1,350 matches
-
într-un act O soacră, premiată de Societatea Presei, i-a fost reprezentată la Teatrul Național din București în 1896. Cu reputația unui om de spirit și a unui epigramist temut, T., poreclit Țața, a fost o figură memorabilă a boemei bucureștene, ilustrând perfect tipul publicistului literat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționar de nevoie, oscilând veșnic între literatură și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
transparente, iar aluziile de natură livrescă. Valențele autentice ale scrisului literar al lui Ț. vor ieși însă la iveală când dă tiparului mai multe cărți cu caracter memorialistic. În Amintiri și evocări (1994) creionează atmosfera cercului „Gavriliada”, frecventat de studențimea boemă din jurul poetului Valentin Strava (Gavril Pop), dar introduce și portrete ale unor magiștri precum Yves Auger, George Giuglea, D. D. Roșca sau Victor Papilian, continuând cu perioada refugiului după Dictatul de la Viena, succinte comentarii despre evenimentele din august 1944, cu
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
înscrie la Facultatea de Drept din București, avându-l coleg, printre alții, pe viitorul scriitor și diplomat Duiliu Zamfirescu; facultatea însă n-a terminato niciodată, după obiceiul vremii, când mulți începeau studiile universitare și puțini le isprăveau. Îl atrăgea viața boemă a junimii bucureștene, ideile anarhiste și social democrate care, prin mirajul unei lumi mai drepte și mai bune le înfierbânta tinerilor cu oarecare carte imaginația, oferindu-le frumoase și utopice visuri umanitare; dar îl atrăgea mai ales lumea presei, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
carrefour pentru idei și zvonuri, un han pentru historiettes și decameroane. Se discuta cu șart, uneori cu cîte o butelie de vin alăturea. Abia spre sfîrșitul deceniului al nouălea, „climatul” (atît sub aspectele lui intelectuale, cît și sub cele lejere, „boeme”) s-a restrîns, s-a deteriorat, ajungînd, în unele momente, „de uzură”, sufocant. Parafrazîndu-l pe înțelept, aș putea zice: multe au văzut ochii mei; multe și tari au auzit urechile mele! Viața de redacție și viața dinafara ei (culturală, politică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prim secretari, președinți la Cultură, redactori șefi, „climatul” a devenit altul, mai tensionat, mai aspru, el însă se comportă ca și cum timpul și lucrurile ar fi rămas suspendate. Pentru el, trecutul e viu și aproape întreg, mai ales în latura jovială, boemă. Cu totul altfel apar întîlnirile cu Bălăiță și Eugen Uricaru. În prezența lor simți că despărțirea e o realitate. Bălăiță nu se mistifică deloc cu iluzia trecutului. Obișnuit să privească oamenii prin prisma destinului, se interesează de evoluția lor pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu cumva să te atragă băutura!” Mi-au fost inculcate astfel spaima de a deveni bețiv și oroarea de astfel de inși. Însă, ca student și în primul lustru de după terminarea facultății, „literator” în devenire, am plătit un oarecare tribut „boemei”, stînd în localuri populare și discutînd interminabil, „prin fumul de țigări, ca-n nouri”. *În 1962, cînd s-a dus să viziteze ampla expoziție din Sala Manejului, Nikita Hrușciov a fost instigat de vîrfurile UAP-ului sovietic să reacționeze negativ
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să aflu de la mama Cellei că MRP telefonase (eu nu aveam la vremea aceea telefon, unde locuiam) să mă invite la premiera de la Brăila a piesei sale Asta-i ciudat. Avea să fie, din nou, o Împrejurare „tipică” MRP. Participa boema pestriță a literaților, curtezanelor, militanților de toate culorile, informatorilor vizibili sau nu. Amical bâlci al deșertăciunilor. Acolo aveam să-l cunosc, Însă, pe Radu Petrescu și să mă bucur astfel În anii următori de benefica sa amiciție cărturărească. Încă mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca de-a valma foști ilegaliști comuniști și foști deținuți politici anticomuniști, bătrâni poeți proletcultiști și tineri scriitori „onirici”, respectabile cucoane de lume veche, lângă abia mascate cocote ale boemei culturale socialiste. Ziariști, actori, activiști de partid, muzicieni, bizari intruși cu identitate bizară, astrali vagabonzi ai subteranei artistice alcătuiau o adunătură „omagială”, pe măsura disponibilităților celui omagiat. Asta-i ciudat ar fi putut fi și titlul spectacolului din afara spectacolului, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de contrastele orașului; nu doar de populația sa eterogenă sau de scindarea sa politică și administrativă. Patriarhalitatea cartierelor, risipite confortabil Între păduri și lacuri, enclave pastorale, cărora bunăstarea le conferă aspectul de soliditate impunătoare și Înlesnirile civilizației. În contrast, pulsația boemă din centrul orașului alert. Pe berlinezi i-am Îndrăgit, Însă, global, În seara când i-am urmărit la un spectacol de circ. Deveneau, instantaneu, parteneri ideali de replică și pantomimă. Minunata seară Roncali cucerea și pe cel mai sceptic spectator
