1,347 matches
-
din loc încet, cu motorul duduind. Nu pot să spun decât: trăiască Hertz și rablele lor de închiriat. Eram atât de fericită cum ședeam acolo lângă băiatul ăsta, încât de-abia am observat că bunătate de pantaloni crem îmi erau brăzdați de-o dâră de ulei cu care m-am pricopsit când Dave m-a ajutat să urc în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ascensor. ― Dacă mai apar probleme și aveți nevoie de ajutor, sunt pe pasarelă. ― Just, zise Brett moale. Parker urmări din ochi silueta grațioasă care dispărea în umbra coridorului. ― A dracu'! Ash apăsă o tastă. Pe ecranele video se înfiripară forme brăzdate de paraziți, apoi imaginile se precizară. Verifică repede celelalte aparate de supraveghere. Cele trei semnale emise de combinezoanele spațiale ale exploratorilor ajungeau clare. ― Cum merge? se auzi un glas în intercom. Stinse în grabă ecranul și răspunse: ― Foarte bine, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de inimă, inginerul o apucă. Dallas, bine înfipt pe picioare, luă poziție. ― Acum! Parker deschise ușa cu o smucitură și se dădu la o parte din calea lui Dallas. Acesta apăsă pe trăgaci. Un fulger urmat de o flacără oranj brăzdă spațiul dinspre intrare până la peretele opus. Cu excepția lui Dallas, toți bătură în retragere în fața căldurii intense. Fără să șovăie, căpitanul intră, ignorând senzația de arsură pe care o resimțea în gât și mai trase odată în interior. Apoi încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt, uscățiv, cu părul cărunt, frunte înaltă brăzdată de cute adânci, cu ochi blânzi care trădau înțelepciunea strânsă de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în pragul ușii. Unde pleci, bunicule? La
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunet, lovindu-ne unii de alții în holul strâmt. Intrăm în bucătărie, unde îl găsim pe Jim stând la masă. Își ține capul în mâini și pare că plânge. —Jim? zice Finn, nesigur. Jim își ridică privirea. Fața îi este brăzdată de lacrimi și dă semne că va avea un ochi nemaivăzut de vânăt; dâre roșii sunt dispuse radial de la orbită spre obraji, frunte, tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intră în clasă ca o furtună, trânti ușa în urma sa și se așeză la catedră foarte iritat și revoltat. În clasă s-a lăsat instantaneu tăcere. Omul mătăhălos, cu mâini mai lungi decât ar fi normal și cu o față brăzdată de urmele unei boli din copilărie, se uită la noi cu vădit interes și o furie ce mai că dădea pe afară. Cred că aștepta pe cineva să-i explice cum a fost posibil ca el să vină la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiecare lege tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală a Ministrului se diferenția foarte mult de cea pe care o vedeau miliarde de oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe argintii ce îi trădau vârsta puțin avansată și grijile care-i ocupau timpul. Pielea îi era de un galben bolnăvicios, iar ochii îi erau adânciți în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de acum cinci minute s-a născut o adevărată urgie. Aproape că nu mai erau picături, ci doar jetul de apă de la o imensă chiuvetă ce acum curgea pe noi. Nu avea să treacă mult timp și cerul va fi brăzdat de fulgere, iar atmosfera va tremura de tunete teribile. Voi rămâneți aici, spusei grupului de lângă mine. Stați după baricade și nu scăpați din ochi intrarea principală. De acum suntem în război. Dacă mișcă ceva afară, moare! Și aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
două grade de la prânz, presiunea era în scădere, iar precipitațiile erau în creștere. Arată-mi o transmisie din satelit! Bucata verde ce reprezenta teritoriul Ieșironului și datele din fiecare colț dispărură și în locul lor apăru un gri uniform ce era brăzdat ici-colo de fâșii de nori mai negri. O lumină apăru într-un colț, dar dispăru imediat. Apoi o alta, în alt colț! Ce-a fost aia? Un fulger, probabil. E în direct. Un tunet puternic cutremură atunci geamurile și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceva. Capitolul 1 Divizia 48 a Curții Superioare din Los Angeles era o cameră cu lambriuri din lemn, dominată de marele sigiliu al statului California. Camera era mică și dădea o impresie de prost gust. Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mine. Și amintirile frumoase Îmi vin mai des În minte și Îmi dau seama, de când am Început să-ți citesc din ,,Psalmi,, că nu mai sunt chiar atât de sărac,,. Kawabata Îl ascultă cu atenție și o cută adâncă Îi brăzdează fruntea. E semnul unei maxime concentrări. Prostovan necioplit, mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-se fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana cu vin. Acela era chipul eșecului. E ciudat, își spunea el, că un singur moment de slăbiciune nervoasă îi brăzdase obrazul întocmai ca pe al unui cerșetor, dar, își mai spunea el cu obiectivitate, nu era vorba doar de un singur moment de slăbiciune, ci de o viață întreagă care pregătise calea spre acest moment. Un pictor nu pictează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cum visul și realul în viața fiecărui - le simți și le presimți în inimă prezența când prin ce faci te strădui IUBIRII să te dărui. Orice minune are mai multe ipostaze: oglinzi de cer deasupra oglinzilor din mări; zorii aprinși brăzdează, cu aurul din raze, pământul plin de gânduri, răspunsuri și ntrebări. Tăriile de sus, uscatul și fluidul, ca sufletul și trupul, formează o-armonie, salvată prin IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cuple s-au desprins de peron... Trenul alerga de o bună bucată de timp, dar cei doi nu au scos măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care îi brăzda fruntea venind val după val. Ar fi vrut să deschidă vorba, dar nu găsea nici un capăt de unde să pornească cisla. Mereu se întâlnea cu întrebarea: „Ce să-i spun ca să-l scot din valul de gânduri urâte care - se vede
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fiu aici deloc! Asta spun toți. Ce mincinos era! Avea tupeu dacă se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că irlandezul e mult mai atent la aspectul lui exterior și, dacă în trecut un bărbat care își îngrijea trupul era considerat un fătălău, azi e ceva normal. Eu însumi, a continuat mângâindu-și cu mâna mică și grasă obrazul brăzdat de vene plesnite,... folosesc produse de îngrijire a pielii și mă simt mult mai bine. Clarence, Mike, Vincent și Neil se holbau la Dermot cu figuri împietrite. în schimb, John Joe părea interesat. —Dermot, a zis Josephine pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
om are nevoie de energie electrică, de benzină, de motorină, de apă potabilă la robinet și oricât i-ai mări prețul, nenorocitul tot o să plătească fiindcă ușor i se poate tăia curentul, gazul, apa. Aveam 397 de nave mari care brăzdau țările lumii, fiind a șaptea flotă pe glob, iar flota de pescuit oceanic era a patra. Așa că se vede fără să faci eforturi prea mari, aveau suficiente motive ca să plătească vreo câteva sute ce ciraci, boccii la cap, pentru a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se deschidea o gaură întunecată prin care abia încăpea aplecat. Știa că are încă de muncit dar nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu pași mari de ei și se proțăpi în fața celui ce părea a fi șeful. Acesta, era un țigan mai în vârstă, cu o mustață pe oală sub un nas subțire și coroiat, așezat în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure, lungi până la umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]