2,101 matches
-
acesta să se nască, observându-i forma pântecului și felurile de mâncare după care tânjea. Cremă de zahăr ars de la patiseriile simandicoase și ștrudel cu mere de la brutăria deschisă de rușii albi care fugiseră din Rusia, baclava făcută În casă, bomboane și tot felul de dulciuri... Niciodată În timpul sarcinii Shermin Kazanci nu a tânjit după ceva acru sau sărat, cum ar fi făcut dacă ar fi așteptat o fată. Era Într-adevăr băiat, un băiat născut În vremuri de restriște. — Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cinema adevărate, cu loji și balcoane, săli În care știam că tata va solicita să Încerce microfonul Înainte de sosirea publicului. Dacă organizatorii erau ei Înșiși tați de familie, se gîndeau să-mi ofere ciocolată la gheață sau o punguță cu bomboane de mentă. Dar cel mai des eram primiți În niște localuri ținînd de cîte o biserică, era vorba atunci de un cine-club parohial, ecranul era mai mic, nu se Întrezărea nici urmă de bomboane, stăteam mai prost, iar rolele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la gheață sau o punguță cu bomboane de mentă. Dar cel mai des eram primiți În niște localuri ținînd de cîte o biserică, era vorba atunci de un cine-club parohial, ecranul era mai mic, nu se Întrezărea nici urmă de bomboane, stăteam mai prost, iar rolele erau de 16 mm, cu o Întrerupere chiar la jumătatea filmului pentru schimbarea bobinei. CÎnd reîncepea proiecția, era la fel de plăcut ca atunci cînd te bagi iarăși În pat pentru un ceas după ce ți-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru medicamentele mele. Am scris totul pe foaia asta. O vei arăta farmacistului. Dacă te Întreabă ceva, vei spune că e pentru sora ta mai mare. Cumpără mai Întîi medicamentele, iar din banii care rămîn, vei putea să-ți iei bomboane“. Un băiețel În pantaloni scurți pleca să cumpere calmante pentru bunica lui. „Nu sînt pentru aceeași persoană?“, se mira farmacistul. Imperturbabil, eu ziceam: „O, nu! SÎntem o familie numeroasă“. Mă grăbeam să mă Întorc cu prada. Uitam să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În pantaloni scurți pleca să cumpere calmante pentru bunica lui. „Nu sînt pentru aceeași persoană?“, se mira farmacistul. Imperturbabil, eu ziceam: „O, nu! SÎntem o familie numeroasă“. Mă grăbeam să mă Întorc cu prada. Uitam să-mi mai cumpăr și bomboane. Aduceam produsul agresiunii mele asupra farmaciei. O muncă fără greș. CÎnd treceam pe dinaintea ferestrelor bucătăriei, care dădea spre stradă, fluieram primele note din Au clair de la lune. Ăsta era semnalul. Bunica deschidea ușa și Înhăța prețioasele flacoane. Această bunică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
citesc acum? Fie! Pentru perioada de reculegere, am ales o lucrare recentă, scrisă de un părinte iezuit care tocmai murise la New York, Părintele Pierre Teilhard de Chardin. Cartea se numește Fenomenul uman, coperta are culoarea albastru pal a cutiilor cu bomboane care sînt oferite la botez, iar autorul, care a oficiat liturghia În plin deșert Gobi, a fost și un savant care a căutat amprentele digitale ale lui Dumnezeu pe scheletele unor australopiteci. La fiecare pagină, Își Încîntă cititorul prin cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez răceala de neînțeles a tatei, căruia n-aș fi Îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în gura mare despre un personaj foarte important de la care așteptau o cerere iminentă în căsătorie. Tolkachenko își pierdea din avânt zi de zi, pe măsură ce propunerea personajului important se lăsa din ce în ce mai așteptată. Astfel, încetă să-și mai cheltuie banii pe bomboane și dantelă și chiar își reluă lectura Albinei Nordului. Maria Alexeievna nu mai avea șaisprezece ani. În ochii săi, ea încetă să mai fie multe lucruri. Tatăl ei își pierduse slujba. Mama sa murise, după câte se spune de supărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să vedem grădina? Întrebă ea, ca să schimbe subiectul. Nu, spuse Desert Rose. Rămân să mai desenez niște litere. Lui Îi place atât de mult lucrul ăsta, vreau să-i Împărtășesc pasiunile. Parcă ar fi un copil Într-un magazin de bomboane! E Îndrăgostit de orice e chinezesc. Trebuie să stau cu el, du-te tu. Kitty se furișă afară din sala de caligrafie, ca un elev mediocru fericit să scape de o materie plictisitoare, și ieși În soarele cald al Californiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care Moașa nu-și îngăduia totuși să-l repeadă. Arhivarul s-a așezat la locul lui, la masă, m-a poftit să stau și eu și, zâmbind tot timpul, m-a întrebat: — Fumați, domnule sculptor? Dintr-o cutie veche de bomboane mi-a întins o țigară, anunțându-mă că el se lăsase de fumat din pricina acceselor de tuse care îl chinuiau uneori noaptea. — Mai e și praful de aici, îmi zise cu ochii la hârțoagele care tapisau pereții. Și ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arătos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată fără să-l privesc măcar. Îl dezveli și îi studie trupul cu nerușinare. Era înalt, slab și perfect proporționat, cu pielea într-o nuanță de caramel ce îi amintea lui Fran de bomboanele Cream-Line, dintotdeauna favoritele ei în materie de dulciuri. Îi sărută genunchii și se pregăti să o ia în sus. — Pariez că erai o vedetă pe terenul de fotbal. — Nici vorbă. Eram prea miop și mult prea timid. Mă tachinau pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