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
progresiste”. Da, eram recunoscători hazardului care ne Îngăduise Întâlnirea. Democrați, da, cred că eram amândoi, gata să acceptăm dialogul dintre reacționari și progresiști și orice alt dialog, chiar și cel Între scriitor și personajele sale. Fusesem atras de firea artistă, boemă, altruistă, ludică a musafirului, de extraordinara sa magnetică asociativă, de iradierea intelectuală. Consimțisem, spontan, la crizele sale de nerăbdare și plictis, În primele zile ale acomodării cu inconfortul confortului american (interdicția de a fuma, dificultățile de funcționare a telefoanelor și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Luceafărul” și „Contemporanul - Ideea europeană”. Este director al Editurii Allfa. A frecventat Cenaclul din Tei condus de George Țâra, și Cenaclul de Luni, dirijat de Nicolae Manolescu. A fost foarte apropiat de Nichita Stănescu și unul dintre membrii stabili ai boemei gravitând în jurul acestuia. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, semnând și cu pseudonimul D. Gustibus. A debutat la „Luceafărul” în 1978, poemele publicate fiind însoțite de o prezentare făcută de Nichita Stănescu
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
mereu în căutare de bani, mereu bătând la ușile redacțiilor sau ale editurilor, purtând cu el o servietă înțesată de manuscrise, expunând cu patos prin cafenele teorii sociale și artistice naive, D. devine, între 1900 și 1914, unul dintre personajele boemei literare, privit de cele mai multe ori cu îngăduință. Mihail Dragomirescu îl aprecia chiar mai mult decât era cazul, considerându-l egal, ca povestitor, lui Ion Creangă. Dar T. Maiorescu, în două rapoarte de premiere la Academia Română, complet negative, îi evaluează cu
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
și mai ales convivi ai lui Mihai Eminescu, legând strânse prietenii și cu V. Conta și C. Scheletti, compozitorul care i-a pus pe muzică una dintre poezii. L-a urmat pe G. Panu în diverse redacții, ducând o existență boemă. A condus, împreună cu N.A. Bogdan, publicația „Bomba”, iar în ultimii ani ai vieții a colaborat la revista „Arhiva”. A început să scrie poezii fiind încă elev, dar versurile sunt reci și convenționale. S-a remarcat mai ales în specia imnului
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
puțin Întrebuințată chiar și În America. Ei continuau, cu toate că fără pathosul dinaite de război, să fie fascinați de avangardă și de propunerile indecente ale unui French Way. Dar participarea lor era exterioară, ceea ce gustau ei era spectacolul unei vieți literare, boeme, agitate, care, tocmai prin estetizare, se dovedea desuetă. Extrem de interesantă mi se pare În acest mărturia din anul 2000 a lui Stanley Rosen, elev al lui Leo Strauss, sosit la Paris În 1960 pentru a lucra cu Kojève. Pentru profesorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se audiază prelegeri la Collège de France, se face shopping; după lăsarea Întunericului, Încep să palpite cluburile underground. Parisul are reputația, printre altele, de a fi capitala cu cele mai multe cluburi sexuale din lume - lider În eșanjuri amoroase. Iar dacă astăzi boema s-a mai Îmburghezit, nu a fost așa Întotdeauna. A fost odată - pe cînd Parisul trăia În ritmuri bătute de tineri entuziaști și de nașii lor din „CRS=SS”, În frenezii politice, ideologice, În boemă - a fost ca niciodată o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eșanjuri amoroase. Iar dacă astăzi boema s-a mai Îmburghezit, nu a fost așa Întotdeauna. A fost odată - pe cînd Parisul trăia În ritmuri bătute de tineri entuziaști și de nașii lor din „CRS=SS”, În frenezii politice, ideologice, În boemă - a fost ca niciodată o mînă de eroi ai minorității homosexuale, la fel de inteligenți, activi, talentați și spectaculoși ca toți ceilalți actori ai teatrului cultural francez. A fost, În primul rînd, Simone