2,202 matches
-
care mama nu-l mai așterne... Pregnanța cu care se întipărește mama în amintire este dominantă de la ipostaza chipului până la contemplarea lui, de la verificarea de la început a întâmplărilor din viață, la căutarea unor răspunsuri pentru ele. S-a cernut pospaiul brumei în viața vrednicei mame Anica Bârjovanu, a părintelui Gheorghe Bârjovanu, paroh al bisericii Sf. Gheorghe din Orbic-Buhuși, cu ani în urmă, curgând toamnă cu toamnă, de atunci și până în inima lui octombrie a anului 2014! Acum a venit pentru ea
PR. GHEORGHE BÂRJOVANU. MAMA, CUVÂNTUL DINCOLO DE CUVÂNT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371515_a_372844]
-
primul...unde?...să câștige premiul...care? Ne războim cu timpul care parcă nu ne mai ajunge...privim la ceas din ce în ce mai grăbiți...și așa trece o zi...și încă o zi...și viața noastră trece și ea...Am adunat poate o brumă de avere aici pe pământ dar cu sufletul nostru ce se întâmplă? Ce comoară ne-am adunat sus în ceruri s-o avem pentru veșnicie? Să ne oprim o clipă să privim un răsărit de soare E așa de minunat
SĂ NE OPRIM O CLIPĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371541_a_372870]
-
în iubita noastră România. Și ne iubim țara. De ce nu? În fond asta-i viața. De ce nu! Nu m-aș fi uitat primprejur dacă nu aș fi aflat severele critici adresate unui respectabil gospodar sas că și-ar fi făcut bruma de avere pe căi necinstite, cică din meditații. Munca, munca asiduă zi cu zi dublată de economisire nu mai este un mod de viață acceptat cetățenilor români. Munca bine chibzuită aduce mici economii. Strângând aceste economii pot să-ți permiți
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
DINTRE GERURI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului E pace-n pasteluri și-un nor se încruntă, Fântânile-s toate fecioare la drum, Coboară-nserarea pe zarea căruntă Și-aduce-a descântec din brumă și scrum. La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige Iubirea de-o vară, s-o strângă la sân, Dar haina-i șireată, rugina-i ajunge În plete, în sânge și-un soare hapsân Pândește-ntre cetini sculptate pe
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
de baghetă. Dacă ai norocul să te atingă, înseamnă că un înger ți s-a așezat pe umăr. Eu am avut. Mi-era foame pentru că toți cărturarii erau flămânzi. Mi-era seară pentru că toate malurile își înălțaseră gâtul să fure bruma de pe cugetul omului simplu. Mi-era toamnă pentru că lăsasem corabia inimii în derivă și lovise un colier de stânci. Dar aici nu era vreme pentru orânduieli. Toate se petreceau prin prisma unei căderi din turnul penultimilor cascadori. Până și albinele
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
meu tăcut, de ce te-ncetini? E tulburată clipa, dinspre Munte Se-aude-un zvon nelămurit de cetini... Mai am acolo amintiri rămase Din vremea când eram copil prin humă, Pe-un Deal târziu, cu ierburile arse, Îmi trece Dorul, cel pândit de brumă; Se strigă pretutindeni: Libertate Și Libertatea prinde să mă doară! Mă duc acolo, prea sătul de toate, Vreau liniștea s-o gust, așa amară Și din această putredă lumină O lacrimă se-aprinde-n ochii mei, Arhanghelii din calendar suspină- Tot mai
SIMT CUM ÎMI CADE CERUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374914_a_376243]
-
făr’ de tulee, cu siluetele copacilor căzute-n gânduri funebre, se laie-n umbrele norilor parfumați în mov, portocaliu, galben - brun, ori cenușiu - bacovian. Noaptea cu mâinile la ochi se furișază-n Valea Corbului. Pe umerii crucilor cu identificații bătrâne dospește bruma neagră, iar rufele Domnului adorm pe sârma de fum a vremurilor triste și fumegoase care-au fost, ce sunt și care vin. Mereu este vremea când copiii își culcă părinții cu coatele pe gânduri, pe picioare de timp negru. Printre
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de mult pârleazul, își trage perdeaua-i catifelată, buclată, ondulată și primenită-n scoarța norului într-o dungă își așează sânii pentru odihnă. Bruma în pantaloni cu mâneca scurtă a țâștit în spinarea primăverii de la urmă și a dispărut. Sângele căldurii începe să de-an fiert, iar în turla clopotniței, pe clopotul mare, cel din mijloc și mai de sus, cel cu informațiile elegant
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
frunzele de-a valma, Cu cețuri încâlcite printre copacii goi, Să-ți răvășească părul și să-ți înghețe palma, Să-ți ude iar obrajii cu lacrimi și cu ploi. Și-aduce în vârtejuri frunziș uscat și veșted, Așează strai de brumă pe parcuri și alei Și-un fir de lămâiță îți pune iar pe creștet Și-n gene iar îți prinde alai de funigei. Sosește iarăși toamna cu limba amăruie, Cu serile tăcute și pline de năluci Și-ți toarnă în
TOAMNA CARE VA SOSI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373851_a_375180]
-
Visare > ȘI CE FRUMOASĂ EȘTI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și ce frumoasă ești, Toamna, Femeie cu ochi de alună Cu buzele pline și coapte, Cu tâmple atinse de brumă. În trup ai sădit armonia Și vântul de seară, te-alinta Cu frunze de-arama, din vie Și mustul cel dulce din crama. Și ce frumoasă ești, Toamna Femeie cu trup de zeița, Cu-obrajii că merele coapte Și brațe
SI CE FRUMOASA ESTI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373918_a_375247]
-
