KorAP: Find »[drukola/base=bloca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...487 >

12,172 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

din motive populiste, a prelungit tranziția pentru ca oligarhia pe care o protejează să pună mâna pe ultimele rămășițe ale averii publice, a atacat teoretic corupția, dar - în fapt - i-a protejat pe marii corupți, ba chiar le-a legitimat onorabilitatea, blocând, uneori pe față, actele de justiție. [...] partidul d-lui Năstase a făcut totul pentru a încăleca definitiv țara, pentru a-și asigura în continuare dominația politică și economică. Trebuie să menționăm, în primul rând, continuarea acțiunilor de subordonare a Legislativului

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
a ocupa mințile românilor, PSD-ul făcând - până la urmă - tot cum vrea. Cum s-a întâmplat în cazul revizuirii Constituției, adoptată în proporția dorită de PSD în doar câteva ore, în ciuda apatiei alegătorilor. [...] Megapartidul PSD nu s-a sfiit să blocheze în Justiție coaliția dintre liberali și democrați, sub pretextul că titulatura (DA sună afirmativ) ar împinge electoratul în confuzie. Motivul real este că DA tinde să devină veritabila alternativă la dominația PSD-istă, alianța începând deja (după ultimele sondaje) să

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
hățiș birocratic, să eliminăm toate pârghiile prin care acționează corupția.” Într-un interviu, dl. Mihai Pelin (istoric și autor al mai multor cărți despre activitatea fostei Securități) este întrebat: „Ce interes au SRI-ul și oamenii politici de la putere să blocheze accesul la dosarele Siguranței?” (serviciile secrete de dinainte de 1946). Domnia sa răspundea: „Cred că mulți dintre ei se tem pentru trecutul părinților lor. De pildă, Ion Iliescu, al cărui tată s-a școlit la Moscova. În ce s-a școlit, nu

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-ului (economist și om politic): Agenda cetățeanului este ocupată, în proporție de două treimi, de temele cu conotație economică. În ciuda acestei realități, totuși presa, mai ales televiziunile, au rămas inerte. Există o anume mișcare, este prezentă o anume politică, care blochează transferul unor informații de natură economică în zona opiniei publice. Consider chiar că se manifestă o anume politică de stat care face ca să se mențină tăcerea în zona domeniului economic. Propaganda de partid, de stat, și-a făcut datoria. Mesajele

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
în zona opiniei publice. Consider chiar că se manifestă o anume politică de stat care face ca să se mențină tăcerea în zona domeniului economic. Propaganda de partid, de stat, și-a făcut datoria. Mesajele economice sunt fie distorsionate sau sunt blocate. Apar doar acele mesaje care convin puterii politice. Cel mai bun argument îl constituie felul cum sunt manipulate anumite date statistice. O temă supusă unei asemenea distorsiuni și manipulări o constituie reducerea inflației. Consider că modul de calculare al inflației

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
la un dezinteres pentru aceste probleme. Poate că ambele explicații la un loc demonstrează realitatea tristă din zilele noastre. Oamenii nu știu ce să mai creadă și s-au săturat de promisiuni și cuvinte care nu rezolvă nimic. Undeva, ceva s-a blocat în societatea noastră încât motorul economiei suprasolicitat deja dă mereu rateuri. Blocajul a apărut întâi la nivel înalt și anume la nivelul celor care ar fi trebuit cu trup și suflet să promoveze în România democrația și economia de piață

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

pentru dumneavoastră. Zic să așteptați totuși trenul. - Of, zise fata. Dar trebuie să ajung la București. N-aveți cumva o mașină? - Nu. Și chiar dacă ați găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, și șoseaua este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
aia. Secretara ieși plângând. Alin reciti cele 46 de strofe pe carea le scrisese noaptea trecută pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta-i bună... Și în exact acel moment, universul se blocă. Ca un schimbător de viteze rămas într-a treia. Sau ca un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Acesta se așeză pe vine și începu să-l mângâie pe cuț, care la rândul său îi linse mâinile lui Alin dând din coadă ca un metronom. - Ce faci, măi Cerber măi, zise Alin. - Hau hau, făcu cățelul. - S-a blocat din nou universul, așa că poți să vorbești liniștit, îi zise Alin. - Ei, cum, iarăși? se miră Cerber. Păi, n-a fost blocat acum două luni? - Ba da, da’ ce să-i faci, dacă aia umblă aiurea cu el... de-aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
din coadă ca un metronom. - Ce faci, măi Cerber măi, zise Alin. - Hau hau, făcu cățelul. - S-a blocat din nou universul, așa că poți să vorbești liniștit, îi zise Alin. - Ei, cum, iarăși? se miră Cerber. Păi, n-a fost blocat acum două luni? - Ba da, da’ ce să-i faci, dacă aia umblă aiurea cu el... de-aia te-am și chemat, uite, am o găină aici, ai putea să te duci în Hades și să i-o dai lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

