1,318 matches
-
timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din când în când de soarele care se insinuează și se deplasează în frunziș, sunt avangarda unei noi ocupații, a sute de figuri identice care, în batalioane strânse, vor acoperi planșele lungi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am împrumutat și am adoptat păgâna idee că pomenitul zeu ar fi întors spatele, indiferent, propriei sale opere. Da, e adevărat, nimeni nu l-a mai văzut după aceea, dar ne-a lăsat poate ce avea mai bun, suflul, răsuflarea, briza, zefirul, adierea, care acum intră suav în nările celor șase păpuși de lut pe care Cipriano Algor și fiica lui le așază, cu mare grijă, pe una dintre planșele pentru uscat. Până la urmă și scriitor, nu numai olar, pomenitul zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vopsite și uscate, când sosi ziua în care Cipriano Algor trebuia să se ducă să-și ia ginerele de la Centru, iar celelalte trei sute, corecte și semețe în lutul lor crud, fără defecte vizibile, erau și ele, cu ajutorul căldurii și a brizei, eliberate de umezeală și pregătite pentru copt. Olăria părea că se odihnește după o mare oboseală, tăcerea se culcase să doarmă. La umbra dudului negru, tatăl și fiica priveau cele șase sute de păpuși aliniate pe planșe și li se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prea mult. Și mâncați pe apucate și dormiți puțin. Doar știți că inima... n-aveți voie. Faceți tot ce nu-i permis, ca un pacient care nu știe despre ce-ivorba. Tocmai că știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă coadă invizibilă de păun, pe cerul diafan. Da, zumzetul efemeridelor, asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al ochelarilor pe sticla biroului. Timpane subțiri, subțiate, tic clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oglindă. Ceea ce nu însemna că nu era și consoarta alături sau fusese sau avea să fie. Doamna își comunica existența în mod cu totul neconvențional. Dominic o intercepta în fâșâitul lung al perdelelor, în bâzâitul unei muște trezite, în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși spre fereastră. Perechea se depărta, lent lent. Câinele demn, cu capul îngust, fluturând pletele cărturărești sub briza nopții de primăvară. În urma sa, la un pas, șchiopăta ritmic însoțitorul înpelerină neagră. Imaginea se rupse, instantaneu. Fereastra trepida, tunetul atinse pereții, totul începu să tremure, Tolea sări în lături, spre pragul camerei, pleosc, tava cu cești prăbușită în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la lumina zilei, se diversifica și se contrazicea și se potența prin acrobațiile după-amiezelor lungite în noapte, până în zori. Rareori, însoțea vreo pițipoancă în curs de dezvoltare. Un paj chel și volubil, întreținând alertețea, mulțumit cu surâsul pisicuței, înviorat de briza fustelor lungi și plisate. Un sezon întreg se dedicase, totuși, statuarei soții a maiorului! Studia cicatricea de la sprinceana sotului sau a sotiei? Se împrietenise și cu mustăciosul artilerist, ieșeau în trei, parcă pentru a oficializa scandaloasa legătură pe care localnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei o pauză, iar atomii trași de urechi își așteptau aterizarea într-un alt loc în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cât vezi cu ochii, moschei istorice, palate, piețe cum nu ai mai văzut, plaja și o stare de exotism inconfundabil. Apoi, către șoferul Îmbrăcat elegant: Abu, lasă-ne liberi și condu către Fez! Aerul cald le răviși părul, Ștefan simți briza mării și pe parcurs se bucură de toate frumusețile naturii. În orașul Fez se convinse că descrierea Aminei fusese săracă și că orașul era plin de palate și piețe În care mașinile luxoase claxonau strident iar culorile orașului erau cele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile s-au deschis, și mulțimea năvălește Înăuntru Înghesuindu-se cu disperare. Antoniu se agață de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei stații, unul din scaune se eliberează și el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani înainte să o fi cunoscut. Poate ar fi trebuit să- mi cumpăr o havana. Aici noaptea se lasă repede. Mai sunt câteva ore până la miezul nopții. Stațiunea e plină de turiști, plimbându-se pe plajă sau pe străduțele orășelului. Briză aduce, când și când, frânturi de muzică de la terasele pe care mici orchestre se întrec în a atrage clienții. Mai ales trompetele își aruncă țipetele în noapte. Tărâțată...ta...ta... Cu ea nu am venit pe aici. Nu am avut