făcut la comandă, deși era cumpărat din raionul de confecții de la Hector Powe. A sosit cineva între timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem în sala de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată asortate de la Marks&Spencer și pusese întrebarea de parcă aștepta câțiva musafiri care să-i însenineze prânzul cu conținut scăzut de calorii. Janice cântărea peste optzeci de kilograme dar, spre mirarea tuturor, rareori o vedeai mâncând ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o jachetă veche de la Barbour care părea să fi fost prototipul primei haine impermeabile, înainte să existe vreo urmă de bănuială că avea să devină un semn distinctiv al aristocrației pasionate de viața la țară. Stevie scoase un pachet de bomboane mentolate Extra Strong din buzunarele ei încăpătoare. — Vrei una? Fran clătină din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fermecător și idealist. Protagonista music-hallului Cabaret. Stradă comercială din Londra, asociată cu înalta societate britanică și, prin extensie, cu cei care aspiră să facă parte din ea. Cântec popular în lumea rugbiului britanic, cu o pronunțată tentă erotică. Marcă de bomboane mentolate. În traducere: „Prietenele pescarilor“. Medicament pentru răceală și gripă. Episod memorabil din istoria gangsterilor din Chicago, care a avut loc pe data de 14 februarie 1929. Figură emblematică a mișcării sufragetelor din Marea Britanie. Ziaristă americană, una din figurile marcante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și dup-aia tot tu mănânci bomboana. (Reporterul râde cu gura până la urechi.) Ce, le luam în căsătorie, o luam la o noapte. Mă mai iubeau și ele, dar nu puteam eu, eram azi cu una, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și dup-aia tot tu mănânci bomboana. (Reporterul râde cu gura până la urechi.) Ce, le luam în căsătorie, o luam la o noapte. Mă mai iubeau și ele, dar nu puteam eu, eram azi cu una, mâine cu alta. Îmi plăceau la serie și bine era. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
făceai o cafea, mai o țigară, te îmbrăcai în haine de lucru și te duceai la muncă. Lucram pentru diferite firme. Deci era firma „Liebich“, care se ocupa cu cutii pentru cadouri, cutii pentru ambalat sticle de vin, de ambalat bomboane. Sau pentru firma BMW, aveam niște polizoare micuțe, care funcționau cu aer, și curățam cutiile de ulei, de la motoare. Le curățam, le-ndreptam, le puneam la vinclu și făceam treburile astea, deci. Mai făceam covoare, deci n-am lucrat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
viața mea, dar nimic care să se compare cu acesta. — O, Doamne! Am rămas În prag, cu gura căscată. Asta e camera noastră? Privesc În jur, la covoarele luxoase, la canapelele imense și lămpile de cristal strălucitor, la șampania și bomboanele de ciocolată care ne așteaptă. — Apartamentul nostru, mă corectează Dan, conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de noapte din mătase La Perla e Întinsă pe pernă. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată de culoare Într-o lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a fost. Știa că în apă îi este greu să se descurce, însă în apa mării nu știa exact ce-o să i se întâmple și-a aflat într-un mod dramatic. Mai întâi, apa l-a supt ca pe o bomboană, apoi a paralizat. S-a răsucit ore în șir pe loc și dintr-odată a început să cadă lent, ca un tirbușon beat. Mai era totuși conștient când a atins pământul. Și-a urmat un somn de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în pădure Ieri păsările au cântat Și pe toți ne-au bucurat. Pe-ale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am uitat de celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă, aici în sat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și luați. Atunci ceilalți s-au apropiat, era o pungă foarte mare, de cel puțin trei kile, am văzut hârtia colorată a bomboanelor, erau într-adevăr caramele, muncitorul a întins iarăși punga spre noi, luați, a spus, nu trebuie să vă fie frică, și atunci Áronka a făcut un pas înainte, și-a băgat mâna în pungă și a scos un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a venit la mine și mi-a vârât punga sub nas, să nu mă jignești, ia, mi-a spus, dar eu am dat din cap, spunându-i că nu pot, că n-am voie zahăr, deși tare-mi mai plăceau bomboanele, cu o zi în urmă mâncasem atâtea mentolate, că mi se făcuse scârbă de dulce, dar muncitorul a scuturat punga, ba poți, a spus, cum să nu poți, apoi a scos din pungă o caramea, mi-a întins-o ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ălălalt îi zicea Traian a spus că o s-o ia și taică-miu peste bot și să-mi țin gura că, de nu, mă-ndoapă cu caramele, apoi s-a uitat la ceilalți, e-n regulă, băieți, a spus, ați mâncat bomboanele, dar e mai bine să știți că nu le-ați primit pe degeaba, nimic pe lumea asta nu-i pe degeaba, pentru toate trebuie să muncești, la care și celălalt a încuviințat din cap, așa e, a spus, cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]