zicându-mi cu o tăcere de munte: „Urmați chemării Mielului,/ Ieșiți din amorțire,/ Săriți din patul lenevirii,/ Și grăbiți la ape sfințire./ Căci știu că drepte și adevărate sunt căile tale,/ Rege al veacurilor,/ Salvator al timpurilor,/ Mereu amenințate de brumă,/ De întunericul ce încă mai sperie,/ Până ce razele luminii/ Peste întinderi se lasă”(Dan Bodea, Vitralii, 2011). Cuprinsul Antologiei „Carmen”, fiind o rețea întreagă de motive poetice ce țin de esența existențială a vieții umane și de raporturile ei cu
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
acad., scriitor, poet, traducător, eseist, critic de artă), cu Meritul Cultural în Grad de Cavaler din România, ne vorbește în versuri într-un mod cât mai estetic și perfect: „Mi-e toamna-n livada de suflet, frumoasă,/ Trec valuri de brume sub cerul tăcut/ Și-n ’nalt cânt de umbre zburânde ascult,/ Castanul în poartă o frunză îmi lasă/ Vestindu-mi că-i vreme de-un nou început./ Piaf, ai dreptate ! Trecutul, nu-mi pasă!/ Prezentul mă-mbie, deși o grimasă
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului 1 August 2016 Se răcorește vremea peste noi, La ora-n care suntem în viață N-ai vrea s-o dăm o clipă înapoi? Curând va fi Schimbarea Lui la față... Va cădea brumă peste floarea mea, Dar nimeni și nimic nu ne desparte, Iar ziua se va micșora și ea Și umbra ne va fi tot mai departe... E vară încă, nu te tulbura, N-auzi cum cântă strugurii în vie? La toamnă
SE RĂCOREȘTE VREMEA PESTE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374070_a_375399]
-
cu lacrimi udate Dorința din cale-i agață și fură... Și rupe...și fură speranța din lume Ajuns lângă visul născut din pruncie, Cu aripi de ceară nu-i vreme de glume Când seceta arde cerând veșnicie. Ultimul vals Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie, Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit, Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie Ca o aripă de înger de păcate răvășit... Vântul face-o reverență acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
cadă, Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă Cum pe creanga părăsită se așează-o biată cioară, Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom, Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă, După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
cioară, Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom Lângă cealaltă surată face scurte piruete... Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete, Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom, Ramurile se apleacă într-un dans amețitor... Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă, După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor, Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal... Frunze ce-
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
Autorului în palma mea o frunză a căzut în noaptea în care n-a mai nins și palma mea o frunză s-a făcut și atunci am știut că cerul l-am învins, și am pășit din nou cărări de brumă, și am pășit din nou cărări de piatră, și am furat umbra la lună, și am ascuns-o la mine în șatră, țiganca mea făcea mâncăruri bune și mămăligă la un pui de om, noi străbăteam întreaga lume și ne
TOAMNĂ NOMADĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374135_a_375464]
-
de fapt, nici nu te afli. Salonul de coafură și de cosmetică este doar ceea ce îi aduce bani lui Lucian; ar fi putut fi orice altceva, pentru că, dacă Știi, scoți bani și din piatră seacă, cum se spune în popor. Bruma de atenție pe care a acordat-o circulației, la volan, o redirecționează, imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu și începe să bolborosească
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului LUNI DIMINEAȚA Sunt eu, răstignită latent, Cu mintea precum un torent De gânduri fugare, ca Viața Reluată, Luni Dimineața... Sunt eu, pierdută în tine Mereu, când weekend-ul vine, Cu vagi Sentimente, întoarse, Brume, pe frunzele arse... Sunt eu, când ceața se lasă Invocând, soare să iasă, Să-ți cearnă lumină pe fața Dorită, Luni Dimineața... Sunt eu, prin aburi suspine, Cafeaua ce-o beau, fără tine Fierbinte, dulce speranța... Iubite, e Luni Dimineața
LUNI DIMINEAȚA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375457_a_376786]
-
strecori în ghiozdănel de școală! Să fii adorată precum o contesă! De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
legat. Soarele când se va ridica de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era însărcinată și așteptau din zi în zi să-i vină sorocul. Era primul lor copil și cum bătrânele din vecini le spusese că vor avea băiat, că are burta țuguiată, erau
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
auzi când ți le-ngân? Inocența - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în vise dorul. Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale Referință Bibliografică: Ce mi-a mai rămas să fac? / Miron Ioan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CE MI-A MAI RĂMAS SĂ FAC? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372364_a_373693]
-
jertfim eternul Cu ferocitatea fiarei carnivore În intimitatea clipelor furate Căutăm iubirea - fără remușcare În trăiri carnale - arși de voluptate Dăruim prinosul zilei trecătoare. * Poate ca-i mai bine, ignorând cutuma Să aprindem focul trimițând cuvântul La adresa unde mai persistă bruma Și-unde se-ntâlnește cerul cu pământul Virgil Ciucă București 10 aprilie 2015 Referință Bibliografică: Ecouri nesupuse / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ciucă : Toate Drepturile
ECOURI NESUPUSE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372478_a_373807]