5,886 matches
-
starea de înfrângere totală, accentuând sentimentul batjocurii și autobatjocurii în care cântărețul ni se livrează: „Have mercy on me baby/ After all I did confess/ Even though you you have to hate me/ Could you hate me less?” Învins, disprețuit, cântărețul nu cerșește iubire, ci iertare, recunoscându-ș i degradarea („I’m naked and I’m filthy”). E ultima treaptă a declasării, o declarație violență prin care admite că întregul său proiect existențial a fost un eșec. În aceeași notă, chiar dacă, muzical
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
să-și îndeplinească misiunea de a încântă - el semnalizează existența primejdiei. Proveniență incertă (el poate să vină chiar din adâncurile unui mormânt) îi conferă o valoare negativă, agresivă („Its duty is to harm me”). În felul acesta, el mobilizează în cântăreț însușiri de care nu era conștient - și mai ales capacitatea de a cunoaște, cea care înlătura primejdia. Dac-ar fi să aleg un singur cântec de pe disc, n-aș ezia să optez pentru Lullaby. Nu e cel mai original, nu
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
a poporului român. Pe lângă ilustrarea frumuseții folclorului românesc, Marioara Murărescu era EA, o femeie luminoasă, blândă și bună - prin vorba ei, prin comentariile ei deștepte îți mângaia sufletul. Nu trebuie să uităm că în emisiunea ei s-au lansat mulți cântăreți apreciați. Folclorul pe care l-a arătat a TVR 1 nu a fost poluat de nicio tentă comercială sau facilă", a declarat Florin Condurățeanu pentru . Jurnalistul a povestit cum era Marioara Murărescu dincolo de scenă: "Era fiică de preot. Era un
EXCLUSIV. Condurățeanu, adevărul despre Marioara Murărescu: Era o femeie... () [Corola-journal/Journalistic/47142_a_48467]
-
de un minim resort de credință simplă, tocmai acel resort care te predispune spre degustarea unei tresăriri de duh. Tresărirea e imprevizibilă și capricioasă: poate fi un fir de tămîie, o clătinare a limbilor de lumînare sau bruschețea psaltică în cîntăreților de strană. Sau poate să nu fie deloc. Dar indiferent că apare sau nu, trăirea ține de felia indicibilă a impresiilor condamnate să moară într-o intimitate fără expresie, de aceea, orice comentariu făcut în marginea lor are darul de
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
ca să iau un rezultat în primii trei în Danemarca, așa cum am făcut cu «Tornero » în 2006, când am obținut locul 4”, a spus Mihai Trăistariu conform Libertatea. Pentru că s-a aflat și în poziția de jurat, dar și de concurent, cântărețul știe toate dedesubturile concursului, motiv pentru care a făcut câteva dezvăluiri. “Am făcut de multe ori parte din juriul care a votat piesele pentru selecția națională și știu că alegerile sunt subiective. Dacă ți se recunoaște vocea, ai toate șansele
Trăistariu, dezvăluiri din culisele Eurovisionului. Ce nu se vede niciodată () [Corola-journal/Journalistic/44455_a_45780]
-
claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte... Într-un interviu recent, publicat de „The New York Review of Books”, Jonas Kaufmann - nu doar o voce fenomenală, ci și o inteligență remarcabilă - încerca să definească „arta poetică” a cântărețului de operă actual. În calea lui stau două dificultăți majore: „Prima e că trebuie să călătorim din ce în ce mai mult. Datorită faptului că programările se fac cu cinci ani înainte, acceptăm proiecte importante în locuri nepotrivite. Dacă în urmă cu treizeci de
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
actual. În calea lui stau două dificultăți majore: „Prima e că trebuie să călătorim din ce în ce mai mult. Datorită faptului că programările se fac cu cinci ani înainte, acceptăm proiecte importante în locuri nepotrivite. Dacă în urmă cu treizeci de ani un cântăreț refuza să vină la New York pentru un singur concert, oamenii ar fi înțeles. Astăzi nimeni nu mai concepe refuzul. Al doilea motiv e că acum suntem mereu comparați cu cele mai bune înregistrări - toată lumea are acasă un aparat stereo sau
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
