1,255 matches
-
mongoli. Gazdele surîd bucuroase că le respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte scurt timp, ne mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe buze, pe obraji, pe nas. Nu știu prea bine să beau din bol și-mi torn airak în poală. Totul este bun și mîncăm cu poftă, doar că ei se miră în cor de cantitatea redusă de airak pe care suntem în stare s-o bem Rînd pe rînd, toți membrii familiei, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
E drept că, uneori, călărind cît e ziua de lungă, nu mănîncă nimic; beau doar airak din ploște de piele pîntecoase, laptele de iapă conținînd o sumă de elemente hrănitoare mult superioară oricărui alt fel de mîncare. Astfel că, repede, bolurile lor trec din mînă în mînă, mereu golite și mereu umplute, într-un ritm pe care noi nu l-am fi putut respecta niciodată. Între timp, pe foc, se topise o mare cantitate de brînză grasă, amestecată cu un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
băutor de ceai. Doar că toate erau ocupate... Suntem patru și privim triști spre covoarele populate de făpturi atît de deosebite de noi, cu ochii oblici, "tiubiteică" neagră pe creștetul capului, bărbi sure și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din geantă și îmi acopăr genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol pînă la margine ar fi, pentru un oriental, o mare nepolitețe: ar însemna că-i torni toată porția deodată, ca să scapi de el cît mai iute. Gazdele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă la jumătate. A umple un bol pînă la margine ar fi, pentru un oriental, o mare nepolitețe: ar însemna că-i torni toată porția deodată, ca să scapi de el cît mai iute. Gazdele noastre ne toarnă ceaiul cîte puțin, pentru a ne dovedi că bucuria de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
masa într-o cameră, rezervată din timp, care are la ușa de la intrare, pe un carton, scris în japoneză, numele lui Shinya. Când am intrat în sala specială, pe măsuțele joase la care urma să luăm cina, am zărit atâtea boluri frumos colorate, fiecare conținând alt fel de mâncare, încât am crezut că suntem la cofetărie... și voi mânca multe dulciuri. Spre surprinderea mea, mâncărurile nu aveau gustul sugerat de culori. Pe mese se aflau murături dulcisărate sau iuți, tempura cât
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
crea iluzia că este din abundență, în cadrul acestei "orgii culinare", am adoptat o tehnică deosebită. Introduceam o firimitură de telemea în gură, după care mușcam din pâine și mestecam, mestecam până ce elementele componente formau o pastă lesne supusă procesului deglutițional: bolul alimentar. Dar, pentru a menține și prelungi prezența senzației de brânză, nu înghițeam decât jumătate din compoziția pregătită și tot așa, până terminam pâinea împreună cu brânza, pentru a-i simți efectul aromatic, energizant și binefăcător. Păstrez și astăzi în râșnița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai bine cheia progresului american. Dar pentru așa ceva am venit aci și multe sunt Încă de văzut și de explicat. E duminică, străzile sunt pline de floricele, mult mai multe decât În București, vânzându-se mai mult sub formă de boluri Însiropate. Se vând de asemenea imense cantități de crenvurști fripți pe stradă. Mergem să luăm contact, pentru prima oară, cu o cofetărie (restaurant) cu autoservire. În Europa, la acea dată, nu erau. Bucătăria e ca o farmacie și În văzul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
siguranță, în India, sper că n-o să vă supărați dacă o să vă transmit, la rându-mi, această experiență. Iată în ce constă ea: la fiecare masă, un indian ne aducea la cameră câte un platou pe care se aflau șase boluri mici cu diferite... sosuri, mâncarea noastră. Întotdeauna, dintre acestea, unul conținea un iaurt special - n-aș putea să-i definesc caracteristicile - foarte plăcut la gust și răcoritor. În mijlocul platoului se găsea un boț de orez alb și, alături, două turte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
răcoritor. În mijlocul platoului se găsea un boț de orez alb și, alături, două turte mari - am aflat că se numeau chapata. Aceste turte mie îmi plăceau foarte mult și le lăsam pentru la urmă, ca desert, alături de iaurt. În ce privește conținutul bolurilor, mâncarea indiană era atât de condimentată, că-mi lua gura foc după fiecare înghițitură, paharul cu apă nelipsindu-mi niciodată. Bineînțeles, foloseam furculița... Când i-am studiat, discret, pe indieni, am observat uimit că aceștia luau chapata cu mâna, o făceau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ajwan sunt bune pentru purificarea chakrelor Muladhara și Vishuddi. Amrut - băutura zeilor. În timpul sărbătorii de puja, ofrandele de lapte, iaurt, ghee, zahăr și miere sunt așezate la altar, în fața tabloului zeității venerate, iar la sfârșit, prin amestecul lor într-un bol, se obține amrut-ul care este împărțit participanților. Apă vibrată - cea mai simplă metodă de obținere a apei vibrate este prin așezarea unui recipient (de sticlă) cu apă în fața fotografiei lui Shri Mataji. Apa vibrată are rol protector și chiar... tămăduitor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
