7,603 matches
-
Ahura să-ți dea slavă pentru victoria ta, dar și pentru mila pe care o vei arăta unei mame pe care fiul ei, Darius, a uitat-o pe câmpul de bătălie. Omar, îmbrăcat în blugi și în hanoracul lui de bumbac, cu care stătea ziua în cameră, auzea cuvintele și nu pricepea ce să facă: Eleonor îi dispăruse din ochi și el însuși era un intrus între scuturi și coifuri, între prăzi de război și care de luptă, însă observă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era o frumusețe franceză, cu inflexiuni orientale, râvnită și prețioasă în orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții își făceau cumpărături din Dubai ori procurau fake- uri capitaliste. Bumbacul, mătasea și inul persan îi opriseră răsuflarea din prima. Un rai al textilelor era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
L-ar arunca... Când de măturat s-apucă Gozul după cas-aruncă, Iară mătura su pat Să gândești că-i măturat.. 286 Astă fată de birău Su poale de lepedeu, C-un dărab de sac în cap - Ea gândește că-i bumbac. 287 Părăuț cu apă rece Dare-ar Dumnezeu să sece, Să rămâie numai tina Să mă iubesc cu vecina. 288 Mă dusei ziua la fân Cu dorul mîndruți-n sân, Tot strângeam cîte-o căpiță Și mă dam după guriță. 289 Zis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era un drum accidentat, îngustându-se rapid până când ajunse cât o pistă de motociclete. Potrivită pentru un tractor, dar dificilă pentru un Subaru închiriat. —Intră pe ogor. OK. Omoară motorul. Era un lan de bumbac, suficient de înalt ca să ascundă mașina, exact cum fuseseră informați. Băieții care studiaseră terenul făcuseră o treabă bună. Cei patru începură să se schimbe în haine negre. Ziad le dădu fiecăruia cagule de pus pe cap și se asigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a celor douăzeci de minute cât a durat tăcutul lor drum de întoarcere prin ogoarele chibuțului. Prima mașină de pompieri a ajuns cam în același moment în care cei patru au găsit mașina pe care o lăsaseră în lanul de bumbac. Pe drumul de întoarcere către Afula, numărară cel puțin încă două camioane de pompieri și mai multe mașini de poliție mergând în direcția opusă. Ziad scoase telefonul ca să-i trimită un mesaj directorului: „Ascunzătoarea nu mai e“. Capitolul 25 Aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fie acoperite, așa cum spusese domnul Reilly, cu vopsea maro și câteva dungi albe, ca să sugereze lemnul. Deasupra dulapurilor cu registre, în câteva pahare de carton în care fusese înghețată, încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pantalonii lor țipători de turiști. Este o scenă în care se combină ce-i mai rău din Coliba unchiului Tom și din Metropolis-ul lui Fritz Lang. Este sclavie neagră mecanizată; reprezintă progresul pe care l-au făcut negrii de la culegerea bumbacului la prelucrarea lui. (Dacă s-ar afla în etapa culesului din evoluția lor, atunci cel puțin ar sta în aer liber, cântând și mâncând pepeni verzi așa cum sunt întotdeauna reprezentați în grup al fresco.) Convingerile mele constante și profunde în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu ofensez vreo organizație profesională pentru a drepturilor civile, că n-am fost niciodată un mare observator al obiceiurilor populare americane. S-ar putea să nu am dreptate. Îmi imaginez că în ziua de astăzi, culegătorii apucă cu o mână bumbacul, în timp ce cu cealaltă își țin la ureche un radio cu tranzistori, care să le scuipe în timpan vești despre mașini uzate, balsam pentru păr Softstyle, noua pieptănătură la modă în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le scuipe în timpan vești despre mașini uzate, balsam pentru păr Softstyle, noua pieptănătură la modă în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu are contact cu realitatea. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care am fost întotdeauna silit să exist la marginea societății, închis în acel Limb rezervat celor care recunosc realitatea când o văd.) n-am văzut niciodată cum crește bumbacul și n-am nici o dorință să-l văd. Unica mea excursie în afara orașului New Orleans m-a dus într-un vârtej până în vâltoarea disperării: Baton Rouge. Într-unul dintre fasciculele viitoare, ca secvență retrospectivă, am să vă povestesc poate acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atât de uman, spuneau ei despre vocea din tabernaculul electric. Ochii și albaștri și galbeni se plimbară de la acest ritual spre restul camerei în care musafirii se atacau unii pe alții în conversații. Broderii în spic și șaluri mari de bumbac, lână fină și cașmir sclipeau în lumina estompată când mâini și brațe despicau aerul într-o mulțime de gesturi grațioase. Unghiile, butonii