Number One', de Jean Anouilh", scrie Business Insider. În același clasament apar actori, regizori, producători, directori de studiouri și oameni reprezentativi pentru industria de divertisment, care cu siguranță vor stârni interesul tuturor în anul 2014. În clasament se regăsesc și cântărețul Justin Bieber (în vârstă de 19 ani), cântăreața și actrița Miley Cyrus (21 de ani), actrița Jennifer Lawrence (23 de ani), cântăreața Taylor Swift (24 de ani), actrița Scarlett Johansson (29 de ani), actrița Angelina Jolie (38 de ani), actorul
Radu Beligan, într-un top internațional alături de Miley Cyrus () [Corola-journal/Journalistic/46092_a_47417]
-
Murărescu, cea care timp de trei decenii și-a dedicat viața tradițiilor și muzicii populare. Ceremonia de înmormântare a început la ora 11 la Mănăstirea Cernica. A fost dorința ei să fie înmormântată alături de părinții săi. La slujbă au participat cântăreți pe care Marioara Murărescu i-a lansat în emisiunile sale, dar și oameni care nu au cunoscut-o decât de la televizor. Au vrut să își ia rămas bun de la doamna muzicii populare, motiv pentru s-au îmbrăcat în port tradițional
Imagini dureroase de la înmormântarea Marioarei Murărescu () [Corola-journal/Journalistic/46664_a_47989]
-
a poporului român. Pe lângă ilustrarea frumuseții folclorului românesc, Marioara Murărescu era EA, o femeie luminoasă, blândă și bună - prin vorba ei, prin comentariile ei deștepte îți mângaia sufletul. Nu trebuie să uităm că în emisiunea ei s-au lansat mulți cântăreți apreciați. Folclorul pe care l-a arătat a TVR 1 nu a fost poluat de nicio tentă comercială sau facilă”, a declarat Florin Condurățeanu pentru . FOTO: Capturi Romania TV
Imagini dureroase de la înmormântarea Marioarei Murărescu () [Corola-journal/Journalistic/46664_a_47989]
-
pentru Benone Sinulescu, interpretul de muzică populară născut la Buzău. Prezentatorul TV a dovedit că îl îndrăgește enorm pe artist, printr-un mesaj pe care l-a postat o rețea de socializare. Cătălin Măruță a spus că optimismul de care cântărețul dă dovadă este de-a dreptul molipsitor, iar zâmbetul său nu poate fi descris decât ca o ”boală rară, incurabilă”. ”Nea Benny, cum îi spun toți cei care îl iubesc și îi stau în preajmă, nu știe să îmbătrânească. Benone
Măruță: ”Benone Sinulescu suferă de o boală rară” () [Corola-journal/Journalistic/45542_a_46867]
-
a mărturisit că îl admiră pe Benone Sinulescu pentru că întotdeauna a știut să împartă viața de artist cu cea de familist: ”E unul dintre puținii artiști care s-a priceput de minune să împace viața de familie cu cea de cântăreț veșnic călător. A bătut țara și întreg pământul în lung și-n lat. Dar a avut noroc de o soție înțeleaptă, o femeie care l-a iubit, l-a înțeles și l-a așteptat răbdătoare, indiferent că lipsea o zi
Măruță: ”Benone Sinulescu suferă de o boală rară” () [Corola-journal/Journalistic/45542_a_46867]
-
Mircea Mihăieș Din experiența mea limitată în domeniul muzicii, am constatat că dirijorii, instrumentiștii și adeseori chiar cântăreții au o remarcabilă abilitate de a-și exprima gândurile privitoare la artă. Dintre toate categoriile de artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
în care m-am exersat eu insumi multă vreme . critică literară. A interpreta un text muzical e un act similar analizei critice: stabilești punți de legătură între punctul A al creației și punctul B al deslușirii sensurilor. Dirijorul, instrumentistul și cântărețul, asemenea criticului literar, răspund uneia din cerințele stabilite de Nietzsche în ultima parte a Considerațiilor inactuale, dedicată lui Wagner: . Pentru că un eveniment să aibă măreție, trebuie să se întrunească două condiții: simțul măreției la cei ce-l săvârșesc și simțul
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
h (trad. Simion Dănilă). Mi-am reamintit toate acestea în timp ce parcurgeam interviul . semnalat și în articolul meu anterior, O seară la operă . luat de Mărie dfOrigny marelui tenor Jonas Kaufmann. Născut în 1969, el aparține unei extraordinare generații de cântăreți de operă care domină, de vreo zece ani, scenele lumii. E unul din cei care, alături de Anna Netrebko, Rolando Villazon, El.na Garan.a, Dorothea Roschmann, Juan Diego Flores, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna, Ildebrandro dfArcangelo și mulți alții au
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazon și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atat de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenica deprimanta, statismul vechilor cântăreți sunt înlocuite de un dinamism excepțional. Antrenați (pentru că, da, e vorba de mult efort