încăperi era instalat un bar complet utilat și oficiat de un vârcolac care prepara băutura specială a serii: un punch-margarita cu aromă de mandarine și coji de lămâie în formă de mici păienjeni verzi care putea fi servit dintr-un bol uriaș în formă de craniu (Iar eu aveam o cutie de bere fără alcool pe care mi-o umpleam cu punch-ul margarita cu aromă de mandarine). Am remarcat și salba de mâini amputate care decora bordura barului. Copiii au urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și i-am înapoiat-o. - E o nebunie, am bâiguit. E revoltător. La ce instituție îi trimitem? Robby se concentră subit asupra bolului cu cereale - după ce împinse la o parte terciul de ovăz pe care Marta îl pusese în față - și se întinse spre cutia cu lapte de soia. Jayne uita mereu că Robby ura terciul de ovăz, ceva ce eu nu uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la școală. De fapt, Terby m-a bătut marți la table. Nu cred nimic din ce spune... - Bret, izbucni Jayne. Las-o moartă. - Mami? întrebă Sarah. Tati e răcit? - Iubita, tata e un pic contaminat acum, zise Jayne, punând un bol cu ovăz și zmeură pe masă, în fața lui Sarah. - Și mami e afurisită rău, am îngânat-o. Jayne fie că nu m-a auzit, fie mă ignora. - Și o să întârziem cu toții dacă nu ne grăbim puțin. După care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și la babysitter și la Sarah. Dar poate că nu era un bărbat, am gândit automat. Poate era Jayne. Confuz, m-am ridicat în capul oaselor, întinzându-mi gâtul să mă uit în bucătăria vecinilor, unde Nadine și Sheila umpleau bolurile cu zmeură, iar Jayne stătea lângă masă, arătându-i ceva într-o revistă lui Mimi Gardner, râzând amândouă. Am întins încet mâna după celular și am apăsat unul dintre numerele memorate. Am surprins momentul în care capul lui Wendy tresări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se afla lângă ușa deschisă, un pic într-o parte. În timp ce mă apropiam am crezut că era un bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el, mi-am dat seama ce era. Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un cuib lângă ușa de la dulap. (Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce să pot duce-n State să vînd. - De ce nu duci peyote? - Nu rezistă. Se strică sau se usucă În cîteva zile și-și pierde efectul. Ne-am dus acasă la vînzătorul de plante și omul ne-a adus un bol cu peyote, o răzătoare și un ceainic. Peyote e un cactus de dimensiuni mici din care se mănîncă doar partea superioară, care crește deasupra solului. Părții respective i se spune buton. Butonii se curăță de coajă și de puf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Rupând cu dinții din pâinea aia prin marea de oameni, ocazie cu care avem toată îndreptățirea să spunem că părea că le-ar mânca semințe în cap. Mă remarcă: - Ce faci, balosane? Vlei? mă întreabă cu gura plină, schimonosind cuvinte, bolul alimentar afectându-i pronunția unora dintre consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i se umezesc puternic, uneori devenind parcă neputincios în a derula firul amintirilor, mă cuprinde de umeri, înghite ostentativ ca și cum ar înghiți un bol alimentar și-mi spune: „Ați avut un tată minunat, un om care n-a trăit pentru sine, a ars mai degrabă și s-a implicat pentru toți cei din jurul său. Ceea ce-a făcut nenea Toma în ziua aceea ploioasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fiecare dată, dar aveau și motive gândindu-ne la distanță, veneau tocmai din „Comorofca”, un cartier satelit al „Brăiliței”. Și acum încerc sentimental, același sentiment creat prin cuvintele rotunjite și dicția sonoră a doamnei diriginte, de a „paleta” într-un bol numele noastre de familie, asemenea unei salate de fructe: Anghel, Angopolos, Ariz, Bunea, Calotă, Coteț, Caraianidis, Cucerenko, David, Desli, Dumitriu, Elizande, Fahri, Fatim, Giol, Ianis, Macarova, Mavrodin, Mezavian, Simachis, Simion, Sterios, Still, Sthüle, Pandrea, Topor, Turgün, Vasile, Ungureanu, Urgün. La
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
romanski mic, dai la tine țuica! și i-a răspuns Turcu Ion ostășește, În felul lui Cambronne la Waterloo: — Du-te-n aia mă-tii cu țuica ta cu tot! Îngrijise apoi În spital și se molipsise de la un ofițer bol nav de tifos exantematic, de care fugeau toți sanitarii, dar s-a făcut bine ofițerul, cât și fratele lui de suferinți, Turcu Ion. Până la această Întâlnire a mea cu brancardierul Turcu Ion - punct crucial În formațiunea și orientarea mea sufletească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]