2,586 matches
-
are sau nu vreun viitor. Mediile comerciale sunt foarte sensibile și știu lucrurile înainte de a se întîmpla. Fără a fi prea optimiști, negustorii se raliau în mod straniu taberei care avea să stârnească războiul, încredințați că aceasta va apăra ordinea burgheză. În general ședeau în observație, depozitau mărfuri și schimbau natura comerțului, bănuind stagnarea unor ramuri. Negustorii sași erau în excitație, râzând mulțumiți, foarte mulți căutau a-și extinde afacerile, mutând centrul la București, și pipăise pe Demirgian dacă Saferian n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca înaintașii săi, un ratat pe plan erotic. Dar un inadaptabil, fiindcă, în pofida vieții confortabile de care se bucură, a prestigiului său social, a succeselor sale amoroase, trăiește intens drama de a nu se putea realiza ca artist în societatea burgheză, societate, prin esența ei, ostilă creației. Originalitatea tipului creat de romancier, descoperită pe această cale "livrescă", e confirmată de confruntarea cu realitățile epocii, iar semnificația ei e aceea de a spulbera orice iluzii cu privire la posibilitatea intelectualului de a se adapta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
esența ei, ostilă creației. Originalitatea tipului creat de romancier, descoperită pe această cale "livrescă", e confirmată de confruntarea cu realitățile epocii, iar semnificația ei e aceea de a spulbera orice iluzii cu privire la posibilitatea intelectualului de a se adapta condițiilor vieții burgheze, fără a se dezice de esența lui, fără a abdica de la misiunea pe care o are. G. Călinescu nu se rezumă însă la atât; el îmbogățește literaturanoastră în care intelectualul era oarecum idealizat (accentele satirice îi vizau mai ales pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu mai puțin uniformă îi grevează și pe ei cu monotonie. Importanța acestui roman constă în faptul că personajele lui par progeniturile urmașilor celor ale lui Ion Ghica. Din evul mediu cu tentă fanariotă, ele au intrat adânc în epoca burgheză, înlocuind finețurile orientale (deși ambianța rămâne bizantină și balcanică) cu cele occidental intelectuale, depășind deci geografia și pitorescul acela, pentru culoarea și decorul acesta. În fond, sunt fanarioți trecuți prin școala latinistă, lucru atestat de limba pe care o vorbesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Jocurile Olimpice de Iarnă decât Statele Unite, iar la Jocurile Olimpice de Vară s-au clasat pe locul al doilea. Însă cultura populară este o cu totul altă poveste. Natura închisă a sistemului sovietic și strădaniile sale neîncetate de a îndepărta influențele culturale burgheze au însemnat abandonarea de către Uniunea Sovietică a luptei pentru cultura maselor, aceasta nemaiputând concura cu influența globală a Americii în materie de film, televiziune sau muzică. După cum am văzut în capitolul anterior, muzica și producțiile cinematografice americane "s-au furișat
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
au mai multe diplome, cu atât ei dezvoltă practici calificate drept "culturale" de către instituții, care reiau în mare parte categoriile predate la școală. Aceasta din urmă este "demascată", "demistificată" în aparenta ei neutralitate, care nu este altceva decât impunerea culturii burgheze (Bourdieu și Passeron, 1970). Această tradiție critică are astăzi un viitor promițător. Numeroși intelectuali critică producția industrială de bunuri culturale, "totul cultural", economia de tip star system, arta de masă și mass-media. Teoriile integrării Școală și integrare Sociologia franceză, care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Baudelaire sau Nerval, încarnează această nouă figură emblematică a artistului în societate, ca "profeți" ai unei arte noi, eliberându-se de constrângerile și controlul cenzorilor. Zola însuși va insista pe formarea acestui nou "mit" al creatorului. Artiștii au acuzat societatea "burgheză", cu filistinismul ei și conformismul plăcerii imediate, că este sursa "răului" pentru creator. • Reprezentarea artistului în diviziunea socială a muncii Acest statut "aparte" al artistului și al creatorului se traduce printr-o teoretizare a acestui loc prin prisma căruia este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
valorilor constă în primul rând în afirmarea "universalismului cultural", a cărui proprietate este aceea de a masca seria de opoziții produse de limbaj și transpuse în practici: inegalități/diferențe; cultură de elită/cultură de masă; cultură dominantă/cultură populară; cultură burgheză/cultură muncitorească. Universalismul cultural maschează, prin decizie voluntară, distanțele sociale, diferențele de adaptare și pe cele legate de utilizările bunurilor și serviciilor culturale. Ceea ce înseamnă că omogenizează, în reprezentări, diferențele sociale. Școala este în centrul acestei ambivalențe: ea se reclamă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o singură dată un text din Platon. Un student surprins la cămin citind Kant a fost exmatriculat din facultate. Literatura filozofică secundară se rezuma la traducerile existente din filozofii sovietici, mai cu seamă