3,179 matches
-
rugăciune. Mulțumesc pentru deosebita ospitalitate ! Cucoș Mihaela - Vaslui * 18 septembrie 2004 139 Am venit la Secu și mi s-a „umplut secul” inimii cu multă dragoste. Emilia și Cătălina * 18 septembrie 2004 Am poposit ca bondarii în căutarea miresmei de busuioc a Sfintei Cruci și a celei de mir de aici din Sfânta Mănăstire Secu și am aflat timp și răbdare din partea celor ai locului, daruri frumoase și momente de bucurie în mijlocul acestei binecuvântate liniști, toate acestea pentru a reuși cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nimic tare și rotund care ar putea să se rostogolească la vale și să rupă, să sfâșie. Nici nu mă mai pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului cu pătrunjel, coriandru, busuioc. Cu ele m-aș putea căsători și aș fi fericită. — Să trag în verze ? De data asta a venit cu mitraliera după el. Și-o ține sprijinită pe umăr ca pe-o furcă. Parcă nu din Afghanistan s-a întors
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad miroasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bade Joi la noi Că-i lipiul cald pe masă Și rosolia-n fereastă. Numa nu veni pe la fântână Că tu-i face urmă-n tină, Ci vină tu pin ocol Că-i numa pămîntu gol Și ia - un fir de busuioc Și îl pune bade-n clop, Busuiocu-o zurăi Și io afară c-oi veni Și din casă te-oi chema, După masă te-oi băga Și de cină că ți-oi da: Tălgeraș cu dulce caș, Pită albă din oraș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tălgeraș cu dulce caș, Pită albă din oraș, Carne friptă pipărată Și guriță cîte-odată. 20 Hoi, săraca calea mea, Crescut-a iarbă pe ea, Calea mea de la mândra Crescut-a iarbă pe ea; Pe calea mea de la joc Poate crește busuioc Că eu n-am avut noroc; Pe calea mea din șezătoare Poate crește iarbă mare Că eu Pe - acolo n-oi mere; Pe calea mea de la fete Poate crește iarbă verde Că eu nu mai trag nădejde. Rosmalin verde-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
144 {EminescuOpVI 145} Cu gura friptă de sete. Eu gura ț-aș săruta Inima ți-aș stâmpăra. 28 Colo-n jos pe lângă Tisă, Mândra mea mere destinsă Prin ierbuța pîn-în brâu Ținând murguțul de frâu. Și mândra din grai grăi: Busuiocul l-aș plivi Și mă tem c-oi zebovi, De L-oi smulge și m-oi duce Până dincolo de cruce. Cine o vre să mă pețească Margă la tata de mă ceară, Că părinți-mi poruncesc Cu urât să nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare; Pași, pași, pași murgule tare Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură și colac[u]. 56 Dă, Doamne, nanei noroc, Ca semînța-n busuioc, Dă, Doamne, nanei putere Ca semînța-n cărujele. 57 Măi bădiță păunaș, Hai la noi să-ți dau sălaș; Dar de cină ce ți-oi da? Strugurei ca iedera, Strugurei muiați în rouă Și un pat de perini nouă; Patul e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pare-ți după mine rău? - Zic zău, mândro, că nu-mi pare Numai inima mă doare. 77 Frunză verde baraboi Ce-i asta, mândră, de noi... C-am semănat grâu de vară Ș-o eșit numai secară, Și-am semănat busuioc Și-o eșit pară de foc. 78 Trimite-mi, fată măiastră, Ce-i mai verde-n valea voastră: Codrul și poienile, Cosița și genele, Ochii și sprincenile, Că și eu trimite-ți-oi Ce-i mai mândru pe la noi: Coiful
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plăcere. - Dă-mi, părinte, dar un sfat, Cu toanta ce să mă fac? Că eu o trimăt la lemne Ea-mi aduce floricele; Eu o trimăt la surcele Ea-mi aduce viorele; Eu o trimăt la foc Ea-mi aduce busuioc; Eu o trimăt la ocol, Vacile rag și mor, Eu o trimăt să le mulgă, Vacile o iau la fugă. Ho Bălaie, ho, Boiană, Stați că nu e boala voastră - Că ea este toanta noastră. 133 Vai de mine ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ușor Ș-a ajuns la nucul mare Care venea către vale. La tulpina nucului, Cânta mama cucului, Așa cânta de frumos De se pleca crengile-n jos. Da nu cânta mama cucului, 15 Ci mândruța smăului În valea nucului. " Frunzuliță busuioc, M-o scaldat mama-n apă de soc Să rămân fără noroc, M-o scaldat în apă de spini Să rămân pin străini, M-o scaldat în apă de iaz Să fiu în lume de necaz, M-o scaldat în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: Nu se poate face puțină lumină în casa asta?" Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cum te cheamă? am întrebat-o, ca să nu plec fără să-i știu măcar numele. ― Marta. ― Frumos nume, m-am pomenit zicând, întocmai ca tata când o angajase pe Luchi. Și am luat-o de mână, descoperind că mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc în palme și-l folosise ca parfum. De câte ori îmi aduc aminte clipa aceea, mă gândesc cât de ciudate sânt femeile. Alt regn, cum zicea, în glumă, Dinu. La început, Marta ar fi fost în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să nu plec fără să-i știu măcar numele. ― Marta. ― Frumos nume, m-am pomenit zicând, întocmai ca tata când o angajase pe Luchi. Și am luat-o de mână, descoperind că mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc în palme și-l folosise ca parfum. De câte ori îmi aduc aminte clipa aceea, mă gândesc cât de ciudate sânt femeile. Alt regn, cum zicea, în glumă, Dinu. La început, Marta ar fi fost în stare să se apere cu cuțitul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vroiam, plecam când vroiam, nu mă întreba niciodată nimic. Îmi lăsa întreaga libertate. Mă conducea până la poartă și acolo mă petrecea câteva clipe cu privirea, după care se retrăgea în dosul perdelelor care miroseau și ele a întuneric și a busuioc. Nu era o femeie făcută să se roage de cineva și nici nu ținea să poruncească. Sau poate că tocmai această libertate nu eram în stare s-o duc? Nu eram poate destul de liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa aceea chiar mi-a părut rău că o pierdusem, din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate ― auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o vreme; un bătrân, bolnav de plămâni, pe care nimeni nu-l iubise și care se prăpădise în timp ce eu mă culcam cu Marta, pentru că așa e făcută lumea asta, unii își dau sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. ― Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a busuioc, am remarcat pentru prima oară că deasupra perdelelor murdare se găsea o icoană veche, cu vopseaua scorojită pe margini, înfățișînd un sfânt. Fire de praf jucau în lumina care pătrundea prin ușa larg deschisă. ― Nu l-ai văzut pe doctor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare zece sau cincisprezece minute. După Încă o oră și alte șapte Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: „Nu se poate face puțină lumină în casa asta?” Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cum te cheamă? am întrebat-o, ca să nu plec fără să-i știu măcar numele. — Marta. — Frumos nume, m-am pomenit zicând, întocmai ca tata când o angajase pe Luchi. Și am luat-o de mână, descoperind că mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc în palme și-l folosise ca parfum. De câte ori îmi aduc aminte clipa aceea, mă gândesc cât de ciudate sunt femeile. Alt regn, cum zicea, în glumă, Dinu. La început, Marta ar fi fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să nu plec fără să-i știu măcar numele. — Marta. — Frumos nume, m-am pomenit zicând, întocmai ca tata când o angajase pe Luchi. Și am luat-o de mână, descoperind că mirosul de busuioc venea de la trupul ei. Strivise busuioc în palme și-l folosise ca parfum. De câte ori îmi aduc aminte clipa aceea, mă gândesc cât de ciudate sunt femeile. Alt regn, cum zicea, în glumă, Dinu. La început, Marta ar fi fost în stare să se apere cu cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vroiam, plecam când vroiam, nu mă întreba niciodată nimic. Îmi lăsa întreaga libertate. Mă conducea până la poartă și acolo mă petrecea câteva clipe cu privirea, după care se retrăgea în dosul perdelelor care miroseau și ele a întuneric și a busuioc. Nu era o femeie făcută să se roage de cineva și nici nu ținea să poruncească. Sau poate că tocmai această libertate nu eram în stare s-o duc? Nu eram poate destul de liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa aceea chiar mi-a părut rău că o pierdusem, din câte înțelegeam, pe Marta. Simțeam în ea un fel de ostilitate - auzise de Laura? se lămurise că n-o iubeam? nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]