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi dă-mi o oră. Am pus hainele sub băncuța, aranjate frumos. Briză nu e rece, dar îmi înfioară pielea. E cald, aici e cald mereu, chiar și noaptea. Klick <maria>: bună, victor <victor37>: bună, maria <maria>: nu mi- ai mai scris <victor37>: nu știam că te interesează <maria>: întotdeauna mă interesează. Mai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ușa deschisă de pe casa scărilor. Ajung pe un nou palier.Se ajută reciproc pentru a ajunge într-o poziție bipedă. Pornesc pe un culoar la întâmplare.Undeva se distinge un punct luminos.Ajung acolo.Se zărește lumina soarelui.Se simte briza mării. In urma lor o ușă metalică glisează rapid. Cei doi au uitat de peripețiile acestui voiaj și devin interesați de peisaj.Sunt pe o insulă. Blocul și orașul au dispărut. Valuri,plajă,dune și palmieri. Se privesc. Au costume
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că vreau să ajung la Varazze. De la Genova până acolo ar fi 37 de km, cam mult, dar îmi continui drumul în ritmul meu specific, alert. Cât de frumoasă este marea și cât de mult îmi place să o privesc! Briza ei mă încântă. Insă constat că sunt singurul pelerin pe drumul acesta. Nu mai văd pe nimeni cu rucsacul pe spate. Constat că, de fapt, am ajuns într-o zonă plină cu turiști, cu persoane care stau întinse la soare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
admirare senină a tot ceea ce văd pe plajă și în apă și mă bucur în felul meu cu toți cei ce se bucură de meritatele zile de vacanță și concediu. Fiecare însă cu drumul lui! Cât de bine îmi face briza mării! Aștept să mă sune Davide, să ne întâlnim, dar întârzie să sune. Mi se face foame și mă opresc la un magazin de unde cumpăr un litru de lapte pe care îl termin de băut aproape fără să răsuflu. Imi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unui cârcel. Acum sunt ieșit din Monaco, în drum spre Nisa, unde mă voi caza la niște surori, grație intervenției lui Alain Le Stir. Este o zi ca toate celelalte, caldă, temperatura urcând la 31, 32 grade, deci suportabilă, iar briza mării, atât de binefăcătoare, o simți mereu. A început să mă obosească traficul stradal și abia aștept să ies din zona aceasta atât de aglomerată. Sper ca în două, trei zile să părăsesc coasta mării și să se mai rărească
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
miraculoase cu trup de fum? cui voi întinde mâinile mele tăiate din rădăcină ca pălămida netrebuitoare? cine-mi va susura în urechi bolnava aceea de apă a sâmbetei pe care se duc toate? cine-mi va mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani? dar de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
învățământul românesc. Știam demult că el avea un dinte împotriva a tot ce iese din școala românească și nu se numește tinichigiu sau ospătar, așa că în continuare numitul Traian Băsescu a hotărât să nu mai lase soarta elevilor în voia brizei liniștite și a valurilor vieții trasate de părinți, și la un păhărel în nopțile lungi de la cârciuma favorită, a trasat, hâc!, niște directive atât de clare, hâc!, încât nimeni, nici chiar marii „specialiști” din Ministerul Educației în cap cu marele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
parale care sunt sigur că mă așteaptă și drept recompensă pentru voi, vă voi descrie apoi în cartea, aici de față, cum este să te simți bogat. Se pare că acesta este singura șansă de a simți și eu dulcea briză a bogăției mângâindu-mi sfios și diafan ființa-mi, fiindcă de altfel, sunt foarte conștient, că dacă punem la socoteală tendința mea pentru cinste și dreptate, chiar dacă m- aș fi născut și cu vreo mie-două de kilometri mai spre vest
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Întâmplat. După ce a făcut cunoștință cu noua colegă de cameră, care era din Maramureș, și-a așezat lucrurile În dulap, apoi, au plecat Împreună la masă și la plajă. Au găsit un loc pe plajă, aproape de malul mării, Încât simțeau briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă doar două ore ; doreau să facă și un tur al stațiunii, să simtă și freamătul acesteia, nu numai al mării. Dușul făcut după ce au ajuns În camera hotelului le-au Înviorat; plimbarea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mării, și-și apăsă buzele roșii pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar apoi despică marea largă, mă cuprinse o oarecare melancolie. Briza era și acum încărcată de aromele plăcute ale uscatului. Tahiti se afla la mare depărtare și știam că n-o să mai văd niciodată insula. Se închisese un capitol din viața mea și mă simțeam ceva mai aproape de moartea inevitabilă. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]