1,501 matches
-
reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala mingii a fost explicată brusc de labradorul grăsan care a apărut șchiopătând. Clementine Stark avea un pat cu baldachin ancorat ca o corabie regală Într-un capăt al covorului bleumarin din dormitorul ei. Avea o colecție de insecte cu Înfățișare veninoasă, prinse pe un suport. Era cu un an mai mare decât mine și mai umblată: fusese o dată la Cracovia, care era În Polonia. Din cauza alergiilor ei, Clementine trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din față. Cât despre Cadillac, acesta nu Încetă nici o clipă să Înainteze. Se urcă peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de rampă și În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză. Prin parbrizul colorat, Milton văzu sub el râul Detroit, dar numai o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucru. Anul trecut, de Hanukkah, m-am Întâlnit cu un evreu distins, care pe vremuri cumpăra lucrări de-ale mele, avea colecții de artă. Era vânzător de pantofi la Macy. — E foarte trist, zise Kitty. — Era Îmbrăcat Într-un costum bleumarin impecabil și m-a salutat foarte demn. S-a oferit să-mi aducă o pereche de pantofi. Înainte de recesiune, comercializa articole hi-tech În valoare de milioane de dolari. După 11 septembrie mă Întâlneam aproape săptămânal cu câte cineva care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deloc murăturile. Era destul de mult timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iubească, să-i asculte, să facă în fiecare zi o faptă bună. Ați înțeles? - Daaa... - Șoimii patriei sunt fiii credincioși ai poporului și ai partidului.“ Am emoții. M-au tuns scurt și m-au îmbrăcat cu uniforma. Cămașă portocalie, șorțuleț bleumarin. Cravata roșie ne-o dă tovarășa. Chenzină, detergent, Ci-Co, Ceare. Sunt om mare? Mlădițe înmugurite/ Din trunchiul strămoșesc,/ Suntem copiii țării/ Pe plaiul românesc./ Șoimii patriei,/ Șoimii patriei,/ Spre lumină vor zbura. Firele de rugină se împrăștie difuz de pe fundul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
înlănțuirile de fum cu fața ridicată ajungând prin dreptul mâinii domnului Fischer, care-l privea fascinat. Din acea zi nefericită de la restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat sau amuzat de vederea lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ, pentru că își amintea că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dintre cele mai diferite. La fel se întâmplă și cu vreo doisprezece polițiști care cercetau centimetru cu centimetru șantierul de construcții, oprindu-se din când în când și punând cu grijă în plicuri tot felul de lucruri, dar sosirea dubiței bleumarin a lămurit definitiv situația. — Ăla e un centru criminalistic operativ mobil, explică Peter Fenwick. Se pare că un maniac a îngropat o femeie la baza unuia dintre stâlpii de-acolo. Noua Stângă, care se adunase într-un colț și discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în picioare. — Domnule Wilt, dacă sunteți hotărât să dați o declarație, cred că ar trebui să vă avertizez mai întâi... Wilt coborî până la centrul criminalistic operativ și dădu o declarație în prezența unei stenografe de la poliție. Drumul său înspre dubița bleumarin și faptul că nu mai ieși din ea au fost remarcate cu interes de către membrii corpului profesoral din clădirea Catedrei de Științe, de către elevii de la cantină și de către douăzeci și cinci de asistenți asociați care se holbau afară de după ferestrele de la cancelarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
carte. Un om pe care îl admira de mult timp, însă fără să-l fi cunoscut vreodată, a venit la căpătâiul ei. Ultima întâlnire. A organizat ceremonia de înmormântare: ultima ei sărbătoare. Ultimele pregătiri: și-a ales rochia de înmormântare - bleumarin cu motive albe -, o fotografie în care zâmbește, pentru piatra sa tombală, iar ca epitaf: «M-am uitat deja!». A scris un ultim poem, pentru obituar. A reținut cimitirul Montparnasse drept adresă definitivă. Nu vroia să moară. A remarcat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cu profesoara s-a strecurat pe ușă, ca un șoricel, și Gina, zâmbind cu gura până la urechi. Era atât de amuzată, încît unul dintre dințișorii ei inegali îi ieșea dintre buze, dîndu-i un aer malițios, de vrăjitoare drăguță, în sarafanul bleumarin, cu un lănțișor fin de aur care se vedea prin gulerul bluzei albastre, părea și mai mică, aproape cât o vrabie. S-a trântit în banca mea, mi-a aruncat un "bonjur" și s-a apucat să-și scoată cărțile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și plopi bătrâni. Pe băncile de sub ei foiau, în acea zi de vizită, bolnavi în halate grena și bleumarin. Unii erau dărâmați bine, verzui la față, dar alții, mai ales câteva fete cu părul lucios și buclat, arătau atât de bine, încît te întrebai de ce boală ar putea suferi. Stând de vorbă cu bolnavii, se plimbau de colo-colo oameni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care vine ? Deși suferindă și îndurerată de apropiata despărțire, pauvre maman a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămînem toate trei holbîndu-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai tîrziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mînă are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sînt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mîna cu tipul rînd pe rînd, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Între ei priviri bulversate. — Mai dați-i o șansă ! strigă tata vesel În urma lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcînd cîțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune tata, arătînd spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lîngă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
