4,944 matches
-
București! Florin Piersic îl interpretează pe Pierre, un director adjunct de vânzări, care rămâne singur la Paris pentru câteva zile, în timp ce soția și fiul adolescent sunt plecați în vacanță. Într-un bar o întâlnește pe Juliette (Medeea Marinescu), o tânără blondă, atrăgătoare, care-i acceptă invitația de a bea un pahar la el acasă. O femeie singură? O prostituată? O jurnalistă care se documentează pentru un articol? O complice a soției? Identitatea adevărată a lui Juliette rămâne un mister până în ultimele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93007_a_94299]
-
un moment dat rasă dominantă în Ungaria și în țările vecine, fiind apreciat pentru untura de calitate pe care o producea. Pagina agrointel.ro afirmă că „porcul cu lâna - blană este asemănătoare celei de la oaie și are trei culori: roșcat, blond sau negru - sau Mangalița este o rasă de porc relativ apropiată de cea a mistrețului. Se crește ușor și este rezistent la frig. El este apreciat pentru carnea gustoasă și mai sănătoasă, precum și pentru grăsimea de bună calitate. De altfel
Mangaliţa alimentează tendinţele naţionaliste [Corola-blog/BlogPost/93297_a_94589]
-
boi pe drum, toamna”, „Femeia cu copil la marginea orașului”, „Răchitele”, „Peisaj de amurg”, „Profil de fată”, „Car cu boi pe drum de câmp”, „Boi dejugați la câmp”, „Fetița cu oi”, „Car cu boi”, „Bărci de pescari”, „Profil de fată blondă”, și pastelurile „Un transport în timpul campaniei din 1877”, „De la apă”, „Portret de fată”, „Car de fân cu boi”, „Cap de țăran” sunt exemple pentru folosirea literei „k” în semnatură pentru picturile create în România pe o perioadă de ani buni
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
nevastă când voi fi mare!”. Compozitorul își mai amintește de deserturile care erau pe masa la palat, deșerturi de care tatăl său îl rugase să nu se atingă: cornuri, biscuiți, jeleuri cu fructe de pădure... “Nu mai puteam vedea părul blond al prințeselor; de foame, platourile cu prăjituri îmi păreau mai înalte că un munte”, povestește Mozart. Valentin Țigău / UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
mult mai scurtă pentru țările „capitaliste” și pe noi ne-au încadrat în cea din urmă... La Leningrad pe Volga pluteau bucăți uriașe de gheață, era decembrie, excursia se organizase în vacanta noastră de iarnă. Bărbații, parcă toți înalți și blonzi, cu căciuli din blana, tipic rusești, se conturau magic pe lângă noi prin ceața deasă a orașului; Ermitajul - un muzeu plin de comori. Când am ajuns la Tbilisi, capitala Georgiei, tocmai se juca un meci important de fotbal la care participa
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
La școală. M-am dat un pas îndărăt. Omul, încărunțit prematur, nebărbierit, își dezvelea gingiile albicioase cu destui dinți lipsă. Mi-era greu să-l recunosc. Numele lui îmi aducea însă în memorie imaginea unui băiat firav, palid, cu părul blond tuns pe oală, îmbrăcat modest, posibil unul dintre descendenții moldovenilor ce se refugiaseră în Banat când cu foametea de le sfârșitul anilor ’40, mulți se stabiliseră la Umileni, unde pe vremea aceea se mai găsea de lucru, fie la pădure
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
făcuse somn și fără nicio reținere mă luase de braț și își culcase capul pe umărul meu. Atât de aproape n-o avusesem niciodată. Îi simțeam căldura pătrunzându-mi în trup și inima începuse să-mi pulseze sălbatic. Părul ei blond, mătăsos, mirosind a aer proaspăt, îmi atingea obrazul. Poate lui Hodoșan i s-o fi șoptit ce se întâmplă, căci într-un moment de liniște, când parcă tot vagonul cufundat în obscuritatea serii aștepta cu respirația tăiată reacția lui, îl
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Bună ziua la Ajun!...trei, trei! Însă Lisandra îmi punea în traistă pe ascuns bolindetele ei, șoptindu-mi la ureche: sst! Și era plăcută atingerea obrăjorului ei de al meu. Avea o piele fină... De sub broboadă îi ieșeau, rebele, câteva șuvițe blonde, care străluceau în lumina lunii, parcă era beteală. Mi se părea că ea era Ileana Cosânzeana din basmul mămichii, iar eu eram Făt Frumos. Bățul din mână mi s-a transformat într-un paloș fulgerător, iar șuvițele ei blonde mi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
șuvițe blonde, care străluceau în lumina lunii, parcă era beteală. Mi se părea că ea era Ileana Cosânzeana din basmul mămichii, iar eu eram Făt Frumos. Bățul din mână mi s-a transformat într-un paloș fulgerător, iar șuvițele ei blonde mi se păreau bucle de aur strălucitor revărsate până la brâu. Unde nu-ncepui să dau cu paloșul în fiecare băltoacă întâlnită în cale. Ca să omor balaurii care aruncau flăcări spre Cosânzeana mea. -Nu mai da cu bățul, că mă stropești
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
rouă tîmpla beată, jur c-am să scot pe brînci apa din piuă și c-o să-mi prind și fluturi la cravată. E ora cînd prin case lupii urlă cu beregăți tăiate de-ntuneric și într-un gang, un înger blond, din surlă, vrea să îmi vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în pijama scrobită, și vor crăpa deasupra noastră zorii ca niște ouă sfîrîind pe-o plită. Citește mai mult Mă tot pețesc
