3,671 matches
-
vasele la bucătărie și să nu dea peste ea. Oooo, cât o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de porii largi, și buzele decolorate, care s-au subțiat și s-au zgârcit înăuntru. în albul gălbui al ochiului, vinișoare roșii, sparte. încruntându-și sprâncenele rare și moi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă pentru ea însăși, în primul rând - este ceea ce îi ridică moralul. Și iar își mai trage una peste alta buclele părului uscat și rar. Dar ce repede a putut să crească de astă dată ! Se întoarce brusc pe călcâiele pantofilor trotteurs și mișcarea bruscă, tinerească o mulțumește. Penumbra dulce și mirosul vechi, răcoros de levănțică, de mult intrat în lemnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fugar, în pericol să-și spargă capul pe trepte. De ce fugea atât de înspăimântat ? Nu ar putea s-o spună nici acum cu exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât de frumoasă, cu bucle blonde și lungi sub imensa pălărie cu flori ! O fetiță atât de orbitor de frumoasă, toată numai volane spumoase și panglici foșnitoare ! Admirație și teamă, neîncredere și curiozitate... Aceasta este cea mai veche amintire a lor, pentru care nu s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
beau-frère cloué au lit, cloué au lit, et il pâlit. Et elle se rend dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, voilà les roses blanches, jaunes, grenat, și o pălărie de panama ! Așa, să-i lase madam Ana buclele pe spate, desfăcute, ca la o Walkirie, așa, știe madam Ana ce este aceea o Walkirie ? Ah, mai repede, mai repede... Din profil, în oglinda cu mâner de argint, e bine... E chiar foarte bine ! în stradă, nimic interesant, deocamdată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de transcris va intra madam Ana și va începe plăcerea agitată a dichisului. Ah, ce emoție, când pe hârtoapele străzii are să se audă prima trăsură ! înseninată, vei coborî cu pași ușori scara de lemn, controlându-ți în fiecare oglindă mersul, buclele, ținuta, la anii tăi, ma chère, ah, de ce nu-i mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș vărsa nicio lacrimă de melancolie ! Lumea să știi că nu se sfârșește cu un cavaler, ducă-se, dacă a fost orb și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da, dă-mi-o, te rog. Acum totul mi se pare clar ! Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o arăt și în alte fotografii, s-o vezi mai bine... Cu buclele ei vopsite roșu-acaju, cu pielea foarte albă și cu ochii negri, frapa ! De altfel îi țin foarte bine minte bluza aceasta de voal. Avea volănaș la mânecă și din volănașîi ieșeau mâinile - cu unghii foarte roșii și foarte lungi, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
auto-eficacității, care include toți factorii care pot influența performanța (cunoștințe, abilități, resurse existente), nu doar efortul așa cum stipulează teoria expectanței. Teoria controlului, o teorie dezvoltată după anul 1980, este întemeiată pe un model cibernetic și postulează că sursa motivației este bucla (loop) feedback-ului negativ care are rolul de a elimina discrepanțele dintre obiective și performanță, reglând astfel comportamentul. Această abordare contravine teoriei stabilirii obiectivelor care presupune crearea discrepanțelor, nu reducerea acestora în procesul de creștere a performanțelor. Teoria controlului a
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
la teancul de almanahuri și la pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i vină rîndul să intre În scenă. Vrea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl țin teatral În bucla unei feșe legate după gît. — Nimic! Un accident! țip și eu, gîndind că ăsta ar trebui să fie tonul discuției - ca să compenseze din neajunsurile vîrstei, ale vieții grele. — Îu, Doamne iartă-mă, te pomenești c-oi fi și surd. — Ete
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
patru patruzeci și patru... o voce... O VOCE... și odată cu ea se auzea un sunet complex, două tonuri Împletite, unul ascendent, celălalt descendent, unul urca și celălalt cobora, și invers și tot așa, perfect sincronizate și diametral opuse, formînd două bucle Împletite, un fel de infinit sonic. De unde mă-sa se aude? Turnul de control e prea departe, mașina de trans misiuni e Închisă, poate că e un comando de parașutiști În păpușoi? Nu știu, se auzea de peste tot, din pămînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste capul lui Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea când era în apă. Alex se oprise din învârtit și-i făcea semn cu mâna. Tom trecu pe lângă ea, atingându-i umărul neted, ud, și strângându-i-l ușor. Ea îi puse mâna pe creștet și-l trase de buclele ude. Tom trecu mai departe, cu o povară luată de pe inimă. Era drept că dorea ca toată lumea să-l iubească, toată lumea. Alex privi în urma lui. Era conștientă că refuzul lui Tom de a locui cu ea era un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cineva să promită că va izbândi. Făcu o scurtă pauză, ca