2,562 matches
-
trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu cârpe curate, cu lumânări ce se aprindeau tot mai des, ici și colo. Mi-a întins o căniță de tinichea, m-am spălat, mi-am clătit gura, apoi am băut însetat. Sfârșit, am pornit-o împleticit înapoi, dar după câțiva pași
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase pingelile și, copil-copil, da știam că dacă nu-mi am singură de grijă, nu mai e cin’ să mi aibă. Și mă văd cum închid încet-încet ușa la casă, să nu trezesc toată liota de frați care doarme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din spate ale ceasului, strângând buzele a atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colțul unde, treisprezece ani, televizorul s-a tot atins, s-a tot ciocnit de perete. Ce ciudată mai e și viața, îmi spun, fără să știu bine ce spun, și mă uit la sălița pe care se lăfăie preșul de cârpe, de o curățenie îndoielnică... Ce ciudată mai e viața, și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept duhoarea prea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
magazia de lemne a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în jos, spre curtea măturată. Curtea e cheală, nu crește iarbă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e genul slip și nu-ți ține socoteala la un loc, i se spune AZP - Aparat de Zăpăcit Pula. Dar asta nu e singura lui problemă. — Al tău arată de parcă a fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
casa cu ateliere ieșeau sunete pașnice, aproape mute (cam ce fel de de sunete poate să scoată o pensulă Întinzînd culoare pe o pînză?), și eventual un pic de muzică de la un radio. Taică-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la șevalet și intră alături, la Sorin, a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu poate să lucreze. Sorin i-a fost elev. Sorin strînge lume duminica (medici, profesori, milițieni, actori) cu niște metafore suprarealiste interesante: paiațe de cîrpă, funii Înnodate - despre care cineva a zis, mai În glumă, mai În serios ( În mod sigur cu jumătate de gură), că arată ca viața noastră. Apoi a intrat la Mircea, care și el are o pereche de mustăți lungi, plus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vopsit o ușă de decor. Romică, cel mai vesel om din lume, o veselie peltică, care miroase a votcă, te bagă În atelierul lor și fie jucați bambilici pe masa lor de lucru, fie fotbal cu o minge de cîrpe pe care o scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea sau la Fa culese din Paris Match-uri sau din alte reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și se distrează privindu-l cum se chinuie să execute comenzile lor aberante. CÎnd mă văd, nu par prea fericiți. Box e lacom, treaba nu mai e amuzantă. Dar el nu se lasă, mă Împinge Înăuntru și Îmi aruncă o cîrpă să spăl pe jos - conform ritualului de umilire, evident, Box nefiind de felul lui un maniac al curățeniei. Mă gîndesc că, iată, am aflat, lucrurile astea nu sînt o exagerare, se Întîmplă. Scap de acolo, pentru că unul din veterani Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe picioare de beată, au reușit să improvizeze și partea ei, și la un moment dat simți mirosul de spray Narta al maică-ti, se pare că picioarele au Început să ți se miște, mergeți spre casă, ești ca o cîrpă, de somn, și ea trage de tine, spre stație, În autobuz se produce Înghesuiala obișnuită, după ce reușește să coboare și să te smulgă și pe tine, te dezlipește de pe curul bombat al unei muncitoare la, probabil, fabrica de Îndreptat șine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Portocală nu se bagă. Atențiune! strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe, spre intrarea dormitorului, răcnind. — Caporal, sună adunarea, vreau ca tot efectivul unității să fie afară Într-un minut. Și caporalul de serviciu să fie la intrare, după ce anunță OS-ul (ofițerul de serviciu) să vină afară. Bogdan e Într-un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