din revista "Voprosî filozofii". Referirile la "filozofia burgheză", în care intrau de-a valma cam toți filozofii de la Platon la Schelling și toată filozofia contemporană occidentală, nu se puteau face decât în mod critic și, bineînțeles, numai din surse indirecte. Vă imaginați care putea fi orizontul cultural și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fulminantă. Apoi, marxiștii și-au concentrat atenția asupra caracteristicilor monopolului capitalist, cum ar fi cartelurile, trusturile și importanța crescîndă a băncilor mari. Unii gînditori s-au ocupat de revenirea tarifelor. Alții au analizat o schimbare produsă în chiar natura clasei burgheze, care colabora din ce în ce mai mult cu guvernele, ale căror funcții se extindeau fără încetare. Metodologia marxistă are două asumpții fundamentale. Prima este aceea că analiza trebuie contextualizată istoric. Materialismul istoric distinge mai multe faze sau stadii în dezvoltarea modurilor de producție
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că stadiul material al relațiilor de producție este cel care determină conștiința umană, precum și structura politică și juridică a societăților (Marx [1859] 1987: 13). Fixînd modul de producție, această teorie poate delimita actorii sociali semnificativi, anume clasele. Într-o societate burgheză capitalistă există două clase principale: cea a proprietarilor mijloacelor de producție și cea a proletariatului. Lupta de clasă determină crearea suprastructurii și, în particular, a statului capitalist. Contradicțiile interne ale modului de producție capitalist provoacă expansiunea statului (statelor), care conduce
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
capitalismul monopolist (Hilferding, Bukharin, Lenin) Legătura cauzală dintre clasă și stat se face prin conceptul central de monopol și prin capitalul financiar ca nou stadiu al dezvoltării capitaliste. În mod tradițional, se consideră că statele reflectă interesele divergente ale clasei burgheze. Gînditorii marxiști din această școală a monopolului consideră că s-a produs o schimbare istorică în cadrul capitalismului, atunci cînd piețele concurențiale au căzut pradă marilor trusturi. Capitalismul monopolistului în-seamnă o tot mai mare concentrare a producției și cartelizarea piețelor în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
o tot mai mare concentrare a producției și cartelizarea piețelor în țările capitaliste avansate. Rudolf Hilferding a arătat, în plus, că cele două capitaluri financiar și industrial, fuzionaseră în capitalul-finanță. Astfel, economiile industri-ale nu erau dominate de o largă clasă burgheză, ci de elita sa, un mic grup monolitic. Statul acționează în interesul lor, care poate fi uneori împotriva interesului altor straturi burgheze, dar niciodată împotriva burgheziei și capitalismului ca atare. Așa cum nota Bukharin, aceasta permite o simplificare conceptuală, deoarece comportamentul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
două capitaluri financiar și industrial, fuzionaseră în capitalul-finanță. Astfel, economiile industri-ale nu erau dominate de o largă clasă burgheză, ci de elita sa, un mic grup monolitic. Statul acționează în interesul lor, care poate fi uneori împotriva interesului altor straturi burgheze, dar niciodată împotriva burgheziei și capitalismului ca atare. Așa cum nota Bukharin, aceasta permite o simplificare conceptuală, deoarece comportamentul statului poate fi de fapt redus la interesul unei clase foarte restrînse. Hiprlferding a analizat în detaliu cum erau împinse statele la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și mînă de lucru ieftină pentru a avea profituri mai mari, de a deschide noi piețe pentru bunurile în exces și de a găsi debușee pentru investiții. Cu alte cuvinte, expansiunea decurge din necesități financiare, comerciale și de concurență intra-burgheză. Imperialismul este văzut aici ca o internaționalizare a unei competiții interne din cadrul bur-gheziei2. Capitalul-finanță avea nevoie de un stat puternic, a cărui politică să sprijine lupta monopolurilor capitaliste pentru piețe de desfacere în întreaga lume. Pentru a mobiliza suficiente resurse
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
epoca anterioară a "socialismului într-o singură țară", concentrarea asupra luptei de clasă și a internaționalismului proletar marxist a fost treptat înlocuită cu cea asupra conflictului interstatal. Interesele socialismului au fost identificate cu cele ale URSS. Luptele antiimperialiste ale forțelor burgheze naționaliste din lumea a treia erau considerate bune (pentru o acidă critică marxistă a lui Lenin, vezi Warren 1980), în timp ce agitația socialistă în Vest urma să fie evitată, pentru că ea ar fi putut afecta relațiile sovieticilor cu principalii lor opozanți
