1,995 matches
-
cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe firul pîrîului ăstuia,“ sau „O să mă duc pînă la stînca de-acolo“. Ar ajunge în vîrful unei pante pentru a descoperi alta mai înaltă și muntele apropiindu-se tot mai mult de fiecare dată. Uneori se cățăra pe un bolovan și rămînea minute în șir ascultînd zvonurile care puteau veni de la copita vreunei oi care rîcîia pămîntul sau lăbuța grăbită a vreunui iepure sau chiar foșnetul sîngelui în urechea lui. De pe aceste înălțimi, vîrful lui Rua părea golaș, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părțile mai dificile în umbrelă pentru a nu-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără chef. Cînd ajunseră la pantele mai verzi, Thaw lăsă ca distanța dintre ei să se mărească pînă cînd pastorul dispăru în spatele unui bolovan; apoi o luă la stînga și se cățără în jurul muntelui, pînă cînd între ei se întindea un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate, cîntînd cîntece de munte fără perdea, iar Thaw își apăsa fruntea de fereastra rece, simțindu-se disperat. Cînd plecase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea pentru a fi picate. Cînd ajutoarele sosiră în seara aceea, domnul Smail se urcă pe platformă și-i spuse: Mi-e teamă că i-ați rănit sentimentele domnului Rennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acela. Era mîndru de el. — Nu-i de mirare. Era frumos. Mi-a venit o idee mai bună tocmai pentru că el a executat-o pe prima atît de bine. Și un sfert din apa lui tot se va vedea după ce bolovanii, focul și norii vor fi pictați. O să cobor să-i explic... Dar cînd Thaw a coborît, domnul Rennie plecase deja și n-a mai venit. După aceea, nici celelalte ajutoare nu s-au mai întors. Thaw le simțea lipsa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative care perorau de pe terasele stîncilor și ieșeau dintr-o peșteră aflată în centru. Lanark atinse umărul lui Munro și-l întrebă ce reprezentau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt nebuni. Ajunseră în vîrf, unde apa se scurgea în bazine cu peștișori aurii. Marele bolovan se sprijinea pe un piedestal surprinzător de mic, în care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vâjâia pe la urechi, mă și durea o ureche, cea stângă, aveam nevoie de cineva, neapărată nevoie, ca să scap, să ies din cerc, aveam nevoie de cineva care să mă iubească măcar până trece primejdia, când am dat cu ochii de bolovanul acela de pământ, urât, negru, respingător; firește, bolovanul a atras asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cea stângă, aveam nevoie de cineva, neapărată nevoie, ca să scap, să ies din cerc, aveam nevoie de cineva care să mă iubească măcar până trece primejdia, când am dat cu ochii de bolovanul acela de pământ, urât, negru, respingător; firește, bolovanul a atras asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
m-aș duce cu ea, așa, până la capătul lumii, adică nu, până ceva mai aproape, la niște locuri pe care le știu eu; astfel s-ar sparge cercul care ne amenință acum și am putea viermui împreună sau despărțiți, printre bolovani negri; iar dumneata, Iason, ai putea să te duci dracului !“ - aici, ochii mi s-au îndreptat spre bardă și era cât pe-aci să mă reped, dar m-am abținut pentru că Zenobia, înțelegându-mă destul de bine, s-a ghemuit pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului; apoi, firește, ne-a ajutat plin de râvnă să acoperim cu bolovani, pe cât s-a putut, intrarea scorburii; pentru asta i-am dat, ca răsplată, căciula; după care am pornit toți trei, eu cu Zenobia umăr la umăr, Dragoș în urma noastră, spre nord, în direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mult un kilometru de centrul satului. 11. M-am oprit pe o colină, la poalele unei vii și ale unui lan de porumb uscat. La picioarele mele, sub panta abruptă, curgea alene râul. M-am întins la pământ, cunoșteam fiecare bolovan, fiecare copac. Mai jos, în mijlocul apei, se afla limita strictă a plimbărilor mele din primăvară cu barca aceea ponosită (simțeam parcă în tălpi lemnul putrezit sub pojghița de smoală). Acolo, pe un mic ostrov, mă întâlneam de obicei cu o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă așteaptă, cine știe de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise părul așteptându-mă... (1980-1985
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a face frate. 113 F... -ți morții, țară strină, Cum mi-ai făcut barba lână, Obrazul scoarță bătrână. 114 Cântecul străinătății ........................... Că măncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrâni, 172 {EminescuOpVI 173} Și mîncatu-s de dușmani Ca iarba de bolovani, Și mîncatu-s de ai mei Ca iarba de mielușei; Căci mila străinului Ca și umbra spinului, Când vrei să te răcorești Mai tare te dogorești. .......................... De-aș trăi ca bradu-n munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de grâu la suflarea unui vânt. Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-o grădină cu nalte ziduri de fier și acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i-a pus lanțul la gat și l-Așatârnat de o creanga iar noi cu lacrimi in ochi am plecat și l-am lăsat acolo. De la jumătatea drumului eu m-am întors la el și l-am dezlegat căzând ca un bolovan. De milă l-am mângâiat dar el nu mai mșica. Am fugit sa-mi ajung frații din urma și acasă le-am povestit părinților, dar abiAșam terminat de povestit cAșam auzit un scâncet la portița. Când ne am uitat era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Dunăre - Marea Neagră în zona Cernavodă. Între stația C.F.R. Și ecluza Cernavodă aruncă năvodul în apă, apoi după ce au constatat că au capturat ceva pește au extras năvodul din apă. Pe lângă câțiva peștșiori, din ațele încâlcite ale năvodului au desprins un bolovan asemănător celor de pe malurile canalului, legat cu o sfoară de un sac, cu oarecare conținut.. Curiozitatea iar fi îndemnat să dezlege sacul, dar fiecare în șinea lui s-a întrebat: De ce un sac legat de un bolovan în apă? Pe deasupra
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
au desprins un bolovan asemănător celor de pe malurile canalului, legat cu o sfoară de un sac, cu oarecare conținut.. Curiozitatea iar fi îndemnat să dezlege sacul, dar fiecare în șinea lui s-a întrebat: De ce un sac legat de un bolovan în apă? Pe deasupra mai emana și un miros neplăcut. Nu au așteptat răspunsul din altă parte, fiecare dânduși răspunsul în șinea lui. Sacul conținea ceva ce ar fi trebuit să fie ascuns pe vecie. Dar nu a fost să fie
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
se îndreaptă spre locul crezut de el că îi va acoperi fărădelegea. Ajuns la Cernavodă, beneficiind de ora matinală s-a deplasat pe malul canalului într-un loc ascuns vederii, aruncând în apă conținutul bagajelor, nu înainte de a lega un bolovan de sac, luat de pe mal. Ușurat de povara bagajelor s-a deplasat la locuința părinților care văzându-l au rămas stupefiați. Totuși pentru a motiva existența valizei goale a spus că a venit să-și ia cărțile, iar existența sprayului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Printr-o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunîndu-i într-o seară lui Dinu: "Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles". ― Poate că unii sânt atât de lași încît n-au încredere decât în cămașa de forță, au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătîndu-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare dată când îi vizitează un prieten din Blighty, acesta primește ordine stricte să aducă un bax de Fruit & Nut, Dairy Milk și cât de mult Green & Black își poate permite. Sophie spune că amândoi s-au făcut ca niște bolovani... Asta e, își spunea Henry încă înainte ca Lucinda să termine de vorbit. În seara aceea, în drum spre casă s-a oprit la un depozit și a luat mai multă ciocolată decât cumpărase în viața lui, un baton din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]