hotărăște Violeta. Iei din el pentru costum, pentru pardesiu, folosim modelul de export Canada. Sacoul, din valul care l-ai început pentru tov Iancu, iar pentru pantalon aleg eu din depozit un crem cu nuanță. Bluzonul îl facem din velur bleumarin, cu piele de căprioară la guler. Să fie gata în septembrie. Femeia spune că a înțeles și, salutînd cu respect, se retrage, arborînd un aer calm, parcă situația s-ar repeta zilnic. Fii pe pace! atinge Violeta brațul lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
urî din prima clipă Palomino care, la rîndul lui, Îl disprețui pe Celso. Fercheșul metis era student la medicină și mai cîștiga un ban făcînd injecții. Se credea Don Juanul orașului și asta Îl obliga să poarte un impecabil costum bleumarin, În fiecare an de sărbătorile naționale. Ce-i drept, era regele țintașilor din Parcul Central. Și apoi, avea o mînă foarte ușoară pentru injecții și era mîndru de asta, chiar el spunea că e neîntrecut. În zilele acelea situația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de vorbă cu Vilma, lucru care-l cam plictisea pe Julius. Tuturor În afară de ea le-a fost antipatic, cu bicicleta lui, cu costumul lui bleumarin și trusa neagră. Se credea un medic adevărat Palomino ăsta, dar nu știa că Celso, Carlos și Daniel l-ar fi rupt În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare că Vilma este o stricată și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începură să-l lovească de parcă ar fi vrut să-l lase lat acolo În mijlocul grădinii, printre copaci și păpuriș. L-au umplut de noroi. I-au răvășit părul. I-au rupt tot ce urau mai mult la el; trusa, costumul bleumarin și mai ales fața, pe care i-au desfigurat-o. În sfîrșit, l-au scos În brînci pînă În stradă. Apoi au dat fuga la etaj ca să vadă ce se Întîmplase. Vilma și Nilda se ridicaseră În picioare, dar plîngeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se spăla pe mâini cu gem de afine, era singura persoană căreia nu părea să îi pese ce purta sau ce nu purta Clodagh. Și tu arăți foarte bine, îi spuse Ashling lui Dylan. Și chiar arăta, în costumul lui bleumarin și cămașă crem. — Ești o dulce, rânji el. —Afemeiat, auzi Ashling în ureche, atât de slab și neclar, încât aproape că îi venea să creadă că își imaginase, deși părea să vină din direcția lui Ted. Suntem gata? întrebă Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În față, apoi Îl răsucesc și Îmi vâr sânii În el. Iau din dulap o bluză crem din mătase, mi-o pun și mă Închid la nasturi. Îmi place cum se simte bluza asta pe piele. Găsesc aici o fustă bleumarin care merge bine cu ea. Îmbrac fusta și mă uit În oglindă. Da, categoric am dat jos cele câteva kilograme pe care le pusesem pe mine; fusta Îmi vine bine. Fața mea are o frunte lată, dar pot să ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aduce satisfacții. Abia dădusem pe gât ultimul strop de cafea când Îl ginesc pe Ocky În oglinda retrovizoare, vine Înspre apartament cu o pipiță. Sunt absorbiți unul de altul. Puțoi deșănțat. Domnul Ockenden poartă ostentativ o jachetă de catifea reiată bleumarin căptușită cu blană și o pereche de blugi. Are cam unu șapteșcinci-unu șapteșapte, cu un păr blond frapant și trăsături ușor feminine. Prietena lui e o pizdoasă zveltă, cam unu șaișcinci și exact la fel de blondă ca el. Ai zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nasului. E un puțoi ciudat, clar, Confratele Blades. Reține bine, se simte ca peștele-n apă aici, pentru că e o grămadă zdravănă de neadaptați În avionul ăsta. În fața mea stă o pereche de actori de comedie, Îmbrăcați identic În costume bleumarin, cravată și având la ei serviete. De rahat să călătorești Înțolit așa, ce pereche de vibratoare de rahat. Mă Întorc spre Bladesey. El e tovarășu meu de călătorie, Dumnezeu să ne apere. Mai bine fac tot ce pot cu materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nou către victimă și o văzu mișcându-se ușor... Începu apoi să tușească și să scuipe apă murdară. Perfect! De data asta, ajunseseră la timp. În câteva minute, va putea să confirme identitatea atacatorului. Atunci zări un teanc de haine bleumarin undeva la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi de la bluza treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare. Aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Washington. Pata neagră se dovedi a fi de fapt cerneală permanentă. Baza de date nu putu determina tipul acesteia și eventual sursa. - Alea ce sunt? întrebă Rhyme, arătând spre un sac de plastic în care se puteau vedea niște haine bleumarin. - Am am avut mai mult noroc, după cum ți-am spus, răspunse Sachs. Este geaca pe care a purtat-o în timpul plimbării cu Marston. Nu a mai avut timp să o ia când a tulit-o de la heleșteu. - Semne particulare? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]