și cum ar fi cântărit cele spuse, apoi urmă: Vreau, doar să-mi promiți că vei încerca. Adăugă: îți cer să-mi promiți că vei încerca. Tom își îngropă mâinile în buclele lui dese și se trase de păr. Dar nu puteți ține oamenii sub control, în felul ăsta... Pot încerca. Ești absolut liber să refuzi și, după ce o vei cunoaște, amândoi sunteți perfect liberi să renunțați la întregul plan. În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deosebite în inimile, celor doi observatori, Tom McCaffrey se ciocni în apă cu Diane Sedleigh. Înainte de această întâlnire, Tom înotase liniștit, exersându-și craulul lui degajat, în timp ce o puzderie de gânduri nefericite, încâlcite, se învârtejeau prin capul lui frumos, cu buclele ude care pluteau și se răsuceau. Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba, chiar, aproape că se ascunsese. Nu-și făcuse nici un fel de plan. Zăcuse în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fața avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire și ascuțit. Se încruntă, înălță din umeri, și-l urmă pe Emma în camera de zi. Tom își strecură la iuțeală în buzunar pieptenele cu care încercase să-și descâlcească buclele ude. Se înclină stângaci în direcția lui Pearl, care îl salută din cap. Tom era acum acut conștient de acuzarea implicată în cuvinte lui Emma, și anume că nu o remarcase pe Pearl pentru că aceasta era clasificată în categoria servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de frumos, pitoresc chiar. Marele avantaj al acestui canal pentru pelerini și pentru toți cei ce se plimbă pe malurile lui constă în faptul că te protejează de soarele dogorâtor. Mă uit la GPS și constat că are nenumărate bucle; dacă l-ar fi construit drept, drumul până la destinație ar fi fost înjumătățit. Spre seară mă apropii de Montferrand și îndrăznesc să-l apelez la telefon pe proprietarul ce mă va găzdui, al cărui număr de telefon mi l-a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe o scenă cu public școlar pentru mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact ce trebuiau să facă îngerii pe scenă, dar, într-adevăr, găsea în propriii ochi larg deschiși inocență și limpezime. De înger. Se aplecă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când urcați pe scenă. Așa fac toți artiștii. "Povestea de Crăciun" abia acum începea cu adevărat. În mare grabă i se îndesa pe cap peruca de vată cu bucle ce aproape că-i acopereau urechile. Chemarea pentru intrarea în scenă se răspândi ca un val de nevăzută voință, pornind dinspre ușa care se deschisese brusc într-o latură a încăperii, departe, peste mese, bănci și scaune. Frisonul străbătu mulțimea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei de mărfuri, dar după câteva sute de metri se oprește în fața mlaștinii care începe acolo. Probabil ar fi trebuit să traverseze mlaștina, dar proiectul a eșuat ori a fost abandonat odată cu gara. Altă explicație n-am găsit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cred, cu totul împotrivă, că abia reabilitarea cu pricina (alături de resuscitarea epocii lui Carol I) va fi conș tientizat prezentul, începând atât de necesara limpezire a trecutului. Fapt e că... putem discuta. Ceea ce este foarte bine. 8 septembrie 2011 Elogiu buclei, sau rostul studiilor de etapă Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Șuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare și contaminantă energie managerială. O admir părintește de pe când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unei lucrări de doctorat. Observație egal aplicabilă în cazul unor Nicolae Manolescu (Teme-le ș.cl.) sau Andrei Pleșu (editorialele), ca să mă rezum doar la două nume de vârf. E mult de vorbit despre această indiferență (latină) la facerea (nemțească) a buclei. E de adus în scenă - ei, da - ethosul (weberian) protestant al muncii, contrapus cultului improvizației și miserupismului mioritic. Nu am fost educați întru temeinicie, economisire, previziune, sobrietate, decență, exactitate, chiverniseală cu bătaie strategică. Ne-am lăsat, încet, dar sigur, pradă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să devină pentru București, printr-o intensă campanie mediatică, „ceea ce este Mica sirenă pentru Copenhaga“. Ni se spune că Hasdeu l-a sfătuit pe Karl Stork cum s-o înveșmânteze, iar descrierea de la p. 26 e făcută cu vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau dreptul să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită din belșug
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am prezentat cu plăcere la Polirom Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache și volumul (coordonat de Magda Mihăilescu și Cristina Corciovescu) dedicat noului val din cinematografia românească, apărut la doar câteva săptămâni după ce scrisesem în Dilema despre nevoia de-a face bucla exegetică la fenomenul început în 2001 cu Marfa și banii, ajuns la Periferic și Loverboy, trecând prin Filantropica, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]