1,211 matches
-
ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt loc în care să primească puțin soare o dată pe săptămână. Misionarul vru să spună ceva, dar se răzgândi. Apoi, cu un fel de impuls, pe negândite, bolborosi fără să ridice tonul vocii: — Dumnezeu nu va îngădui să ajungem până într-acolo. — Dumnezeu îngăduie mult mai multe lucruri decât am fi permis oricare dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adresează cu "Excelența Voastră" și în curînd te vei "ciondăni" cu oameni fără scrupule, capabili să ucidă chiar, pentru a accede acolo unde în mod normal n-au ce căuta. Încerc să găsesc un răspuns și nimic nu mă mulțumește. Bolborosesc abia auzit: Și totuși viața durează cît timp ești util... Ce-ai zis? sînt întrebat prin surprindere. Ziceam că... Nimic, nimic important. O pasăre nocturnă repetă un sunet la intervale regulate. Un sunet fără nimic spectaculos în el și complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce dracu' mai vrei și tu? Dobrilă ezită să spună motivul. Mîna îi tremură și ochii aveau o strălucire ciudată. Nu poate să se adune și să vorbească inteligibil. Bolborosește ceva, pleacă capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei bine, crăpi dracului, eu pentru băutură nu dau! Îmi este tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu bîta. Vezi că învie și ne omoară, spune mama panicată. Rodica apucă bîta și o potrivește tot spre cap. Nu, nu în cap că îl omori. Dar unde? În rest, pe unde se întîmplă. Cînd fata ridică ciomagul, Parșivu bolborosește ceva. Vrea sa-ți zică ceva. Apleacă urechea, îi spune mama fetei. Aceasta se apleacă și ascultă. Nu mă omorî. Te-am iertat și plec în lumea mea. În lumea de apoi? Da. Arde-l, strigă mama. Auzi, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
faptele. Împinse cafeaua nefăcută deoparte. — Du-te naibii, Eric, bine? Du-te învârtindu-te, zise și mă împinse, ieșind din încăpere. Am rămas singur, uitându-mă fix la podea, uitându-mă fix la ușă. La un moment dat, ibricul care bolborosea se opri singur cu un clic puternic. Deasupra tunelurilor de cuvinte, la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numește iubire și care cade unde se nimerește, indiferent dacă pe un ogor sau pe o pistă de beton, unde se usucă și trebuie aruncată. Nici ea nu știe bine cum de i s‑a întâmplat așa ceva. Asta‑i culmea! Bolborosește în continuu ce frumos a fost și că de‑acum încolo trebuie s‑o facă neapărat mai des, pentru că i‑a plăcut atât de mult și, cu siguranță, și lui i‑a plăcut, cu timpul o să fie tot mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
subminează demnitatea personală și te împing pur și simplu către tâlhărie, fiindcă n‑ai încotro. Nici acum Rainer n‑are încotro și trebuie, trebuie să asculte cum țipă Anna: mai, mai, mai, oh da, așa‑i bine, așa, iar Hans bolborosește și el: o, pizda ta, Anni, ce bună e ea, uite că rimează. Hans zice că ar trebui să facă asta mereu și e păcat că nu se poate prea des. El ar putea mereu, dar problema e cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar probabil că pe bună dreptate, după cum am spus deja. Rămăsesem cu poezia, dar n-aveam ce-i face, resortul era acolo. Fusesem al naibii de Îndrăgostit, acum eram teribil de nefericit. Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noua situație. Mulți s-au menținut în posturile câștigate și după ce dânsa se afla de-acum într-o poziție dezavantajoasă. — Pot să vă spun, își regăsește glasul flautistul, că înainte sau după interogatorii, când își pierdea cumpătul și se târa bolborosind, năucă, spunea că cei care o bat și o umilesc, anchetatorii care îi pregătesc noi chinuri, sunt rudele ei. Că parcă recunoaște veri, unchi, nepoți. Dădea numele câte unuia... Despărțirea de familie fusese teribilă ! Până a-l cunoaște pe Hariga
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece“, preliminară manierismului, susțin unii, care abia peste douăzeci de ani avea să caute ca pretext portretul Simonettei Vespucci. Fiu, ce fiu... ce tot bolborosești acolo ? Piero n-a avut nici un fiu, nu mă mai enerva ! Și citatele se amestecau și țigările se stingeau, una după alta, greu să-ți aduni gândurile. ...Simonetta de’ Bardi moare la 26 aprilie 1476, susține cronicarul. Tabloul lui Cosimo