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atat de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenica deprimanta, statismul vechilor cântăreți sunt înlocuite de un dinamism excepțional. Antrenați (pentru că, da, e vorba de mult efort fizic, de dobândirea unor tehnici speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Mircea Mihăieș Din experiența mea limitată în domeniul muzicii, am constatat că dirijorii, instrumentiștii și adeseori chiar cântăreții au o remarcabilă abilitate de a-și exprima gândurile privitoare la artă. Dintre toate categoriile de artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
în care m-am exersat eu însumi multă vreme - critica literară. A interpreta un text muzical e un act similar analizei critice: stabilești punți de legătură între punctul A al creației și punctul B al deslușirii sensurilor. Dirijorul, instrumentistul și cântărețul, asemenea criticului literar, răspund uneia din cerințele stabilite de Nietzsche în ultima parte a Considerațiilor inactuale, dedicată lui Wagner: „Pentru ca un eveniment să aibă măreție, trebuie să se întrunească două condiții: simțul măreției la cei ce-l săvârșesc și simțul
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
legate” (trad. Simion Dănilă). Mi-am reamintit toate acestea în timp ce parcurgeam interviul - semnalat și în articolul meu anterior, O seară la operă - luat de Marie d’Origny marelui tenor Jonas Kaufmann. Născut în 1969, el aparține unei extraordinare generații de cântăreți de operă care domină, de vreo zece ani, scenele lumii. E unul din cei care, alături de Anna Netrebko, Rolando Villazón, Elīna Garanča, Dorothea Röschmann, Juan Diego Flóres, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna, Ildebrandro d’Arcangelo și mulți alții au adus operei
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din preistoria operei în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atât de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenică deprimantă, statismul vechilor cântăreți sunt înlocuite de un dinamism excepțional. Antrenați (pentru că, da, e vorba de mult efort
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
în contemporaneitatea ei cea mai seducătoare. Acesta e și atuul decisiv al generației de cântăreți de azi: talentul actoricesc. Apropierea de teatru și de film e atât de mare, încât granițele dintre genuri se șterg. Inexpresivitatea scenică deprimantă, statismul vechilor cântăreți sunt înlocuite de un dinamism excepțional. Antrenați (pentru că, da, e vorba de mult efort fizic, de dobândirea unor tehnici speciale de respirație și multe alte secrete) să cânte în orice poziție, purtați pe brațe, cu capul în jos, făcând tumbe
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
Dan Puric apreciază muzica românească și are chiar și un favorit. Într-un interviu acordat pentru Kanal D, marele actor a spus că există un cântăreț pe care îl apreciază foarte mult. Este vorba despre Connect-R, despre care Dan Puric a avut numai cuvinte de laudă. "Îl iubesc, copilul ăsta are un suflet cu totul și cu totul aparte. Este un geniu al muzicii. El m-
Dan Puric, despre un cântăreț român: Este un geniu () [Corola-journal/Journalistic/45667_a_46992]
-
-l lase fix la canapeaua unde avea să stea la povești cu prezentatorii TV. What’s Up a lansat de curând o melodie care se numeste “Taxi”. Această deja a înregistrat un real succes în rândul tinerilor. Din acest motiv, cântărețul le-a făcut o surpriză gazdelor show-ului când a intrat în studio cu taxiul. FOTO: Wowbiz.
Artistul autohton care a venit cu taxiul în platoul unei emisiuni TV () [Corola-journal/Journalistic/43679_a_45004]
-
se predă la Conservatorul din Strassbourg. Hidedeaua cu tolcer din Crișana, aidoma cu vioara cu pâlnie „inventată” de englezul Stroh în secolul al XX-lea. Valurile Dunării, nu de Strauss ci de bănățeanul Ivanovici, reluat de Al Jolson, cel din Cântărețul de jazz, primul film sonor, sub titlul Anniversary Song, cântat apoi de Crosby și de Sinatra, iar în Franța de Quintetul Hot Club. Maria Tănase, cântând în franceză, înregistrare făcută la Paris în 1950 și încununată în 1965 cu Marele
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]