eu simt în mine glasul, Lumina, sufletul, durerea mării. [BLESTEMUL LUI DECEBAL] (Decebal - între flăcări luminoase. Fund în dreapta grup de romani în zale luminați de aruncăturile razelor. În mijlocul lor, mai nalt, în poziție nobilă, Traian) {EminescuOpVIII 49} DECEBAL (blestemă) Zeci de secoli vă urcarăți, zeci de secoli să cădeți, Viața voastră să nu fie decât o lungă cădere! Cum ați omorât voi un popor, astfel să muriți și voi. [SCENA] [DOCHIA, TRAIAN] [DOCHIA] Deasupra Giulgiului tău spînzur-o coroană, Deasupra
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De li se naște-un dușman e semn că firea toată E-n neorânduială, că din încheieturi Ceasornicul ieșit-a al lumei noastre-ntregi. MARIA Cumplită prevestire mai faci tu, frate Roman. ROMAN Ce vrei? Uitat-ai oare c-ai blestemat pe Vodă Și că de-a lui sămânță legași acel blăstem? Nu s-a-nnegrit doar luna și soarele în ceruri Pe când îl răstigniră jidanii pe Cristos? Și ei au vrut să facă lucru-mprotiva firei, Au vrut să deie moarte celui fără de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața... Să rîd! Să nu blestem... Să nu privesc în lume un ochi fără lumină Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer în mormânt, Un vânt ce se întreabă: Eu sânt sau eu nu sînt? (pauză) Cum m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Astfel, fără statornicie, ne mână dintr-o țară-n alta, dintr-un loc într-altul, și chiar de acei cari ne iubesc, cari ne onoară, chiar de acei puțini soartea ne desparte, soartea ne impune a-i uita, a-i blestema chiar, pentru că ne-a făcut a crede ca suntem ceva. Numai mari să nu cutezăm a ne crede, căci, ah, atuncea, și tocmai atuncea, ne lovește palma Satanei, disprețul, batjocura și, odată uitați, din noianul uitării neci un Dumnezeu nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit când te-am atins, De pe stânca cea înaltă unde tu m-ai tot chemat Nu e chip de mântuire, nici cărare de-nturnat, Ci căderea-n adâncime, deci m-arunc și te blestem. LAIS O durere niciodată nu e dreaptă. Să vedem. Înțeleg întreg necazul, dară care dintre noi A-nșelat pe cellalt? Oare n-ai venit c-acei eroi Muierateci ce n-au grijă de ai inimă în piept, Urmărind o frumusețe numa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
II SERGENTUL În timp de o săptămână întreagă mulțimea parizienilor nu înceta d-a umplea stradele foburgului, îngrozindu-se și tot cerând noutăți. În fine, un sergent de poliție mai cutezător decât ceilalți se oferi a pătrunde în pimnița cea blestemată pentru o pensiune reversibilă în caz de moarte asupra unei cusătorese numită Margot. Acesta era un om viteaz și mai amorezat decât credul. El adora pe acea cusătoreasă, care era o persoană frumușică și foarte econoamă, ba încă zgârcită s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a pruncului Isus și a Sfintei Maria. În colinde, Maica Domnului (sau „jupâneasa”) cu prunc în brațe stă la umbra a „doi paltini galbeni”. Un șoim îi fură „Fașa fiului,/ Brâul Domnului” și-și face cuibul în paltini. Șoimul e blestemat sau este omorât, cuibul e stricat, paltinii sunt tăiați (72, p. 249 ; 152 Ordine și Haos 16, pp. 260-262 ; pentru paltin cu vultur în vârf ca prototip al „copacului lumii”, vezi 126, pp. 31, 40). În colinde „vânătorești”, leul (100
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe calul lui și alergă pe urma acelui drac”. Pe drum, întâlnește pe rând trei copaci (salcia, rugul și măslinul), pe care îi întreabă în ce loc s-a ascuns diavolul. Primii doi copaci îl mint, și Sf. Sisinie îi blestemă : salcia să înflorească, dar poame să nu rodească, iar rugul să aibă vârfurile unde-și are rădăcinile. Măslinul, care creștea lângă mare (loc consacrat), îi spune adevărul („vădzuiu-l în Mare afunădându-se”) și sfântul îl blagoslovește : „Să fii la toate beséricile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Înainte de a mă interesa originea motivului, mă interesează semnificația sa. Motivul „blestemarea/binecuvântarea unor copaci” este vechi și răspândit în mito-folclorul european și asiatic (14, II, p. 40). El se regăsește, de exemplu, și în textul Noului Testament, unde Isus blestemă smochinul care nu i-a astâmpărat foamea (Marcu, XI, 12-21). Oskar Dähnhardt a tratat pe larg motivul, relevându-l în zeci de ipostaze în folclorul mitic și în textele religioase ale Eurasiei, din vestul Europei până în estul Indiei. În acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doi copaci (73 ; 74). Pe de altă parte, identitatea dintre felul cum este bleste mat rugul de Sf. Maria, în atestarea de care vorbeam („Rug afurisit,/ Să nu crești în sus./ Cine de tine s-o împiedica/ Toți te-o blestema” ; cf. 76, p. 11), și felul cum este el blestemat de Sf. Sisinie în redacțiunea veche a legendei („să fii blăstemat ! unde-ți e rădăcina ta, acolo să-ți fie vrăhul [= vârful] tău ! cine va trece pre lăngă tine, tu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
felul cum este bleste mat rugul de Sf. Maria, în atestarea de care vorbeam („Rug afurisit,/ Să nu crești în sus./ Cine de tine s-o împiedica/ Toți te-o blestema” ; cf. 76, p. 11), și felul cum este el blestemat de Sf. Sisinie în redacțiunea veche a legendei („să fii blăstemat ! unde-ți e rădăcina ta, acolo să-ți fie vrăhul [= vârful] tău ! cine va trece pre lăngă tine, tu să-i împeadeci, iară ei să te blasteme” ; cf. 40
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]