să fi folosit cuvântul greșit; aș spune mai degrabă: mă simțeam în armonie cu lipsa de armonie a celorlalți, a mea, a lumii). Eram deja la capătul podului, unde câteva trepte coboară spre mal și fluxul oamenilor încetinea și se bloca, obligându-ne să ne dăm înapoi ca să nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
poate deschide o cale; neclare rămân, însă, multe circumstanțe istorice și geografice. Îmi croiesc drum în mulțimea de detalii ce acoperă golul pe care nu vreau să-l bag în seamă și avansez plin de elan, în timp ce personajul feminin se blochează pe marginea unei trepte, în mulțimea care împinge, până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia drumul fără să se oprească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
acum teribil de nerăbdător să-l continui... — Da, și eu, deși trebuie să spun că nu e idealul meu de roman... Iată, iar același lucru. De-abia ți se pare că ai apucat-o pe calea cea bună, că ești blocat imediat de o întrerupere sau de o cotitură: privind lecturile, vânătoarea după cartea pierdută, determinarea gusturilor Ludmilei. — Romanul pe care aș dori cel mai mult să-l citesc în acest moment - explică Ludmila - ar trebui să aibă ca forță motrice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
riscam să ne trezim departe de orice așezare omenească, cu mașina în pană, la ora când pompele de benzină sunt închise. Din fericire, încă nu-l azvârlisem pe Jojo în foc: nu vreau să mă gândesc cum am fi rămas blocați la mică distanță de rug, și nici măcar n-am fi putut fugi de acolo, abandonând o mașină ce putea fi recunoscută ca aparținându-mi mie. În fine, nu ne mai rămânea decât să turnăm în rezervor bidonul de benzină destinată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
a lecturii, și cea a Ludmilei, în întârziere față de ora întâlnirii. Te concentrezi asupra lecturii, încercând să transferi așteptarea Ludmilei asupra cărții, sperând s-o vezi venind spre tine din paginile cărții. Dar nu reușești să mai citești, romanul rămâne blocat la pagina pe care o ai sub ochi, de parcă numai sosirea Ludmilei ar putea să repună în mișcare lanțul de evenimente. Cineva te cheamă. Chelnerul repetă numele tău umblând printre măsuțe. Ridică-te, ești chemat la telefon. E Ludmila? Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
falși polițiști care aveau să frâneze brusc înainte de curbă. Conform contraplanului meu, aveau să fie, în schimb, trei motociclete Suzuki, care să imobilizeze Mercedesul meu cu cinci sute de metri mai înainte, pentru o falsă răpire. Când m-am văzut blocat de trei motociclete Kawasaki la o întretăiere de străzi, aflată înainte de celelalte două puncte alese, am înțeles că acest contraplan al meu căzuse, în favoarea unui contra-contraplan ai cărui șefi îi ignoram. Ca într-un caleidoscop se răsfrâng și deviază ipotezele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
non-scrisul. Nu-mi rămâne altă cale decât să scriu toate cărțile, să scriu cărțile tuturor autorilor posibili. Dacă-mi închipui că trebuie să scriu o carte, toate problemele privind cum trebuie și cum nu trebuie să fie cartea asta mă blochează și mă împiedică să merg înainte. Dacă, însă, mă gândesc că scriu o întreagă bibliotecă, mă simt pe neașteptate ușurat: știu că orice aș scrie va fi integrat, contrazis, cântărit, amplificat, îngropat sub sutele de volume ce-mi mai rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
El este un prieten. Duceți-ne la comandant. Ai rămas cu gura căscată? Corinna-Gertrude îți șoptește, în limba ta: — Nu-ți fie teamă. Sunt falși polițiști: în realitate sunt de-ai noștri. Abia ați pornit, când al treilea taxi îl blochează pe al doilea. Sar din el alți oameni înarmați, cu fețele acoperite: îi dezarmează pe polițiști, îți scot cătușele ție și Corinnei-Gertrude, pun cătușe polițiștilor, vă împing pe toți în taxiul lor. Corinna-Gertrude pare indiferentă: — Mulțumesc, prieteni - spune ea. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-a mai spus cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-a făcut-o, cretinul...” Li se opresc în gât discursurile, în sinea lor te disprețuiesc, te-ai ratat, puteai să și să... și să, dar te-ai ținut de tras la măsea, ar fi fost ceva de capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
stau acolo, am desprins într-o zi placajul din spate să le fac loc să intre. Pentru că, pe lângă perete, au o portiță prin care vin ei și când au adus dulapul, prea mare pentru hol, are și geamuri, le-au blocat intrarea. Nu s-au uitat, muncitorii aveau bocanci grei, au băut vin și-au mâncat hamsii, ei au acoperit intrarea. După ce au adormit și mă prefac și eu că dorm, cu pătura pe ochi, mă ridic, merg încet, în picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la ce mă gândesc când intru în curtea muzeului! Nu-mi amintesc unde am citit asta sau ceva aproximativ și sunt blocat, așa cum am fost blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la ce mă gândesc când intru în curtea muzeului! Nu-mi amintesc unde am citit asta sau ceva aproximativ și sunt blocat, așa cum am fost blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-un singur șut ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

sărut eu însămi cu buzele pe care nu le am și las vântul să mi-o ia din mână. Cartea poștală sare sus, sus, sus către stele și-apoi cade spre și aterizează pe plasa antisuicid. Cât îmi privesc viitorul blocat în plasa antisuicid, Brandy mai citește o carte poștală de la Seth. Cu toții ne autodescompunem. Mai scriu pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne urâm pe noi înșine. O pală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]