6,712 matches
-
viața asta, nu uitați că „Existența noastră ține de efemer“, cum a zis Sartre. — Se pricepea. Gérard pleacă. Tehnicienii continuă să întindă firele. Lionel se așază pe saltea, deasupra banilor. Ca măsură de precauție. E ora 9.30. La capătul Bulevardului Carnot, începe să se închege coloana manifestanților. Autorizația pentru demonstrație a fost cerută în numele organizației non-guvernamentale Salvați-l pe Lionel ! Primul rând este alcătuit din personalități atât locale, cât și de la Paris. Pilierii care întind de-o parte și de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la repetiții și câte zece ore; Îi țin, chiar dacă nu au treabă. Regizori care urlă, care Încearcă să domine prin autoritate de tip maladiv... Nu-i stilul meu! - Sunteți adeptul fidelității față de text? - Depinde de text. La o comedie de bulevard trebuie să fii fidel textului. E atât de bine făcută, Încât nai de ce să umbli În text. Dacă e vorba, apoi, de Cehov, de Caragiale, de Gogol, regizorul e dator să aibă o atitudine personală; altfel nu se justifică apelul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scrâșnind albastru din cablurile electrice, ca din dinți nu te zăresc, nu te aud orașul e acoperit de fețe posace și asurzit de foșniri de haine primul semn bun este o pisică zglobie care seamănă cu un început la capătul bulevardului se poate ghici deja un parc de distracții cu lumini colorate învârtite, unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
călduroasă, închid ochii și îți simt atingerea și bătăile inimii în jurul meu înfășor patul cu totul, atât de dor îmi e de tine de singură ce sunt, înconjur patul cu covoarele, draperiile, podelele și tavanele casei cu strada noastră, cu bulevardele bucureștiului, cu șesul întins al câmpiei române peste care rulez munții alpi, peste care meseta centrală a spaniei prind acest mare pachet din jurul meu cu capsa gibraltarului prind un val înalt de atlantic și trag upstate new york și casa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Că de la un punct încolo mașina aia bate de una singură, chiar dacă tu apeși greșit tastele. Așa am auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la Școala Centrală de Fete „Marica Brîncoveanu“, viitoarea călugăriță nu știe foarte multe despre București. Doar că e acolo un magazin galerilafaiet și o stradă numai cu magazine mici, Lipscani. Și mai știe auzind mereu de la tantile că e un bulevard - Elisabeta și o stradă - Academiei și o piață - a Teatrului, pe unde e Palatul Regal... Iar fetițele sigur o invidiază că va ajunge în Capitala Țării. - Ai să vii în vacanțe la Câmpina? - Nu știu, eu vreau să stau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
celorlalte, atâtea câte or mai urma... Prin urmare, nu foarte departe de locul în care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
obicei la mijloc, mă gândesc în sinea mea că Silvia nu trebuie demonizată, deși ea se străduiește din răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară, totul în jur te face să crezi că traversezi un oraș natural. Pe monitoarele aflate peste tot vezi în permanență spectacolul lumii, ești informat și educat persuasiv, intri în lumea comunicării fără bariere, în timp ce la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
avea trebuia consumată până la capăt... De câteva zile, soarele incendia orașul, chinuindu-l cu dogoarea sa. Aruncate spre Înălțimi, clădirile uriașe erau copleșite În Încremenirea lor de fierbințeala aerului irespirabil. Doar curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului deschis În lături, se muncea din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să schimbe discuția pe alte planuri. Când am ieșit ieri, în pauza mare, Geo s-a ținut după mine și mi-a spus așa, fără nici o pregătire prealabilă: Olga, mi-ai căzut dragă, nu vrei să ne plimbăm diseară pe bulevard? Am atâtea să-ți spun! - Și tu l-ai crezut? E un băiat care nu vede la fete decât fustele! N-a rămas fată din clasa noastră să nu fie sărutată de el. Le îmbată cu vorbe meșteșugite pe toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
parcurs cei doi ani de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar fi putut fi asemuiți cu o plimbare nocturnă pe un bulevard plin de castani înfloriți. Timpul însă trecea, depănându-și zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor de rând. Ina și Olga știau un singur lucru: trebuia să dovedească părinților, dar în primul lor înseși, că nu greșiseră atunci când hotărâseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
atunci, de a se afla în compania uneia dintre ele, îl urmărea ca o umbră. Șantierul însă îi mânca aproape tot timpul. Doar la capătul săptămânii ar fi putut petrece o oră la o cafea sau la o plimbare pe bulevardul rezervat promenadelor, cu o domnișoară. Își amintea, nu fără o notă de regret, că dăduse dovadă de o ușoară impolitețe față de Ina pe care o văzuse doar pentru câteva minute, atunci, în salon, când venise să-i schimbe bandajele, iar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în curând îi va părăsi, că se mărită și inginerul ei nu i-ar mai îngădui să fie prezentă la asemenea escapade. Când a spus cuvântul inginer, m-am gândit la tine. Te văzusem de câteva ori plimbându-te pe bulevard cu ea și atunci mi-a căzut fisa. - Ești sigur că era Olga!? - Te mai îndoiești? Tipa e cunoscută nu numai în cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate! După o pauză