de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care vă târâți p-aci! Stați pe loc și-nfigeți-vă fundu’ pe un scaun de la Bucuria Nopții, începu el din nou. Bucuria Nopții are oameni de culoare sadea ce lucrează sub salaru’ minim. Hei! Garantat atmosferă de plantațe, cu bumbac ce crește chiar pe scenă, chiar sub nasu’ vostru și tot acolo ș-un luptător pen’ drepturi civile ce ia șuturi în fund ’n pauză. — Spune-mi, domnișoara O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese probabil doar o scorneală pentru atragerea clienților. Îl căută din ochi pe chelnerul șef, și nevăzând pe nimeni, trecu printre cei câțiva bătrâni așezați pe la mese, în întuneric, și luă loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese probabil doar o scorneală pentru atragerea clienților. Îl căută din ochi pe chelnerul șef, și nevăzând pe nimeni, trecu printre cei câțiva bătrâni așezați pe la mese, în întuneric, și luă loc la o măsuță din imediata apropiere a scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se ridică în șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți. Numai tu ești în stare să încalți asemenea pantofi ca să vii la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chiar dacă pentru a se răzbuna îi vor trebui ani de zile și va fi nevoit să colinde decade întregi de la o cafenea la alta, de la o orgie cu muzică folk la alta, de la metrou la drumul mare, la câmpurile de bumbac, la demonstrații. Ignatius aruncă asupra Myrnei un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou să maltrateze febril mănușa. Cum îndrăznea mama lui să se gândească la o căsătorie? Numai cineva naiv ca ea putea fi atât de lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de exemplu, purta Întotdeauna părul bine strâns Într-un coc, În timp ce mătușa Banu nici nu intra În discuție, deoarece purta aproape Întotdeauna batic. Mătușa Feride Își schimba frenetic coafura și culoarea părului În funcție de dispoziție, iar bunica Gülsüm avea părul ca bumbacul, fiindcă albise și refuza să se vopsească, pretinzând că nu ar fi potrivit pentru o femeie de vârsta ei. Totuși Petite-Ma era o roșcată devotată. Poate că Alzheimer-ul care se Înrăutățea pe zi ce trecea o făcuse pe Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dafin, la fel de parfumat și pur precum se spune că ar fi pășunile raiului. A fost frecat, periat, clătit și apoi lăsat așa, gol, să se usuce pe piatra netedă din curtea moscheii, Înainte să fie Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei bucăți, așezat Într-un sicriu și, În ciuda sfatului ferm al consiliului bătrânilor de a fi Îngropat În aceeași zi, Încărcat Într-un dric pentru a fi dus direct Înapoi la casa familiei Kazanci. Nu puteți să-l luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un telefon mobil, dând ordine și a exclamat: — Toți bogătașii ăștia! Pfuui! Strâng grămezi de bani o viață-ntreagă și pentru ce? Ce prostie! Au cumva giulgiurile buzunare? Fiindcă În cele din urmă toți ajungem să Îmbrăcăm un giulgiu de bumbac. Asta e tot. Nu tu haine șic. Nu tu bijuterii. Poți să porți frac În mormânt sau rochie de seară? Cine ține cerurile pentru oamenii ăștia? Asya nu avea nici un răspuns de oferit, așa că nici măcar n-a Încercat să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
potrivit. E mort. Asya s-a ridicat Încet În picioare și s-a uitat la mort. S-a uitat Îndeaproape și atent ca să nu uite că mortul acela spălat cu săpun verde de dafin și Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei părți, mortul acela care zăcea acum nemișcat sub o placă de oțel și două monede de argint Înnegrit, mortul acela căruia i se turnase În gură apă sfințită de la Mecca și care fusese parfumat cu santal era tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de metri, Și apoi, întrebă Marta, căscând, Apoi ne-am întors și a început să ningă, la început câțiva fulgi rari ca niște ghemotoace de bumbac, apoi tot mai mari și mai deși, cădeau în fața noastră ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ea va fi deja plecată, iar bilețelul pe care i-l va lăsa lîngă capul ce Începe să chelească va spune „Ajunge.“ CÎnd bătrînul Îl va găsi, va face o baie Îndelungă, va trage pe el un halat gros de bumbac, din cele ale hotelului, va scoate strălucitorul lui pistol Beretta și-și va zbura creierii. La revedere, șoptește Wakefield, Întorcînd spatele acestei viziuni. Aduse de un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează scoica lumii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o dojeni Henrietta, care considera că bărbații erau mai importanți decât copiii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui Fran se aprinse deodată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]