las rîzÎnd și scremîndu-se și, cînd mă Întorc cu găleata goală, Îl găsesc lîngă fosă, privindu- mă dezamăgit. — Măî, ce dracu’ ești prost așa? Îmi zice Gărăgău. Tu nu știi cum se face treaba asta? Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic și Încep și eu să rîd, ușurat. În dormitor e foarte frig. Ultimele nopți nu s-a mai făcut focul deloc În centrală, pentru că nu au mai avut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
decît cu combustibilul propriu-zis. SÎnt făcut din detergentul neconvingător cu care, În ziua În care sîntem trimiși să facem de serviciu la bucătărie, Încercăm să spălăm pe jos cantina ostășească, gonind șobolanii de sub cazanele enorme În care băgăm apoi aceleași cîrpe, ca să frecăm stratul unsuros de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu-l mai caută, e prea Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poți să pricepi ce Înseamnă asta? - păi și ce-ai vrea, băi căcatule, să facă, să aștepte să vină ăștia din afară cu partidele lor istorice care nici n-au stat acia În țară cu noi ?), așa că În curînd o cîrpă slinoasă ajunge să-i pleoscăie unuia peste față, apoi se boxează aerul telefonat, la Întîmplare, pînă cînd sînt despărțiți și puși să facă 50 de flotări, de către maestrul bucătar, care se Întîmplă să fie și caporal - și care se mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi la următorul ciclu de răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să descopăr că sînt un om slab, pe care puterea unor cîrpe galbene pe umeri Îl transformă Într-un fel de monstru iubitor de sadism retardat și de folclor de proastă calitate? Cum ar fi fost să mă Întorc din armată complet și pe de-a-ntregul bărbat, fără putința de a-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
operația. Pacientul cu nasul strîmb (și, umblă vorba prin grădină, coroiat) e pregătit pentru intervenția chirurgicală. I se administrează (injectează) un sedativ (novocaină), În salon. E dus de braț de o asistentă În sala de operație - singur, nu poate, e cîrpă și Îi vine să cînte. E Întins pe masa de operație, bustul Îi e acoperit cu ceva ce ar trebui să fie un cearceaf steril. Pacientul privește amuzat toată această desfășurare, i se pare că e Învelit Într- un giulgiu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Brian. — Și i-ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm. Dacă m-aș fi însurat cu o femeie blândă și bună, aș fi fost acum cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau din cel mai fin parchet pal, încrustat cu desene din lemn de esențe diferite. De aici provenea numele casei, întrucât Geoffrey Stillowen insistase ca nimeni să nu calce pe parchet cu pantofi obișnuiți, ci numai în papuci moi de cârpă, iar lângă ușa de intrare se găsea o ladă mare cu papuci de toate mărimile și de toate culorile. Cetățenii orașului nostru au dat propria lor interpretare ciudatului nume al casei, care le suna cam necuviincios în ureche, sugerându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea apa, cu o cârpă pe care o storcea într-un lighean. Se ridică încet în picioare și îi aruncă lui Emma o privire sumbră. Emma îi luă mâna și i-o strânse cu putere. Îi spuse: Vino înăuntru să stai de vorbă cu Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui cu interes. Interes, da, dar nu prea mare. Neti... Vrei să ne dăm chiloții jos? Ea se apleca iute și trăgea de chiloți în jos, lăsându-i să cadă în iarbă și, pleoștiți, parcă nu mai erau decât o cârpă albă zăcând la picioarele ei goale. N-avea între picioare decât o cută mică a pielii și nimic mai mult. Dragoș se uită pe fugă în jos la propriul lui trup dezgolit în fața ei. Neti doar surâdea ceva mai larg
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cele din urmă am ajuns acasă. I-am dat desenul și, în vreme ce el îl examina, am adormit. Când m-am trezit eram singur. Era spre dimineață. M-am uitat pe fereastră și am văzut cum întunericul se destrăma ca o cârpă murdară. Mă pregăteam să-mi fac un ceai, deoarece mă durea stomacul, cu siguranță din pricina băuturilor pe care le înghițisem și cu care nu eram obișnuit, când am auzit tropăituri de pași pe trepte, afară. În prima clipă mi-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]