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Voiam să-i spun, într- adevăr, că am ajuns unul dintre cei ce cântă puterea ploii, dar nu-i știe binefacerile. Un neroditor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Străinul se apleca asupra sa, îi vorbea. Recăzu în adânc, cineva îl tot trăgea la suprafață. Clipi, buimăcit. Necunoscutul îl ținea strâns, să nu-l scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși iar, fu tras, nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cine decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă e binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât. Varlam bolborosește, neîmpăcat, profitând că Manole e de-acum în grupul de la fereastră. Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el încă își caută locul ? Inoportun și stângaci pribeag, pendulând încă pe acel prag de erori și victorii, înainte de-a se defini și a deveni. Treapta 22 pe scara Lavater, frumusețea neostentativă, șansa perfecțiunii, spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului pastor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
solidari și durabili, amicul Lucian, gros, furios... nu vor avea de unde să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului. Luna e mai albă și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru a tutela schimbările sufletului nostru slab. Capul alb al asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși sfintele copite... Calcă în străchini, calcă în străchini, repetă somnambulul, bolborosind, cu privirea între des chisă, sau doar ascultându-și gândurile, amețit de legănarea nopții în care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici o atenție, protesta doamna Manole, veselă și provocatoare. — Văd că tot duci batista la gură, te dor dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzea un fel de strănut prelungit și moale, așa că ne repezirăm cu toții să vedem ce se petrece. - Niorak, peștii cei mari, Îmi spuse Nunatuk. Uite-i! Îmi arătă ea cozile care izbeau apa năpraznic, făcând-o să fiarbă și să bolborosească. A fost prima zi În care m-a lăsat de capul meu mai multă vreme. S-a dus la ai ei, căci țineau sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot uitau la cer, adulmecau văzduhul, Își spuneau ceva unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chinezului - „domnul Grant a rătăcit chitanța, dar uite cum facem: dă-ne cămășile și-ți aduc eu chitanța Îndată ce-o găsesc“ - Înțelegi, Încercam să-l Îmbunez. „Ba nu“ - zice, așa ceva nu putea să facă, și iar a Început să bolborosească, cred că Încerca să ne spună că nu știe unde sînt și că nu ni le poate da pînă nu-i aducem chitanța. Ei, și-atunci a-nceput buclucul: taică-tu l-a apucat de gît și-a strigat: „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i întoarse spatele, după ce-i bolborosise în față: treaba ta! C VIII Apăsă butonul computerului și, până să se lumineze ecranul, căută la radio City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însă că o voi putea forma, ținând cont de vârsta ei fragedă. În cele din urmă m-am trezit pe cap cu Maria Firidă, venită în București cu un camion, să-mi încarce lucrurile, să mă ia la Botoșani. Am bolborosit că aveam niște colaborări, că nu puteam pleca chiar atunci, dar că peste o lună aș putea veni singur. Da, dar eu acum am făcut rost de camion. Pfiii, dacă m-ați fi anunțat măcar cu o săptămână înainte! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi de le-aș purta pe amândouă?). Mai pune-o funtă și mai pune una.... Când a sfârșit, murea în zare luna. S-au risipit în patru zări nuntașii și mirele-a plecat, s-au dus și nașii... Doar Dalia bolborosea-nainte, nemulțumită încă de veșminte. Când s-a lăsat pustiu peste palate era mbracată , abia pe jumătate... Acuma, ca în vremea zânei Dochii, e-nveșmântată-n patruzeci de rochii, trufașă trândăvește în grădină, dar mirele întârzie să vină... Cerințe: 1. Descrieți floarea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]