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pot identifica două rădăcini intelectuale impor-tante în dezvoltarea teoriilor dependenței: teoriile marxiste occidentale ale imperialismului și criticile structuraliste ale teoriilor liberale ale comerțului internațional. Teoriile marxiste occidentale postbelice ale imperialismului nu sînt preocupate în primul rînd de lupta între clasele burgheze din țările industrializate, așa cum erau predecesorii lor clasici (vezi capitolul 6). Teoriile absorbției surplusului au încercat să înțeleagă cum clasele capitaliste din țările nucleului cantonează Sudul în subdezvoltare și cum statele nucleului și corporațiile multinaționale controlează țările de la periferie prin intermediul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bărbatul, care lucra în afara gospodăriei, în timp ce femeia era casnică, având grijă de casă și de copii. Dar reprezentanții elitei intelectuale de stânga cu o anumită influență, precum Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, începeau să provoace acest gen de societate "burgheză", care, susțineau ei, oprima clasele muncitoare, femeile și alte minorități și îi transforma în sclavi ai statului, ai clasei burgheze și ai familiei patriarhale tradiționale. Aceste idei făceau parte din curente mai mari din lumea occidentală unde atât marxismul cât
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de stânga cu o anumită influență, precum Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, începeau să provoace acest gen de societate "burgheză", care, susțineau ei, oprima clasele muncitoare, femeile și alte minorități și îi transforma în sclavi ai statului, ai clasei burgheze și ai familiei patriarhale tradiționale. Aceste idei făceau parte din curente mai mari din lumea occidentală unde atât marxismul cât și interpretările de stânga ale teoriilor psihanalitice ale lui Freud erau cunoscute în rândul unor mici grupări intelectuale ale "noii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
socială nu se bazează numai pe consensul asupra valorilor de la baza ei, ci pe puterea de control a grupurilor dominante, care folosesc școala pentru a le reproduce poziția. Din această perspectivă, școala este "aparatul ideologic de stat" care propagă ideologia burgheză (Althusser), sau ideologia "meritocratico-tehnocratică" (S. Bowles și H. Gintis), divizează membrii fiecărei generații (prin cele două rețele: primar-profesional și secundar-superior), astfel încât unii ajung proletari iar alții burghezi (Ch. Baudelot și R. Establet). Școala reproduce raporturile sociale, dar o face disimulat
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
spre sentimente înalte.” Giovanni Boccaccio, De genealogia deorum, traducere în engleză de C. G. Osgood, în Boccaccio on Poetry, New York, Liberal Arts Press, 1956, p. 105 apud Robert O. Payne, op. cit., p. 25. (trad. n.) 19 materialism asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul al XIV-lea. 20 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate Termenii cheie, cu care ne propunem să operăm în cadrul analizei personajelor literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În această lume, În perspectiva celei de dincolo era efectul concepției despre chemarea protestantismului ascetic”<footnote Ibidem, p. l58, Réne Guénon, Criza lumii moderne, Editura Humanitas, București, 1993, p. 118. footnote>, sau că „puritanismul a fost purtătorul ethosului unei activități burgheze raționale și al organizării raționale a muncii”. Determinarea evoluției capitalismului sub acțiunea viziunilor religioase este acceptată chiar și de cei ce critică civilizațiile „moderne” pornind de la teza Îndepărtării sale de la principiile creștine originare, a efectelor „negative” ale științei și filosofiei
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
spre sentimente înalte.” Giovanni Boccaccio, De genealogia deorum, traducere în engleză de C. G. Osgood, în Boccaccio on Poetry, New York, Liberal Arts Press, 1956, p. 105 apud Robert O. Payne, op. cit., p. 25. (trad. n.) 19 materialism asociat cu perioada burgheză aflată în ascensiune certă în secolul al XIV-lea. 20 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate Termenii cheie, cu care ne propunem să operăm în cadrul analizei personajelor literare feminine din operele celor doi scriitori, sunt „angelic” și „demonic”, aceștia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În 2001. În ceea ce privește Luna ferală, am descoperit un tranzit al lui Saturn În 1969. Iată mărturia lui Guillaume: „1969? Cum aș putea să uit! E o poveste demnă de Zola. Aveam 19 ani și trei surori mai mici. Familie mare, burgheză. Tata, om de afaceri, mama casnică. Dornic deja de libertate și prea puțin Înclinat spre studii, am plecat de-acasă ca să-mi pun pe picioare propria afacere. Dar, lovitură de trăsnet: tata ne părăsește și aflăm că era un jucător
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
o transformă în renume: Vasiliu-Birlic. „A bate birlicul” e un sinonim ironic pentru „a juca jocuri de cărți”. Așa e pe lume, spune zicala: unii muncesc, alții bat birlicul. În perioada comunistă scriitorii evită să evoce jocurile, etichetate ca „distracție burgheză”. O fac doar ca să evoce lumi decăzute. Astfel, la Eugen Barbu, pe vremea Princepelui, personajele se ruinează pe pharaon - un precursor de poker - ca și nevasta lui Kir Ianulea. Mai încoace, în Groapa, bandiții joacă tabinet pe bani sau mai
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]