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mea neagră de lac o punguță cu bomboane și am început să le mănânc. Porumbeii mișunau la picioare, iar eu am înghițit una câte una bomboanele albe și rotunde ca niște alune până le-am terminat. Pe vremuri coboram pe bulevard și mă plimbam prin fața vitrinelor. Multă lume se admira, ca și mine, în geamurile ca niște oglinzi în umbră. Acum mă țin departe de mașini și autobuze, ca să nu mi se întâmple ceva și să-i fac pe Mircea și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în șoaptă, asta trebuie să fi plănuit. Urmau să mă abandoneze în parc. Și totuși știam că mă iubesc. Eu nu voiam să accept în ruptul capului să rămân pentru totdeauna aici. M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La un moment dat m-am oprit în dreptul vitrinei unei bănci și în clipa aceea a început să mă doară rău capul. Vedeam tot felul de pete verzi și maro și negre care jucau în fața ochilor. Mâna mea sprijinea sticla
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să se apuce să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
venea în față tot mai puternic. Nu-și spuseră nimic tot drumul, doar se priveau și își zâmbeau, purtându-și mâinile una în alta, ca și cum ar fi fost împreună. Nu-și spuseră nimic nici când se despărțiră la colț de bulevard. Amândoi erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vizita programată. În dimineața despre care vorbim, Alex voia să vadă cu ochii lui dacă se cofrase bine planșeul de la etajul al treilea al noii clădiri, ce avea să devină primul edificiu, ca punct de referință în marcarea traseului noului bulevard. Ținuse ca fațada să fie tratată cu materiale rezistente la intemperii și cu un colorit aparte, atractiv. O consultare cu maiștrii Lica și Pricop, cât și cu alți meșteri, cu privire la termenul de execuție, se impunea mai mult ca necesară. Urcă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Mai ales că piesa era tradusă de un coleg de-al lor, care mai lua și bani pe chestia asta! Ei bine, citind cartea despre ultimul spectacol al lui Vlad Mugur, am constatat că marele dispărut nu se ferea de bulevard; spune În volum că, după Hamlet, ar face, tot la Cluj, Puricele În ureche. El a realizat, de altfel, În două teatre, și un Labiche, la care n-a comentat Însă nimeni op țiunea, fiind vorba de marele Mugur... Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În ureche. El a realizat, de altfel, În două teatre, și un Labiche, la care n-a comentat Însă nimeni op țiunea, fiind vorba de marele Mugur... Și opinia-mi de demodat e că decît Psihozele sexuale..., mai bine un bulevard : măcar ultimul e decent... Dintr-un articol de oenologie aflu, surprins oarecum, că termenul CABARET a avut altă semnificație, acum două-trei secole : el desemna o cameră mică, În care băutorii gustau vinul În picioare. Ca să vezi! E adevărat, pe vremea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ridice niște ochi lăcrimoși către ea și să ofteze amar. Ce altceva putea să facă? Se așeză pe scăunelul pus strategic lângă grilajul metalic al porții auto. Privi pentru a mia oară pe ziua de azi în lungul străduței, spre bulevard. Nici urmă de Virgil. Desfăcu mecanic gazeta sportivă, dar nici declarațiile selecționerului de la naționala de fotbal nu-l mai interesau. Rămase cu privirea ațintită-n gol, cu bărbia sprijinită-n pumnii cu care-i corectase aseară purtarea nevesti-sii, care se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mod natural, de mic, fără niciun antrenament, fără nicio îndrumare din partea vreunui mare maestru de pe la vreo școală orientală. După vreo jumătate de oră, timp în care nu-și schimbase deloc poziția, sări în picioare, mijindu-și ochii din nou spre bulevard. Surâse larg, răsuflând ușurat. Mașinoiul lui Virgil tocmai pătrundea pe străduță. Deschise poarta larg, căutând să n-o izbească de perete și să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niciun fel, făcându-se că, din cauza zgomotului, n-a auzit. Virgil nu mai comentează și ambalează motorul de zdrăngăne geamurile clădirilor din jur. Apoi pornește țanțoș cu camionul de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută ăsta cu ditamai camionul pe aici. Văd sigla mare a ADP-ului și se resemnează. Virgil
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îmbrăcat te-am avut, fraiere!". Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde imediat prin mulțimea de pe bulevard. Înciudat, Petrică intră în odăiță și iese rapid cu sticla de rom. O desface și trage un gât serios. Mă uit un pic la el și îmi dau seama că am soluția. Ideea e formidabilă era să scriu genială, dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]