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,jur c-am să scot pe brînci apa din piuăși c-o să-mi prind și fluturi la cravată.E ora cînd prin case lupii urlăcu beregăți tăiate de-ntunericși într-un gang, un înger blond, din surlă,vrea să îmi vîndă busuioc eteric.Cînd s-or trezi la viață cerșetorii,eu voi dormi în pijama scrobită,și vor crăpa deasupra noastră zoriica niște ouă sfîrîind pe-o plită.... XXIV. SÎNT O RANĂ, de Dragoș Niculescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să se joace, să facă oameni de zăpadă sau să meargă cu sania. Toți îi roagă de mami, tati sau pe bunicii lor să-i lase afară la zăpadă. Mălina se trezise și se ridicase din pat. Este un copilaș blond cu zulufi lungi și cu ochii albaștri-verzui. Se plimbă puțin nehotărâtă de colo-colo prin camera ei cu pereții roz și plină de jucării. La un moment dat își luă o păpușă în brațe și se duse la geam. Privind afară
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
se par femeile tinere care fac târguieli. Îți place să le privești; ai plecat de câteva ceasuri de acasă, ai văzut destule. Una cumpără o bluză. Îți imaginezi cum îi va veni. Nu tocmai rău. Chiar bine, foarte bine. E blondă, movul o prinde. Alta cere lavandă și cremă de ras. Are un iubit, presupui. Și ție, demult, cineva - când veneai în vizită - îți făcea astfel de daruri. Ți le rânduia la toaletă. Pentru că vroia să te statornicești la ea. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
experimentase cu câteva ceasuri În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici e moartea! Cel care Îl ținea era un tânăr Înarmat, cu plete blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea o torță, de unde provenea nimbul de lumină care Îl Învăluise. Părea ieșit din neant. Continuând să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San Giuda, murmură poetul Întinzându-i mâna. Steaua mea cea bună te-a adus lângă prăpastie. Celălalt Înclină ușor din cap. În această mișcare, lungile plete blonde ieșiră pentru o clipă din umbră, strălucitoare. — Noi ne aflăm acolo unde suntem chemați, replică, uitându-se În continuare În sus. Deasupra. Ești așteptat, mai zise. Cine te-a chemat? Îl Întrebă Dante. Dar omul acela Îi Întorsese spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe cal, Însă Își văzu animalul țeapăn Într-un ungher, prostit, incapabil nici măcar să pască puțina iarbă. Era atât de extenuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Uniunea Europeană, OTAN, Grupul celor 8, GATT, OPEC, Vatican, Mossad, KGB, NASA, Silicon Valley și alte locații similare. Rapoartele lor se adăugau fluxului informațional curent, Întregindu-l cu datele confidențiale care se ascund, de regulă, În spatele comunicatelor oficiale. Sonia Anderson - mică, blondă și cu ochi albaștri, o frumusețe tipic slavă, În pofida numelui scandinav - coordona grupul de monitori politici și vorbea despre toate cele cu un aer firesc, deconcertant prin absența oricăror inhibiții, aproape cu umor. - Din punctul nostru de vedere, lumea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aș fi permis pentru nimic În lume să vă deranjez. Bănuiesc că sunteți destul de ocupată și n-aș Îndrăzni să vă consum timpul doar de dragul conversației, oricât ar fi ea de plăcută... Protocol ipocrit, cu scuze În exces - ființa mică, blondă și cu ochi albaștri care era Sonia Anderson Îmi stimula circumstanțial spiritul ludic. Și apoi, atâta lucru mai știam și eu: ai reușit să faci o femeie să zâmbească, ai repurtat deja prima victorie. - Nu e cazul să vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul istoriei, Încheierea unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-a făcut că nu observă. - Mister Adam, și Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu cu aceeași nonșalanță filozofică, iar rezultatul s-a văzut În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semnat, Nietzsche. Pe unul dintre ele a apărut replica glumeață și cinică: Nietzsche a murit! - semnat, Dumnezeu. Pentru Fukuyama, n-a fost nevoie de replica istoriei; și-a retractat teoria el Însuși, de bună voie și nesilit de nimeni... Micuța blondă fanda cu o iscusință pe care, În alte Împrejurări, aș fi admirat-o sincer. Ori, poate, o suspectam fără temei de duplicitate, nemulțumit că nu mă ajuta să aflu ce doream?! Gluma comparativistică era Însă reușită, de ce să nu recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără intenție. Puneți-o pe seama obiceiului prost al femeilor de a vorbi mai mult decât trebuie. Astea suntem, ce vreți? Doamna Sonia Anderson mă cam lua peste picior, dacă interpretam eu corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
printre cei care știu cele mai multe lucruri după doctorul Wagner și - e o bănuială, nimic mai mult - după cuplul Eveline Fontaine-Zoran. Li se mai poate adăuga o persoană: Sonia Anderson. N-am argumente, Însă ceva mă face să cred că, așa blondă cum pare... Ai cunoscut-o? - Dacă am cunoscut-o... Am vorbit de câteva ori cu ea. Nu mi-a făcut o impresie deosebită, deși, dacă stau și mă gândesc bine, dincolo de feminitatea ei delicată și fragilă, am simțit o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scuze... Firește, dacă nu e mârlan și nu-ți trântește scurt În nas tradiționalul „dacă nu-ți convine, bea mai puțin și ia-ți, tată, Mercedes”. Persoana din lateral-spatele meu nu și-a ferit Însă privirea; dimpotrivă. Era o mininonă blondă, tipul de ingenuă din teatrul scandinav sau rusesc, prevăzută cu un surâs curat și cu ochi de un albastru limpede, care mă fixau neechivoc și cordial. - Sunteți domnul Gelu Negrea, nu-i așa? mi s-a adresat sotto voce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]