de Beauvoir, care, În cel de-al doilea volum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asimileze, se descoperă, pe scurt, altfel. Împreună cu un preot iezuit catolic - din stirpea clerului pervers personificat de marchizul de Sade În secolul XVIII sau de Hervé Guibert În secolul XX - ajunge Într-un club de noapte de pe Rive Gauche: sediul boemei franceze antiburgheze. Clubul se numește Apocryphe și naratorul/ea ajunge să lucreze aici ca DJ. Faptul este strict autobiografic. Anne Garréta a lucrat Într-adevăr ca DJ În cel mai important club lesbian din Paris, Katmandou, deschis de Elula Perrin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce a fost”. Amintirea faptului concret se împletește cu sprintene și acide considerații asupra oamenilor și întâmplărilor, consemnările sunt vii, ironia inteligentă se învecinează cu meditația și cu reveria. Sunt evocați scriitori pe care C. i-a cunoscut, atmosfera de boemă literară sau întâlnirile de aleasă eleganță a spiritului din cenaclul condus de E. Lovinescu. Volumul Teatrul așa cum l-am văzut (1935-1945), apărut în 1986, reunește o parte din publicistica teatrală semnată într-un deceniu dominat de o acută criză economică
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
iubeai, Cluj-Napoca, 2002. Ediții: Al. Căprariu, Corespondență, pref. edit., București, 1999; N. Steinhardt, Drumul spre isihie, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Jocuri de copii”, R, 1981, 12; Irina Petraș, „Povești pentru un fotoliu”, ST, 1983, 4; N. Steinhardt, Fenomenul Boema, F, 1983, 9; Irina Petraș, „Un pumn de cireșe”, ST, 1985, 4; Titu Popescu, Două cărți de proză, T, 1985, 4; Mircea Popa, „Povești în doi”, TR, 1985, 25; Mihai Iordache, Fața sentimentală a lumii, CL, 1985, 11; Titu Popescu
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
oricărei invenții, coloarea de cer înroșit, învălmășeala onirică, coborârea la elementul inefabil ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman, cei trei crai, Pașadia, Pantazi și Pirgu, fac parte din boema Bucureștiului de odinioară. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
ale ierarhiei sociale și politice. Deși sunt descrise turpitudinea și promiscuitatea Bucureștiului de altcândva, urbe de la „porțile Orientului”, totuși din paginile romanului se degajă un farmec particular. Cu o remarcabilă intuiție artistică, C. a putut extrage o poezie indicibilă din boema și surparea prin viciu a personajelor coborâtoare din stirpea aristocratică. Peste tot este infuzată poezia tainei, a ființelor stranii, corelată cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale visului și
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
autorului: păianjenul, figură prin excelență a textului și textuării. Împreună cu Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, C. a debutat în volumul colectiv Aer cu diamante (1982), adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia bucureșteană: citadinismul frust, boema generației beat, antilirism și antimetaforă, invazia obiectuală, poetic este absolut tot ne-poeticul, insurgență imagistică, poză hippy, realitatea îngropată în poem (Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul devorator al inflației lexicale, parodierea marilor școli poetice
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
semnând aici Celarianu-Celari; publică poezie și proză poematică în „Biblioteca modernă”, „Rampa”, „Ilustrația”, „Lumea”, „Revista antică”, „Noi pagini literare”. Deși era o persoană timidă și retrasă („seraful pogorât printre oameni”, îl va numi E. Lovinescu, în 1936), a frecventat mediile boemei literare: la Terasa Oteteleșanu a putut cunoaște pe Tudor Arghezi, N. Davidescu, Tudor Vianu, Mihail Sorbul, Mircea Demetriade. În 1913, când îi apare volumul Poeme și proză, se află la Paris, susținut financiar de sora tatălui, după ce proiectul de a
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
și a cercului, corespondentul franțuzesc din secolul luminilor. Totodată, întrucât în orașele secolului al XVII-lea și ale celui de al XVIII-lea locurile publice se înmulțesc, c.l. va deveni din ce în ce mai apropiat de cafenea, de zonele de manifestare ale boemei și ale dandysmului. În epoca modernă, c.l. va face astfel joncțiunea dintre curtoazia, eleganța, eticheta și bunul gust pe care, ca norme tacite și elitare, le cultiva societatea înaltă, pe de o parte, și ideea de refugiu, de comuniune
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]